site stats

vineri, 1 ianuarie 2010

BOUL DE LA ETAJUL 4

In viata exista si momente frumoase. Doar momente. Pentru ca de obicei se gaseste cate un vajnic aproape-om care isi petrece viata in miscare browniana, stricandu-le altora buna dispozitie.

Unii au remarcat faptul ca vorbesc mai mult de ceea ce este rau in jurul nostru. Este normal. Ceea ce este bun nu incearca sa ne perverteasca gandirea intr-un scop anume.

Singura problema apare atunci cand incepem sa ii spunem binelui rau si raului bine. Atunci avem o problema... Si trebuie sa ne alarmam... De aceea aduc exemple din viata. Intamplari adevarate. Ca si aceasta...

A existat o trupa. Pentru prea putina vreme. S-a numit Etajul 4. Fondata de un bou cu talent. Dar bou. Pentru ca a omorat din bovinism propria lui creatie. Un proiect iesit din comun prin cateva detalii. Se canta americaneste. Pe bune. Live. Mi-am castigat dreptul de a canta cu ei dupa o proba live, cu public. Nu pe gratis.

video

Romanul intelege prost unele lucruri. Spre exemplu boul confunda managementul pragmatic cu sefia. Cam asta a fost nenorocirea... Pentru ca, in timp ce unii se bucurau sincer de succesul venit aproape instantaneu, ca si copiii mici, atunci cand isi vedeau numele mentionat pe undeva, ochiul boului privea rautacios bucuria aceasta...

Intotdeauna am cantat pentru ca mi-a placut. Din inima, nu pentru implinirea egoului. Nu ca sa scap de meseria de strungar. Terminasem electronica oricum... Si asta era la sfarsitul claselor liceale...

Am lasat in paragina o afacere bunicica si am riscat totul pentru a canta.
Cand am hotarat sa fac asta aveam ce pierde. Si chiar am pierdut. Afost alegerea mea, si nu imi pare rau.

Dar acum, cu tupeul acela nesimtit, specific unui bou care a cantat ani de zile manele prin birturi, ca sa isi acopere vina de a fi ingropat un lucru bun, spune tuturor ca eu vroiam bani mai multi...

Tupeul nesimtit nu moare in Romania niciodata... Am capatat imunitate la asta si stiu care este antidotul pentru aceasta otrava: adevarul gol-golut...


Desigur ma provoaca... Face parte din arsenal... Apoi foloseste frazele pentru a le rastalmaci... Bineinteles ca nu in favoarea mea. Omu` e o lichea. Da` din aceea veritabila...

Pana si locul de bastina si-l scuipa daca trebuie... Orice daca e in folosul lui...
Dar numai al lui. Daca nu nimic nu are importanta pentru el. Nici macar succesul. De aceea exista un bou la Etajul 4.

Chiar daca am pierdut multe pentru privilegiul de a canta, eu nu simt asta. Pentru ca sunt fericit de fiecare data cand sunt pe o scena. Oricat de mica. In orice loc. Sunt fericit de fiecare data cand primesc aplaude.

Sunt fericit de fiecare data cand cant. Pur si simplu. Iar Etajul 4 a fost familia mea. Si am fost fericit alaturi de ei. O vreme. Pana cand un biped chitarist s-a gandit sa faca schimbari. In sensul ca l-a dat afara pe unul, apoi pe altul...


Scarnavia nu avea nici un fel de calitati de leader. Avea doar doua lucruri. De care ai nevoie in Romania. Relatia si gura mare. Era suficient ca sa poata strange cu usa. Stilul acela: "daca vorbesc mult, tare si repede ii ametesc si fac ce vreau" era uneori amuzant... Foarte rar... Iar cand sportul tau favorit este "aruncarea dumei", apoi deja multe sunt clare...

Nu sunt perfect. Sunt mandru. Desi mandria este un pacat. Nu ma pot stapani. Mai ales cand se face o nedreptate. Nu pot suferi sa imi asez coloana in alta pozitie decat cea verticala. Pentru nimeni si nimic in lume. Nu pot fi cumparat. Si nu pot fi strans cu usa. Da, sunt orgolios. Sunt incapatanat. Am toate defectele din lume daca vreti. Dar nu folosesc ocaua mica pentru adevar...

Asa ca, am acceptat o vreme situatia. Pana cand a plecat, fortat de el bourul, primul nostru coleg. Adica l-a dat afara. Pur si simplu. S-a folosit de el pentru ca a vrut altul, mai tare si mai frumoas, sa vina... pardon. Sa revina. Caci i-a parasit pe baieti inainte de a ajunge eu, cu vorbele 'pe mine Etajul 4 nu ma ridica la nimic"...

Si l-a aruncat pe cel care a fost loial proiectului atunci cand era greu, ca pe ciorapii purtati, la cosul de rufe...
Cica "e bine sa stea oamenii cu sabia deasupra capului". Sa le fie frica de el adica... Asta era strategia lui... Bineinteles ca facea asta pentru binele comun al tuturor colegilor...

Plecarea fortata a primului dintre noi a fost si ultimul moment cand cineva i s-a opus boului in sensul asta. Si, cu toate ca am incercat sa ii induc alta idee, dupa alte trei luni, in acelasi mod, a plecat si al doilea coleg. Iar eu nu ma mai simteam bine. Deloc. De fericire ce sa mai vorbim...

Asa ca nu a durat mult pana sa izbucnesc. Si tot ceea ce tinusem in mine pana atunci a dat pe afara... Cat pe ce sa ii ard una. Nu am facut-o. Dar si acum ma intreb daca nu trebuia totusi s-o fac... Si parca-parca...

Pentru ca bipedul si-a aratat fata hada si inima urata... A aranjat sa mi se ia si ultima bucata de paine pe care o puteam castiga. Pentru ca a putut. Avea relatia, remeber? A facut asta dupa ce, ca sa ma hotarasc sa ma mut la Bucuresti, nu a ezitat sa promita totul... Tot ca pe o pereche de ciorapi a incercat sa ma trateze. Numai ca astia i-au ramas in gat...

Vremurile acelea sunt trecute deja... De ce scriu abia acum despre asta? Mai multe motive... Dar cel mai important este dureroasa nedreptate. Viermele vorbeste pe la colturi. Chiar si acum. Inca il bantuie succesul de atunci. Este intrebat. Si ca sa se scuze nu ocoleste minciuna. Pune in gura mea cuvintele lui. Face tumbe. Joaca teatru. Orice. Nu conteaza adevarul daca el scapa cu fata curata...

Pentru o luna sau doua, mie chiar mi-a placut sa fiu cu Etajul 4. Primele trei luni. Sau poate patru... Am indurat orice de dragul celorlalti oameni cu care cantam si de dragul celor pentru care cantam. Chiar si sa dorm pe o saltea intinsa pe jos intr-o garsoniera nemobilata. Acum gusterul spune lumii ca eu mi-am tradat colegii pentru bani... Tupeul nesimtit nu moare in Romania...

Crede ca daca isi ascunde capul in pamant nu i se vede curu`. Tactica strutuluii Imi spune ca el m-a adus la Bucuresti. Desigur si talentul tot el mi l-a dat. Dumnezeu nu are nici o legatura cu asta.

Imi spune ca el are un Dumnezeu. El indrazneste sa afirme asta. Nu-l doare gura. El, care mi-a luat si ultimul colt de paine de la gura numai ca sa arate cat e de important pe o arie de cativa metri patrati din lumea asta larga, spune ca eu sunt rau si razbunator...
Nu stiu daca sa rad sau sa il porcesc...

Desigur ca sunt rau. Din punctul lui de vedere. Cu el. Nu il las sa traiasca in pace, linistit dupa ce s-a purtat ca un ne-om si a facut toate acestea... Nu il las sa se autoproclame artist sau sa creada ca a fi artist inseamna a fi doar pe alocuri uman. Doar cand are el chef.

Arta este esenta altruismului. Altruismul este umanitate rafinata. De aceea ii arat situatia cuantificata, dezbracata de aburelile lui. El a provocat moartea propriei creatii. Si nu poate da vina pe nimeni altcineva. Pentru simplul motiv ca deciziile au fost ale lui. Toate.

Bineinteles ca, de cate ori apuc, spun ADEVARUL. Gol golut. In public. Lucru neobisnuit pentru un nesimtit: sa i se dezvaluie, rusinos, adevarata fata de pe acoperisurile caselor... Asta il face sa spumege. Daca il intrebi "DE CE?" o da de gard... Insa fiecare trebuie sa fie pus la locul lui. Curvei trebuie sa i se spuna curva. Chiar si atunci cand este o curva de om...

In ceea ce ma priveste as vrea sa pot spune despre mine ca sunt artist. Dar nu pot. Acest lucru nu poate fi autoproclamat. Nu orice om care tine un instrument in mana este artist...

Prin deductie logica si orice cantacios de manele ar trebui sa fie artist, nu-i asa? Nu va lasati inselati. Omuletul cu chitara nu este artist. Ii pasa doar de persoana sa. Nu ii pasa de oameni. Nici macar de cei care ii asculta muzica. Pentru el sunt doar o sursa de venit... De "papa bun" ca sa il citez...

O sa-l gasiti cantand in acelasi club in care canta si acum doi ani. Il veti recunoaste imediat. Dupa grasimea infatuarii ce i se scurge pe fata din toti porii... Urmariti-l cu atentie. Veti intelege tot ceea ce spun. Si o sa-mi dati dreptate. Nu are o capacitate incomensurabila de disimulare. E doar un biped care vrea si el. Atat.

PS: 31 Mai, 2011. Stiu deja de cateva luni ca Etajul 4 a fost refacut intr-o formula restransa. Le urez mult succes in activitate.

4 comentarii:

  1. Nota 10 pentru articol!!!!!
    Imi pare rau pentru cele intamplate!!!!! Eram fan Etajul 4 datorita dvs, datorita felului in care cantati, datorita trairilor pe care le aratati pe scena... Pacat!!!!!
    Am lucrat impreuna la cateva evenimente si as fi jurat ca vom mai lucra inca la multe altele... Nu imi ramane sa spun decat pacat de ei, pacat de ce a fost!!! sa fie bine, este ceea ce va urez!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi cer iertare pentru intarzierea cu care raspund... Supararea tot nu a trecut desi, iata, se face anul de cand nu mai sunt in Romania...

    Intre timp, Etajul 4 a fost refacut, intr-o alta componenta, dar daca este sa ma intrebe cineva, nu cred ca mai poate fi inviata perioada aceea... Nici daca toate piesele ar fi la locul lor... Le urez noroc mai departe totusi. Speranta moare ultima!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da Pappy,trupa este refacuta 97,7% , si suna 100% bucurandu-se de un real succes pe piata romaneasca de cover.Vasile

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur sa aud asta, mai ales ca au aparut si alte trupe bune. Mi-au atras atentia Publika si The Smashed Mosquito, care au atacat si alte curente. Imi pare de aici ca lucrurile sunt pe drumul cel bun din nou pentru toata lumea... Sper sa ne si vedem cand mai revin anul acesta in tara.

    Dar de ce oare am senzatia ca, citin asa printre randuri, ai tendinta de a-i lua apararea bipedului?!!

    Nu o mai lua atat de personal. Aici este vorba despre o persoana, care nu imi va mai fi draga niciodata, fiind incapabila sa isi recunoasca greselile si erorile de comportament.

    Fiindca ai fost acolo stii foarte bine ca asa au stat lucrurile, la fel precum sunt sigur ca esti constient de faptul ca energia din acele zile de inceput a fost magica pe scena...

    Daca am inflorit sau am mintit cu ceva arata-mi locul... Senzatiile, trairile mele interioare si gandurile mele sunt exact asa cum le-am descris... In rest nu port grija nimanui... Doar as vrea ca astfel de comportamente, ca cel prezentat mai sus, cu iz puternic de proasta crestere sa dispara...Spun mereu: pacat de el, ca imi placea ca si chitarist, dra are deficiente la multe capitole. prea multe daca este sa ma intrebi pe mine.

    Capitolul Etajul 4 este inchis pentru mine, insa nu si ceea ce a facut persoana in cauza. Asta nu se uita. Si desi incerc din rasputeri sa i-o iert uite ca nici pana acum nu reusesc. Acesta este singurul lucru ce mi-l reprosez ca si crestin. In rest, nimic altceva...

    RăspundețiȘtergere

Eu cred ca: