site stats

vineri, 3 decembrie 2010

O ZI PROASTA















Azi am avut o zi proasta... Bine macar ca astea sunt mai rare... Au fost mai multe lucruri la mijloc... Trei la numar... Despre una nu are rost sa vorbesc... Celelalte doua insa merita a fi studiate... Ma intreb acum, asa privind retrospectiv cum de sunt mereu naiv in acordarea increderii oamenilor...

Nu aveam banii ca sa ajung aici... Dar imi doream... Planificasem treaba pentru luna septembrie... Dar insistentele prietenului meu C. m-au pus pe ganduri... Simteam ca si el are nevoie de mine la fel cum si eu aveam nevoie sa evadez din Romania dupa chinuitul an 2009...

Acum, cu sau fara stiinta, C. mi-a zugravit mult mai roz lucrurile decat erau ele in realitate... Am sesizat asta de indata ce am ajuns... Vreau sa cred ca si pe el il mintisera altii... Altfel ar trebui sa il pun inj aceeasi oala cu cei care au dat banii pentru deplasarea mea acolo...

Exista o intelegere prealabila... Ei platesc drumul si eu le dau inapoi banii din cantarile ce urmeaza a avea loc la localul lor... C. m-a asigurat ca 20% sunt mai mult decat suficienti pentru a-mi face un trai pe insula de unul singur...

Nu a fost insa nici o surpriza cand cei 20% insemnau 5 euro... 10 euro... Si poate ca as fi avut rabdare in alte conditii dar cand au inceput sa imi iasa vorbe cum ca am atitudine si alte prostii, mi-a sarit mustarul...

Aveam deja senzatia clara ca sunt luat de fraier... Era clar ca incercasera si ei sa faca o treba capitalista in stilul romanesc... Lasa bah ca il aducem si il lamurim noi aici... Asta desi le-am spus ca daca toitul e ok nu sunt probleme...

Nu a fost ok... Si normal, s-au ivit probleme... Ei spun ca nu mi-am respectat angajamentul... Eu spun ca stiau exact ce fac si care le sunt veniturile cand m-au chemat, doar ca nu le-a pasat si au crezut ca sunt la fel de controlabil pe cat se lasa si ei sa fie... Au gresit... Pana la urma am gasit o solutie decenta ca plata si ca timp de cantat... Credeam ca s-a rezolvat...

Romanul nu se dezminte insa... Timpul a inceput sa creasca, ajungand sa se dubleze practic cand C., bolnav fiind nu a putut sa mearga la cantare... Am cerut o suplimenatre a banilor... O ora in plus si singur nu pot avea acelasi pret... Cu atat mai mult cu cat pretul nu era foarte ridicat oricum...

Asa ca am renuntat sa merg si am hotarat in acea zi ca nu voi mai merge acolo niciodata, cu atat mai mult cu cat si C. era nemultumit de faptul ca el canta fara sa ia bani... Avea si el o datorie acolo... Acum ca stau sa gandesc mai atent...

Pentru mine ramanea insa problema datoriei mele personale... Nu este o suma colosala... Decat daca nu o ai... Dar imi propusesem sa o rezolv intr-un fel sau altul... Asa ca astazi, cand am fost sunat de L. si intrebat ce voi face, i-am raspuns ca am un plan si ca pot rezolva treaba intr-o luna sau doua... Mi-a impus, si sunt sigur ca a fost cu rautatea acelui "nu vrei? las` ca iti arat eu tie!" sa rezolv problema intr-o saptaman... Nu aveam cum...

Nu puteam nici sa mint... I-am spus omului, inca pe un ton calm ca nu am cum sa ii dau intr-o saptamana... Si a urmat normalitatea romaneasca: AMENINTAREA... Chiar daca voalata... "Iti garantez eu ca ai sa mi-i dai!"... Din acel moment am vazut rosu si negru... In fata ochilor... Am zbierat ca din acel moment eu imi consider datoria platita in saptamanile cand am fost batjocorit cu 5 si 10 euro, avand in vedere plata medie care se facea pe insula... Si am inchis telefonul...

Lipsa educatiei la romani depaseste granitele si nu poate fi spalata nici cu ani buni de stat in afara tarii... Nu ma mir ca suntem catalogati drept tigani... Tot timpul incercam sa fim cu o secunda mai smecheri, un pic mai egali decat altii... Acum stau si gandesc cu groaza la ce s-ar intampla daca isi va pune amenintarea in practica... Ar avea si cu cine si ar avea si cu ce... Romani din aceia sunt peste tot...

Nu mi-e frica de ei... Mi-e frica de mine... Si mi-e frica de toata furia adunata in Romania din cauza unor astfel de atitudini... Adevarat, in Romania nu prea a cutezat nimeni sa ma ameninte... Aici insa este o cu totul alta treaba...

Inca nu am luat nici o decizie in ceea ce priveste actiunile mele... Dar cred ca cel mai intelept ar fi sa adresez o plangere preventiva politiei... Asa este in lumea civilizata... Doar ca eu m-as simti mai putin barbat si mai mult plangacios... Insa gandesc foarte serios sa trec la regulile vestului daca vreau sa raman aici...

Cam asta este una din cele trei intamplari ce mi-au stricat ziua... Cea de a doua despre care vreau sa va spun este mult mai scurta... Am aflat ca sunt un om cu o inima buna dar greu de suportat... Sa imi explice careva treaba asta... Nu am sa inteleg femeile din viata mea niciodata... Nici ele pe mine probabil...

Ei... Este si maine o zi... Vedem ce va aduce ea...

2 comentarii:

  1. Imi pare rau de ziua ta rea. Stiu insa ca vei trece peste, tu esti un optimist incurabil. Cred ca neplacerile sunt mai greu de dus departe de casa si singur. (Un pont prietenesc: daca vrei sa o duci bine cu o femeie, mai fa si ce-si doreste ea, fii atent si la asteptarile ei, pune-o si pe ea in prim plan, fii mai intransigent cu tine decat cu ea, alint-o si fa-o sa simta zilnic ca e iubita, ofera-i chestii reale, pe langa visurile comune firesti... E drept, asta inseamna si tu sa cedezi; esti dispus sa faci asta? intreaba-te si da-ti singur raspunsul.)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da... E mai greu cand esti departe de casa si nu ai cu cine sa te sfatuiesti pentru ca esti singur...

    Nu vreau sa ma prefac pentru a o duce bine cu o femeie! Cand gresim, gresim si basta. Voi femeile vreti egalitate dar tratament preferential... Ei nu zau?

    Nu imi spui nimic nou... Sora mea imi spune si ma sfatuieste acelasi lucru... Deci nu se poate face nimic din inima si cu logica? Ok. NU AM NEVOIE ATUNCI! Pentru ca este ca un tablou fals... De aceea atatea divorturi...

    RăspundețiȘtergere

Eu cred ca: