.jpg)
Multi oameni spun ca Biblia este o adunatura de bolboreseli neinteligibile... Nebuna lumea in care traim... Oamenii, in nebunia lor, vorbesc cu atat de mult aplomb pe marginea acestui subiect incat ajung sa creada ei insisi ca sunt doctori docenti pe marginea subiectului despre care nu au studiat mai nimic, ci doar au conspectat pe Google... O mostra de intelepciune sunt cuvintele legendarului rege Solomon... Iata un exemplu (si motiv) pentru care se spune ca Biblia are un cuvant viu si lucrator...
Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, imparatul Ierusalimului.
2. O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o, desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune.
3. Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da sub soare?
4. Un neam trece, altul vine, si pamantul ramane vesnic in picioare.
5. Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou.
6. Vantul sufla spre miazazi si se intoarce spre miazanoapte; apoi iarasi se intoarce si incepe din nou aceleasi rotiri.
7. Toate raurile se varsa in mare, si marea tot nu se umple: ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarasi sa porneasca de acolo.
8. Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind.
9. Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
10. Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iata ceva nou!", demult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra.
11. Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai inainte; si ce va mai fi, ce se va intampla mai pe urma, nu va lasa nicio urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai tarziu.
12. Eu, Eclesiastul, am fost imparat peste Israel, in Ierusalim.
13. Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri: iata o indeletnicire plina de truda la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
14. Am vazut tot ce se face sub soare; si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant!
15. Ce este stramb nu se poate indrepta, si ce lipseste nu poate fi trecut la numar.
16. Am zis in mine insumi: "Iata ca am sporit si am intrecut in intelepciune pe toti cei ce au stapanit inaintea mea peste Ierusalim, si mintea mea a vazut multa intelepciune si stiinta.
17. Mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa cunosc prostia si nebunia. Dar am inteles ca si aceasta este goana dupa vant.
18. Caci unde este multa intelepciune este si mult necaz, si cine stie multe are si multa durere.
II
2. Am zis rasului: "Esti o nebunie!", si veseliei: "Ce te inseli degeaba?"
3. Am hotarat in inima mea sa-mi inveselesc trupul cu vin, in timp ce inima ma va carmui cu intelepciune, si sa starui astfel in nebunie, pana voi vedea ce este bine sa faca fiii oamenilor sub ceruri, in tot timpul vietii lor.
4. Am facut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sadit vii,
5. mi-am facut gradini si livezi de pomi si am sadit in ele tot felul de pomi roditori.
6. Mi-am facut iazuri, ca sa ud dumbrava unde cresc copacii.
7. Am cumparat robi si roabe, si am avut copii de casa; am avut cirezi de boi si turme de oi, mai mult decat toti cei ce fusesera inainte de mine in Ierusalim.
8. Mi-am strans argint si aur, si bogatii ca de imparati si tari. Mi-am adus cantareti si cantarete, si desfatarea fiilor oamenilor: o multime de femei.
9. Am ajuns mare, mai mare decat toti cei ce erau inaintea mea in Ierusalim. Mi-am pastrat chiar intelepciunea.
10. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lasat-o sa se bucure de toata truda mea, si aceasta mi-a fost partea din toata osteneala mea.
11. Apoi, cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe care le facusem cu mainile mele si la truda cu care le facusem, am vazut ca in toate este numai desertaciune si goana dupa vant, si ca nu este nimic trainic sub soare.
12. Atunci mi-am intors privirile spre intelepciune, prostie si nebunie. – Caci ce va face omul care va veni dupa imparat? Ceea ce s-a facut si mai inainte. –
13. Si am vazut ca intelepciunea este cu atat mai de folos decat nebunia, cu cat este mai de folos lumina decat intunericul;
14. inteleptul isi are ochii in cap, iar nebunul umbla in intuneric. Dar am bagat de seama ca si unul si altul au aceeasi soarta.
15. Si am zis in inima mea: "Daca si eu voi avea aceeasi soarta ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai intelept?" Si am zis in inima mea: "Si aceasta este o desertaciune."
16. Caci pomenirea inteleptului nu este mai vesnica decat a nebunului: chiar in zilele urmatoare totul este uitat. Si apoi si inteleptul moare, si nebunul!
17. Atunci am urat viata, caci nu mi-a placut ce se face sub soare: totul este desertaciune si goana dupa vant.
18. Mi-am urat pana si toata munca pe care am facut-o sub soare, munca pe care o las omului care vine dupa mine, ca sa se bucure de ea.
19. Si cine stie daca va fi intelept sau nebun? Si totusi el va fi stapan pe toata munca mea pe care am agonisit-o cu truda si intelepciune sub soare. Si aceasta este o desertaciune.
20. Am ajuns pana acolo ca m-a apucat o mare deznadejde de toata munca pe care am facut-o sub soare.
21. Caci este cate un om care a muncit cu intelepciune, cu pricepere si cu izbanda, si lasa rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Si aceasta este o desertaciune si un mare rau.
22. Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare?
23. Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz: nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune.
24. Nu este alta fericire pentru om decat sa manance si sa bea, si sa-si inveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mana lui Dumnezeu.
25. Cine, in adevar, poate sa manance si sa se bucure fara El?
26. Caci El da omului placut Lui intelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos ii da grija sa stranga si s-adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
Ecleziastul 1-2
Postări
Apostolul Luca spune: “Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, strângeţi-vă o comoară nesecată în cer unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia”.Deci, nu chiar totul este desertaciune...ni se promite totusi ceva, cu conditia sa ne strangem "comori"pt suflet,poate prin descoperirea si cunoasterea eului, poate prin munca la slefuirea si cizelarea lui in "focul" vietii.Nu e usor sa stai departe de pacate..nu toti ne nastem capabili sa fim singuri si darji..Traim intr-un paienjenis de pacate si nu suntem destul de mici pt a ne putea strecura neprinsi in capcana.Noroc ca Dumnezeu poate ierta mai mult decat putem noi pacatui...
RăspundețiȘtergere