site stats

marți, 18 ianuarie 2011

EGOISM















De cele mai multe ori cand gandesc la viitorul cel mai indepartat nu ma gasesc. Nu ma vad batran. Nu ma vad nicicum. Nu cred ca am sa ating varsta aceea respectabila din oficiu data de senectute... Ma intrebati de ce vreau sa raman singur... Poate fi si acesta un motiv... Izvorat dintr-un soi de fatalitate... Sau...

Poate ca sunt egoist. Sau poate ca sunt idealist. Poate ca sunt un mix neomogen din amandoua. Nu stiu... Sigur este ca nu am gasit persoana perfecta... Si cand spun "perfecta" nu ma refer la perfectiunea persoanei ci la potrivirea perfecta, nefortata... Ca doua piese ale unui puzzle, cea care trebuie sa stea langa mine nu trebuie indesata ca sa se potriveasca in tablou....

Nu as indrazni niciodata sa cer persoana perfecta. Nu este normal. Nici eu nu sunt perfect , stiu asta prea bine. Nu am cautat femeia perfecta ci pe aceea cu care as fi putut sa ma potrivesc perfect... Dar ciudatele mele imperfectiuni in mod spectaculos au esuat in cautari... Am creat standarde, am coborat stachete... Si nimic nu a ajutat la nimic... De aceea am inteles ca probabil fac parte dintr-un alt tablou... Asa ca am decis ca pot fi o pata singulara de ceva. Altceva.

Nu stiu daca avem dreptul la exigente dar in mod cert avem dreptul la potrivire. In lumea aceasta insa totul mi se pare un joc de-a soarecele si pisica. Freud avea dreptate probabil. Dar numai in lipsa unei potriviri perfecte oamenii pot rezuma totul la sex. Am inteles intr-un tarziu ca de fapt noi nu traim unii pentru altii ci doar ne folosim unii de altii...

As fi vrut pana nu demult potrivirea perfecta. Eram dispus sa o las sa se foloseasca de mine asa precum vroiam ca sa ma lase sa ma folosesc de ea. Fara rezerve. Cu masura data de imperfectiunea potrivirii perfecte. Am fost aproape in cateva randuri. Mai putine decat numarul degetelor de la un singur membru.

Mai lipsea doar foarte putin. Trebuia un compromis. Pe care nu am simtit nevoia sa il fac. Probabil ca sunt foarte egoist. Sau foarte idealist. Sau amandoua. Nu stiu. Nu ma intrebati de ce vreau sa fiu singur... Nu mi se pare o tragedie... Mi se pare doar potrivirea perfecta...

9 comentarii:

  1. Intre om si singuratate nu cred ca poate fi potrivire perfecta; in natura omului sta sa comunice, sa imparta... Ne putem obisnui cu singuratatea, ne putem consola cu ea dar, in adanc, inima va tanji dupa Celalalt. Nu toti avem sansa in a-l intalni. Sau in a-l pastra. Dar a mai ramas ceva pe fundul cutiei... speranta. Numai bine, Pappy!

    RăspundețiȘtergere
  2. De multe ori, voi barbatii esuati din nu din cauza egoismului, nici a idealismului(mai bine spus, a idealizarii) ci din cauza orgoliului.Vreti intotdeauna sa fiti "deasupra"...sa fiti voi cei care au un cuvant de spus.Voi cei mai destepti, cei mai frumosi, cei mai duri...fara sa stiti ca satisfactia orgoliului costa, baieti.Trebuie sa dati ceva in schimb ca sa fiti satisfacuti pe acest plan.Si de cele mai multe ori starea voastra de bine...

    RăspundețiȘtergere
  3. Dacă ați hotărât să rămâneți singur, dacă acest gând nu vă întristează și dacă zâmbiți ori de câte ori sunteți "provocat", este OK.
    "E bine să fii singur, trist este să te simți singur."
    Și, cine știe..."nu se știe cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău."
    Poate că tocmai ciudata persoană cu care vați potrivi perfect în inperfecțiuni.
    Cred că egoist este doar acela care-i incapabil să-și împartă timpul și bruma de agoniseală cu altcineva.

    RăspundețiȘtergere
  4. @La Rose Jaune. Oamenii sunt animale sociale este adevarat. Mie imi lipseste una din cele doua componente. Alege tu...

    @Anonim. In dragoste nu exista orgolii. Insa barbatii au ONOARE. Asta este cu totul altceva... Slabut discurs...

    @Tora. Sunt cu adevarat ok. Pentru moment cel putin. Nu inteleg de ce altii sunt ingrijorati pentru mine desi sunt fericit ca sunt multi cei care tin cu adevarat la neinsemnata mea persoana... Ei vreu povestea inainte de toate... Altfel nu am nevoie de nimic... Sunt bine asa cum sunt... Daca va fi vreodata o poveste nu am sa o refuz...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim. Ce parere ai despre disparitia feminitatii?!! Ce spui despre lipsa de tandrete, senzualitate (inlocuita adesea cu vulg) si romantism la femeia moderna? Au sa nu fie si asta oare o cauza? Hmmm... Desigur, barbatii sunt porci... Femeile sunt imaculate sa inteleg... Mi-a placut expresia "mai baieti" venita din partea unei persoane care pare ca nu a inteles si nu a primit prea multe de la viata...

    RăspundețiȘtergere
  6. E posibil sa ai dreptate...dar cu o mica rectificare: "care n-a primit prea multe din cele bune,de la viata"...Insa din cele rele se invata mult mai bine.Intr-adevar, onoarea e foarte importanta pentru barbati,de vreme ce,de-a lungul vremurilor au fost in stare sa si moara pentru apararea ei. Iar daca orgoliul deriva din asta, e oarecum scuzabil.Ma indoiesc insa...pt ca onoarea unui barbat tine de noblete,de vertcalitate si il opreste sa provoace suferinta (si altora si lui insusi)nejustificat.Orgoliul vine din mandrie excesiva.Din fala...deci din prostie.

    Da, recunosc, ma ingrijoreaza disparitia feminitatii.Aud un limbaj crancen la liceenele de astazi, dar sper ca e doar un moft al vremurilor, o moda trecatoare si specifica varstei care cere importanta si independenta.Cred totusi ca nu e vina lor ci a celor care ar trebui sa se ocupe de educatie.In scoli, in societate, acasa...Poate odata cu maturizarea,isi vor descoperi si adevarata natura.Cele care pot si au...E gresit sa generalizam.Si poate ca cele care si-au pierdut tandretea si romantismul au avut niscai motive...si nu le trebuie decat putina intelegere.Nu etichete aplicate pe frunte inainte de a li se intoarce spatele.
    Si mai cred ca punandu-ti intrebari si acceptand realitatea esti pe calea cea buna.Reusind sa-ti invingi orgoliul de a tine cu dintii de parerile proprii,vei gasi poate si solutia.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Anonim
    Discursul liceenelor de azi nu este un moft ci o componenta a educatiei sau mai bine zis a lipsei ei.

    Onoarea tine de noblete si verticalitate. Poate produce cu siguranta durere si sinelui si celor din jur, mai ales daca cei din jur ataca in mod flagrant onoarea.

    Nu este gresit sa generalizam. Este la urma urmei o metoda stiintifica... De la individual catre general. Si cum relatiile sociale s-au iombolnavit, si asta nu numai in Romania, generalizarea despre care pomenesti este doar efectul vizibil, varful aisbergului.

    Am dreptul sa tin cu dintii de parerile mele. Sunt justificate. De anii traiti, de experientele mele si ale celor cu care am intrat in contact si, mai ales, de orele de studiu petrecute cautand raspunsuri la intrebari. Dar sunt dispus sa renunt la oricare dintre ideile mele daca mi se dovedeste ca am gresit in mod logic si flagrant. Departe de asa ceva tu inca esti de acord cu cele afirmate, doar ca incerci sa intervii sofistic, afirmand ba ca barbatii sunt cum sunt, ba ca esti de acord cu mine dar sa nu generalizam, si peste toate incerci sa lasi izul mamos care sa te faca sa pari tare: "punandu-ti intrebari si acceptand realitatea esti pe calea cea buna". Asta este pentru ca sa creezi impresie buna si sa nu poti fi acuzata de nimic. Dupa care incerci sa anulezi eforturile mele cu: "Reusind sa-ti invingi orgoliul de a tine cu dintii de parerile proprii,vei gasi poate si solutia", sugerand, destul de sbtil, trebuie sa recunosc, ca orgoliul meu izvoraste din prostie... Sa fim seriosi deci... Esti de acord cu un... prost?

    Eu aleg sa am curajul de a spune ceea ce altii doar gandesc sau incearca sa ascunda sub pres. Si, inainte de toate, nu critic mancarea daca eu insumi nu am gustat din bucate... Daca exista ceea ce imi doresc eu este o raritate dar nu o imposibilitate, asa cum ma simt si eu cand citesc randurile tale...

    RăspundețiȘtergere
  8. Si ti se pare onorabil sa te pui in valoare, subestimandu-ma, cautand sa ma jignesti? Mai bine renuntam la discutie, sa poti face altceva cu puterea ta rarisima de intelegere...

    RăspundețiȘtergere
  9. Scuza-ma nu inteleg unde este jignirea... In ceea ce priveste renuntarea la discutie faci cum poftesti... Ironia nu isi are rostul... Nu am fost nici ironic, nici bascalios, doar am analizat... Supararea ta este deci de neinteles... In plus, am facut lucrurile trecand peste regula ce mi-am impus-o, aceea de a nu da curs interpelarilor anonime...

    Puterea mea de intelegere nu este rarisima... Doar ca eu spun deschis ce cred. Este ciudat pentru ca eu nu am simtit nici o jignire si ti-am inteles pozitia... Fiecare da ce are si cat poate...

    RăspundețiȘtergere

Eu cred ca: