site stats

joi, 30 iunie 2011

CAMUFLAJ










Abia m-am extras dintre cearsafuri si deja sunt cu degetele pe tastatura... Din instinct, pentru ca nu am nimic a spune in mod deosebit... Acum, in clipa aceasta, abia trezit, ma simt obosit... As vrea macar pentru o clipa sa imi golesc complet memoria astfel incat sa volumul descarcarilor electrice in reteaua neuronala sa coboara la un minim nivel...

Am obosit sa vad ce se intapla cu umanitatea in jurul meu... Am auzit in ultima vreme, si nu rar, despre oameni care nu fac absolut in viata... Doar cheltuie banii pe care ii primesca de la parinti... Nu este vorba de adolescenti sau de tineri ce abia au parasit salile de curs ale vreunei eminente facultati... Nu. Este vorba de oameni maturi, unii avand familii, chiar si copii...

Suntem la fel de mari ca si dorintele noastre. Sa faci umbra pamantului doar pentru ca te-ai nascut si asta ti se pare marea realizare a vietii tale este un lucru pentru mine cu neputinta de inteles... Nu cred ca este ignoranta ci deja este mai mult... Cred ca aici vorbim de debilitate si handicap.

Pentru ca daca tot ce vrei in viata este sa copulezi si sa mananci atunci care este deosebirea intre tine si animal? Ba sa am pardon! Am jignit animalele... Pana si ele creeaza ceva in vreme ce creaturile despre care va vorbesc doar consuma... Ar putea la fel de usor renunta si la vorbitul articulat... Nu le mai foloseste la nimic... Poate doar ca si element de camuflaj...

miercuri, 29 iunie 2011

GANDURI PERICULOASE...
















Cand aud de la unii ca America este o natiune slabita ma apuca damblalele... Nu pentru ca se spun cuvintele ci pentru modul in care sunt spuse... Tonul din voce denota o imbecila satisfactie... Imbecila pentru ca cel care o spune nu realiza implicatiile unei astfel de afirmatii si ce ar fi daca vorbele sale ar fi adevarate...

Eu unul, personal, nu imi doresc deloc o lume fara America... Imi pot inchipui doar, ca intr-un scenariu SF, ca America nu mai este puternica si ca lumea ramane cu un loc gol in balanta puterilor lumii... Brusc toate lucrurile s-ar dezechilibra...

Daca ar fi sa compar istoric, in cazul unui atsfel de scenariu, lumea ar intra intr-un nou ev mediu... Unul modern, in care stafiile bantuitoare ale lui Marx, Engels si Lenin ar umbla ranjind de placere prin toate colturile lumii...

Nu exista nici un stat al lumii occidentale capabil sa faca fata unei ofensive ruso-chineze... Abia ii face fata acum, pe timp de criza, cu America slabita economic, cu o Japonie devastata de cataclisme naturale, peste care se pune altoiul umflarii muschilor in cadrul comunitatii europene...

Americanii sunt o natiune extrem de puternica si rezistenta... Au trecut prin multe pe parcurusul istoriei lor... Au o pozitionare geografica ce le da posibilitatea sa se apere si sa se refaca... Si au mentalitatea invingatorului nu a invinsului... Acesta este singurul gand care ma linisteste...

Trebuie sa privim spre America nu cu invidie si nici cu ranchiuna precum a facut vulpea care nu a ajuns la struguri... Trebuie sa intelegem ce este mai bine pentru noi si pentru viitorul nostru... Mai ales noi romanii care stim ca intotdeauna vestile ce vin de la rasarit pentru noi nu sunt niciodata vesti bune...

Cine stie? Poate ca se duce un razboi psihologic... Sau suntem antrenati pentru a nu avea nici un fel de probleme in cazul in care suntem trimisi la inaintare ca si carne de tun pentru a implini poftele mustind de dorinte mediavele ale oligarhilor de la rasarit...

De aceea aleg sa cred in America. De aceea aleg sa raman cu fata catre lumea libera, unde exista inca sentimentul de "yes we can" in loc de acela de "no can do" asa cum il vedem acasa la noi si la Marele Nostru Vecin Rosu, unde, din 1989 incoace, o mana de indivizi mediocrii ca si constiinta vor sa existe doar ei si cred ca aceasta inseamna doar a-i incaleca pe ceilalti...

Exportul de socialism si mentalitatile induse de guvernarile socialiste isi arata astazi coltii... Avem un exemplu clar sub ochi chiar in timp ce vorbim: Grecia...

luni, 27 iunie 2011

DESTEPTAREA











Se spune ca cele mai inedite idei iti trec prin minte din senin si in cele mai traznite locuri... Ieri dimineata am avut o experienta similara... Am devenit un om cu tabieturi si cu orar... Poate ca am inceput sa imbatranesc sau poate ca e din cauza faptului ca pot face acest lucru in liniste... Adica pot planifica...

Ce nu pot planifica insa nicidecum este fuga gandului in toate directiile... M-am trezit deci ieri in mod obisnuit, fara sa am vreun gand deosebit... De fapt dimineata cand ma trezesc imi trebuie acel timp, poate mai lung decat este normal pentru a realiza ca a inceput o noua zi...

Pasul urmator este cafeaua. Obligatoriu. Ieri insa am decis sa inversez lucrurile putin din cauza caldurii si am intrat inainte de cafea sub dus... Ca o fi fost dusul, ca o fi fost lipsa cafelei, am realizat socant de brusc cat de complex este fenomenul acesta al trezirii din somn...

Inainte de toate mecanismul care da alarma trezirii... Apoi dupa initierea motoarelor la nivelul creierului dam comanda ridicarii obloanelor de pe ochi... Si starea aceea de dulce toropeala si dorinta de a mai lancezi un pic ne tin legati cateva minute de pozitia orizontala si de moliciunea asternuturilor...

Apoi, incet-incet incepem sa ne programam pentru ziua care tocmai incepe... Revedem planurile facute in ziua trecuta si alcatuim orarul pentru ziua in curs... Selectam in ordinea prioritatilor in timp ce ne extragem din pat, regretand un pic ca acum suntem oameni maturi si avem responsabilitati si indatoriri sociale...

Dar gandul mi-a sarit in alta parte aproape imediat... Pret de o clipa am privit poporul roman ca pe o uriasa entitate ce inca este buimacita de somn... Procesul de trezire abia a inceput... Singura problema pare a fi faptul ca nu avem nici un plan coerent... Nu ne-am facut nici unul cand ne-am dus la culcare in 1990, culcandu-ne linistiti, crezand ca am facut tot ce trebuia facut in decembrie 1989...

Adevarat, unii au mai stat de veghe si cand au sesizat pericolele aparute intre timp au mai incercat sa dea desteptarea... Dar sirenele ce trebuiau sa alarmeze nu si-au facut efectul... Pentru ca cei care erau treji si isi vedeau de ale lor au avut grija sa administreze sedativele de rigoare in tot acest timp...

Buimaci si dezorientati, noi romanii incercam sa ne trezim, dar probabil ca prea lungul somn necesita un proportional timp de dezmeticire... Oare cat timp este necesar si atat cat este necesar este suficient pentru a face fata zilei ce urmeaza? Eu unul sper... Intotdeauna am sperat...

Extraordinara creatie creierul uman... Toate acestea mi-au trecut prin tufa de neuroni primita cadou la nastere, in doar cateva clipe, pe cand ma aflam sub dus...

PS: Sculptura "The Awakening" (foto de mai sus), creatie a lui Seward Johnson, aflata in Maryland (SUA), am gasit-o dupa ce am terminat de scris randurile de mai sus... Daca as fi stiut despre ea mai inainte, cine stie ce idei mi-ar fi venit... Timpul nu este trecut insa... Si oricum grupul statura spune mai multe decat am scris eu aici...

duminică, 26 iunie 2011

PREDICA DE DUMINICA












Nu am mai postat de cateva saptamani la rubrica aceasta... Vina mea... Nu am nici o scuza... Astazi voi fi foarte scurt. Psalmul 1. Vorbeste de la sine. Asa ar trebui sa gandim cu totii. Din nefericire insa lumea este cu susul in jos... Poate ca de aceea a ajuns un tanar penticostal sa fie idol si "The King"... Elvis Presley nu si-a uitat niciodata radacinile... De aceea Am pus la final "Amazing Grace" cantata de vocea sa cu inflexiunile acelea unice...


1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori!

2. Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!

3. El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe, duce la bun sfarsit.

4. Nu tot asa este cu cei rai: ci ei sunt ca pleava pe care o spulbera vantul.

5. De aceea cei rai nu pot tine capul sus in ziua judecatii, nici pacatosii in adunarea celor neprihaniti.

6. Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti, dar calea pacatosilor duce la pieire.


sâmbătă, 25 iunie 2011

15 MINUTE...

Am revazut ieri filmul "Coyote Ugly" si uite asa, fara sa vreau mi-am reamintit de Leann Rimes... Aceasta este si una dintre favoritele lui L. Pentru unii cantecele acestea de dragoste sunt cam poate un pic prea dulci, insa prea dulcele este imbalsamat atat de frumos in sunete incat nu poti sa nu asculti cu placere... Am inserat si o piesa a trupei Blondie, "One Way Or Another"... Tot una dintre favoritele mele... Si tot de pe coloana sonora a filmului "Coyote Ugly"...



joi, 23 iunie 2011

DIN DIASPORA...
















Masina de tocat creiere controlata de marsavii din USL incearca... Nu se lasa... Pentru ei dezbinarea romanilor inseamna victorie... Urmasii demni ai Partidului Comunist Roman si ai Securitatii, oameni antrenati in propaganda, manevrarea si controlul maselor, adunati fara rusine in USL, dupa ce au jecmanit Romania timp de 20 de ani fac acum o ultima sfortare...

Printre picaturi razbat si alte lucruri: orientarea USL catre Rusia si planurile ei de "revigorare a socialismului in lume", ca sa il citez pe Ion Iliescu, folosindu-se de China, India, si Brazilia... Romania pare doar un teren de antrenament daca stai sa privesti din afara... Insa firea romanului, moale si lipsa de reactie atunci cand ar trebui sa ia o atitudine ferma nu pot duce la rezultate corecte...

Ma intreb uneori daca romanii isi merita existenta ca popor... Stransi de gat de manele si pusi la colt de tiganime in toate colturile lumii romanii aleg sa plece capul in loc sa ridice pumnul ca sa se apere... Si capul incepe sa li se infunde intre umeri de atata ascunzis...

Nu cred ca romanii vor vota USL. Dara daca il vor vota atunci isi merita ope deplin soarta si merita sa fie jecmaniti fara mila! Pentru ca nu exista scuza pentru prostie, mai ales cand ti se atrage atentia.

Curvele nu se pot lasa de meserie si la batranete le invata pe femeile tinere ca altfel nu se poate castiga nimic in viata... Asa face si romanul... Pleaca capul, merge pe calea cea mai usoara, cedeaza fara sa lupte si apoi le spune tututor ca nu putea face altfel... Ba se poate si altfel... De obicei insa lipseste curajul...

De curajosi in fata unei halbe de bere sau dintrte aceia care ridica mana doar asupra femeilor este plina Romania... Se arunca de pe acoperisuri si se sinucid pe capete... NU am auzit de unul singur caruia sa ii fi trecut prin cap sa incerce sa il ia de gat pe Iliescu sau pe altii asemenea... Tot de frica... In schimb netotii, adevarat mai putini la numar decat te-ai astepta isi arata "curajul" alaturandu-se corului de latratori instruit de USL...

Deunazi am vazut media uslasa latrand impotriva diasporei... Cred ca acum fac si eu parte din ceea ce se numeste diaspora... Nu stiu insa vreun roman care sa fi plecat din tara asa fara sa fi incercat macar sa faca ceva... Astazi ii mana problemele economice mondiale care au efecte devastatoare in Romania jefuita de Ion Iliesci si clica lui adunata acum in USL..

Toti cei care sunt in afara Romaniei vorbesc despre Romania aproape zilnic... Vorbesc mai mult despre tara lor decat cei de acasa... Pentru ca le este dor... Si vad cu altii ochi ce se intampla... Detasat. Sunt mai relaxati pentru ca nu trebuie sa lupte in fiecare clipa a vietii lor ca sa supravietuiasca si mai au timp sa vada si sa analizeze la ceea ce se intampla in jur...

Le-ar fi placut sa aibe aceleasi sanse si la ei acasa... Insa sistemul neo-feudal instalat in 1989 si care a pus poporul roman la munca pentru o coaja de cartofi si plata birurilor catre stat, a carui vistierie a fost pe mana hotilor din USL timp de aproape douazeci de ani, nu a permis egalitatea sanselor...

Cand ajungi intr-o tara straina, de obicei ai din capul locului un handicap fiindca la capitolul relatii sociale totul trebuie reluat de la zero... Toata treba aceasta este ingreunata de faptul ca esti roman si multi cand spoun roman se gandesc la tigani...

Si totusi, este mai bine decat in Romania unde senzatia mea este ca nici dupa douazeci de ani de Iliescu, PSD, PNL si mai stiu eu ce alte artificii ale lui Iliescu si ale gastii sale, romanii nu s-au invatat minte...

Ma intreb cand o sa mai dea neamul romanesc oameni precum Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Cuza sau altii ca ei... Ultima mare miscare populara a fost inecata in pumnii si bastoanele minerilor in 1990...

Astazi prostii batjocoresc intamplarile de atunci... Este si normal. Cel care batjocoreste memoria celor care au luptat pentru ca el sa aibe acest drept nu vor avea niciodata curajul sa faca acelasi lucru la randul lor... De aceea colcaie...

marți, 21 iunie 2011

MAMALIGA












Romanului ii place tare mult traiul tihnit si viata de huzur... In mintea lui se afla mereu vise ce includ case, masini, bijuterii, femei si cine mai stie ce...

Insa arareori vei gasi cate unul care sa viseze la obtinerea acestor lucruri prin efort sustinut si munca... Inselatoria este primul lucru ce ii trece prin cap... Si pentru ca nu ii lace sa fie facut mincinos si hot, a numit inselatoria "smecherie"...

Asa s-a nascut smecherul roman si asa s-a ajuns ca astazi munca in Romania sa fie doar o solutie temporara... Ce sa mai vorbim de randament sau de alte lucruri de gen...

Smecherului i se pare ca este un mare, tare si puternic... El este insa de fapt mamaliga ce nu va exploda niciodata... Caci toata aceasta frenezie smechereasca este de fapt doar un semn al lasitatii si fricii. Frica de a intra in competitie si de a trai cu adevarat,

Romanul este expert in supravietuire nu in a trai. Si cumva, trebuie sa ne scapam de piatra asta de moara ce ne-am agatat-o singuri de gat... Trebuie. Daca vrem sa fim civilizati. Daca nu, merge si asa...

luni, 20 iunie 2011

NEO-FEUDALISM












Am implinit acum cateva zile un an de cand am plecat din tara... Nu am sarbatorit... Desi, asa cum spunea cineva, acesta este visul romanesc...

Imi cerea un prieten sa scriu ceva despre evenimentele din 13-15 iunie... Ce rost ar avea? Mi se pare ca as urla in pustiu... Romanii sunt innebuniti de griji si de asaltul mediatic al celor ce i-au adus in starea aceasta jalnica...

In coltul acesta de lume unde ma aflu, incet-incet imi recapat sanatatea mintii, si, mult mai important, recapat curajul de a spune lucrurilor pe nume... Am inceput sa imi reamintesc cine sunt cu adevarat si care este sistemul meu de referinta...

Imi astern gandurile acum fara a avea acel sentiment de neputinta ce ni l-au indus cei care si-au infipt ghearele in trupul tuturor romanilor in 1989 si au facut din Romania feuda lor personala...

Romania acum traieste nu o perioada capitalista ci un soi de oranduire neo-feudala, pe care de cativa ani noua putere incearca sa o desfiinteze... Insa catelandrii crescuti in ograda de Ion Iliescu si gasca sa ce acum s-a adunat sub numele USL nu vor sa renunte...

Vad cum romanii sunt ametiti de nesfarsitele tirade butaforice ale acelora care au adus Romania in acest hal si ale urmasilor lor demni: Ponta, Antonescu si altii construiti din aceiasi mizerie imorala...

Capitalism inseamna inainte de toate sansa pentru oricine munceste, are aptitudini, talent, idei deosebite... In Romania acest lucru se mimeaza doar... Dar este si vina nboastra... Nu ne educam ca sa respectam valoarea ci ca sa o luam peste picior...

E mijloc de iunie si eu ca de obicei imi amintesc de ceea ce am trait acum 21 de ani... Am fost acolo in balconul Universitatii pret de cateva zeci de minute, de unde am putut vedea multimea de oameni care a inteles ce pericol era Iliescu si al lui FSN inca de atunci...

Am incercat sa atragem atentia romanilor care s-au trezit intr-o dimineata fara Ceausescu... Nu am fost ascultati din nefericire... Asa cum inca si astazi multi nu vor sa auda, atunci, majoritatea, au ales sa urmeze zambetul iliescian plastificat de la ureche la ureche...

Ce ma intristeaza insa cel mai tare este ca nu vad in generatiile mai tinere decat noi dorinta, puterea si capacitatea de a se ridica pentru dreptul la o viata decenta...

Romanii s-au bagat singuri in gura lupului in 1990... Acum au posibilitatea sa iasa votand anti a tot ceea ce reprezinta USL. USL si structurile ce se afla in umbra sa trebuie sa dispara... Asa trebuie sa fie. Si asa va fi. Altfel romanii se intorc in 1990...

De data aceasta nu mai au forta de a se salva... Insa nu are cine sa o faca in locul lor... In consecinta USL va dispare... Trebuie... Mai mult decat orice, romanii urasc ceea ce reprezinta USL si cei care vil compun...

sâmbătă, 18 iunie 2011

PUTEREA NEROZIEI (reluare)















Nu imi pasa ce cred multele si bietele oi ce alcatuiesc masa de manevra... Nu imi pasa ce crede X sau Y despre mine... Nu imi pasa daca scade traficul pe acest blog pe motiv ca nu sunt de acord cu majoritatea... Importanta este logica lucrurilor... Important este sa faci adunarile si scaderile in mod corect... Adica important este sa stii sa cuantifici si sa stii sa analizezi corect rezultatele care ti se ofera matematic...

Trebuiesc cuantificate nu numai cifrele ci si conjuncturile, situatiile de la anumite momente cat si multe alte variabile... Nu este un lucru simplu sa fii economist... Altfel am fi toti... Si economia nu se face aritmetic ci prin matematici superioare fratilor... Sa nu mai creada oricine ca poate orice... Nu suntem multilaterali dezvoltati... Este o utopie...

Ne prosteste faptul ca stim putine lucruri despre multe chestii si avem senzatia ca suntem atotcunoscatori, cand de fapt suntem ignorantii desavarsiti si nu am rezista discutiei cu un om care si-a aprofundat studiile intr-un anumit domeniu... Cu alte cuvinte, oricine isi da cu parerea intr-un domeniu fara sa aibe patalamaua la mana sau fara sa fi studiat indelungat domeniul respectiv este un diletant superficial si plin de sine...

Orgoliul romanesc nu are margini... Toti stiu economie si toti cunosc politica... Se si vede de altfel dupa cum merg treburile in Romania... Foarte tare! Tupeul si prostia mana in mana fac ravagii peste tara asta... Nu ne mai lecuim... Nu ne mai lecuim... Nu ne mai lecuim si mie imi vine sa urlu de neputinta... Caci sunt neputincios in fata puterii neroziei... Fara o arma mare si cartuse multe oricine ar fi...

vineri, 17 iunie 2011

NE TREBUIE UN NOU RAZBOI? (reluare)
















Cu toate ororile lui...
Cu tot sangele care va curge...
Cu toate acele mici drame individuale
Care dau marea drama colectiva?


Ne trebuie un nou razboi...
Unul mondial...
Sau global cred ca i s-ar spune acum...
Sau universal...

Ne trebuie un nou razboi...
Care sa cutremure constiintele...
Care sa ne faca sa vedem adevaratele valori...
Care sa ne aminteasca de Dumnezeu?

Ne trebuie un nou razboi...
Ca sa avem in sfarsit loc unii de altii.
Ca sa nu ne mai uram fara sa stim de ce.
Ca sa ne respectam?

Ne trebuie un nou razboi...
Ca sa nu mai creada nimeni ca e mai destept...
Ca sa ne iubim cu dragoste fireasca...
Sa fim Oameni nu un statut social?

Noi nu ii suportam pe altii...
Ei nu ne suporta pe noi...
Va intreb de ce?
Chiar trebuie un razboi?

marți, 14 iunie 2011

CE TE FACI DACA DUMNEZEU EXISTA?
















Ciudata varsta mai este si adolescenta... Si teribilismul usor maturizat de imediat dupa... Cand ai douazeci de ani crezi ca esti atoate-stiutor si ca esti cel mai puternic individ de pe planeta... Ignori experienta si aptitudinile altora, te impaunezi si esti ridicol de zgomotos in apararea parerilor tale...

Crezi sincer ca sunt fondate. Crezi ca ai dobandit experienta suprema inainte ca viata ta sa fi ajuns la senectute. Caci abia la batranete afli ca, de fapt, nu stii nimic... De unde stiu toate acestea? Pentru prima parte a afirmatiei am fost acolo... Am avut acea varsta... Pentru a doua am intelepciunea sa ii ascult pe cei care se afla acolo... Imi este rusine acum de impaunarea cu care argumentam si ma ratoiam la cei mai in varsta care ma priveau intelegator... Stiau probabil ceea ce am aflat si eu intre timp...

De aceea discutia cu un fost coleg de facultate, mi-a ramas adanc sapata pe creier. Mi s-a intamplat si a ramas o amintire vie, mai ales prin prisma vitezei cu care am reactionat... Si modului in care am raspuns... Ma intreba mult mai tanarul meu coleg, aflat inca intre adolescenta si maturitate, bascalios nevoie mare, cam asa:

"Ce te faci tu, daca Dumnezeu nu exista? Ai pierdut toate chefurile, toata distractia, toate bautele si toate femeile ce le puteai avea!"

Si daca stai sa privesti din punctul acesta de vedere mai ca nu i-ai fi dat dreptate omului... Insa raspunsul meu a venit fara sa gandesc foarte mult (nu era cazul), si pe nerasuflate, naucindu-ma si pe mine (parca eram in afara trupului si ma ascultam vorbind) :

"Daca Dumnezeu nu exista nu a-mi nimic sa imi reprosez. Am trait o viata un pic mai curata decat cei din jur, si singura problema ar fi ca altora le voi parea un pic mai fraier, in timp ce eu voi fi impacat cu mine insumi si cu alegerile mele. Intrebarea insa nu este pusa corect!"

Dupa care am pus intrebarea, asa cum si astazi mi se apre ca ar trebui sa o enunte fiecare individ ce vorbeste articulat:

"TU CE TE FACI DACA DUMNEZEU EXISTA?"

Si iata ca dintr-o data lucrurile au o alta perspectiva... Doua sisteme de referinta diferite. Consecintele insa nu sunt dezastruoase pentru cel care traieste dupa reguli stricte generate de moralitate in nici una dintre cele doua situatii...

In mod ciudat insa, de partea opusa, daca Dumnezeu exista, chefliul, dedat la satisfacerea poftelor generate de instinctele primare nu are decat intr-un singur caz scapare... In cazul sau nu poate fi vorba despre "castig, orisice ar fi"... Ganditi-va la acest lucru... Intens...

duminică, 12 iunie 2011

PARERILE NOASTRE SECOND-HAND












Ce o fi in neregula cu noi?De ce credem ca a fi mai sofisticat inseamna neaparat mai bun? De credem ca tehnologia ne ajuta cand de fapt mutileaza si atrofiaza simturile?

Traim era Internetului... O scrisoare astazi nu mai inseamna nimic... Altadata, si eu am trait astfel de vremuri, asteptarea unei vesti era o traire intensa uneori... Si cand, intr-un tarziu, ea venea, inchisa intr-un plic pe care cineva pusese un timbru bucuria era reala...

Astazi scrisorile s-au transformat in mesaje. Si mesajele devin din ce in ce mai scurte... Comunicarea a devenit extrem de superficiala, desi, culmea, avem tendinta sa credem ca suntem mai intensi in comunicare... Nu avem comunicare mai intensa ci contact mai stabil...

Toate se afla la indemana unui clic... Si am inceput sa credem Internetul in defavoarea cercetarii personale a lucrurilor, datelor si faptelor. Acum, mai mult ca niciodata, adoptam ideile altora pentru ca simtitm ca ni se potrivesc, fara a cerceta daca pozitia adoptata este sustinuta de suficienta cunoastere si studiu personal.

Ne punem mai putine intrebari existentiale. Si cand ni le punem mai toate se transfera, in mod superficial, in sfera materialului... Am inceput sa traim mai mult pentru obiecte si placeri efemere decat pentru elevarea constiintei.

Si, dupa toate acestea, ne impaunam cu punctele noastre de vedere, care sunt ale altora... Parerile noastre second-hand ni se par ilustre... Si fereasca sfantul sa apara vreunul cu vreo idee ce nu am adoptat-o sau care vine dintr-un alt sistem de referinta! Avem cum sa ii facem praf! Internetul ne este la indemana. Cu aceleasi multe idei, ale multora care nu au studiat nici ei personal (majoritatea) ci si-au format si ei o opinie. Tot la mana a doua.

Cautarea adevarului se dilueaza astfel... Se creeaza un hatis de premise false, pe care cu timpul le tot intarim cu argumente ce sunt si ele rezultatul unor premise false... Nu cautam sa cercetam argumentatia altora ci cautam sa o demolam, chiar si atunci cand altii nje spun ca au trecut prin etapa in care ne aflam noi acum...

Suntem superficiali... Spunem ca iubim, dar incet-incet, nu mai stim ce inseamna dragostea fireasca... Scrisorile au devenit si ele o chestie invechita... Avem acum alte pretentii, dar nu cu privire la esenta ci privitoare la viteza de derulare...

miercuri, 8 iunie 2011

SOCIALISMUL: FALS SI UZ DE FALS















Nu exista nici un fel de separatie intre socialism si comunism. Socialismul nu poate fi separat de comunism, fiind deopotriva si un fundament teoretic pentru comunism dar si o etapa premergatoare comunismului... Cei care l-au vazut live pe Ceausescu la televizor isi mai amintesc refrenul sau despre crearea "societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism"...

Am senzatia ca in lume astazi ignoranta doar ii face pe oameni sa nu inteleaga aceste lucruri... Caci acela care vorbeste despre ele fara ca sa fi studiat catusi de putin materialele lui Marx. Engels si Lenin, nu au cum sa perceapa si sigur nu pot descoperi diferentele cele trei ramuri periculoase ale socialismului: socialismul internationalist, exportat de URSS dupa al doilea razboi mondial, national-socialismul lui Hitler, si anarhismul teoretizat de marele rival al lui MArx si Engels, Duhring.

La romani nu ma mira deloc faptul ca nu exista intelegere asupra acestor teorii... De obicei romanului ii place sa pozeze in atoatestiutor fara sa fi studiat vreodata problema. Nici macar superficial... Si sa te fereasca Dumnezeu sa te apuci sa te contrazici cu ignorantul... Va deveni galagios si nesimtit asa cum numai un ignorant care simte ca este pe cale sa isi piarda pamantul de sub picioare poate fi...

nU despre aceasta am vrut sa vorbesc insa... Tot rasfoind digital paginile scrise de Marx, Engels si Lenin, am sesizat ca ei vorbesc despre munca. Astfel, Lenin il cita pe Marx in lucrarea "Statul si revolutia"

"La o muncă egală - conchide Marx - şi, prin urmare, la o participare egală la fondul social de consum, unul primeşte, de fapt, mai mult decît altul, unul este mal bogat decît altul etc. Pentru a evita toate aceste neajunsuri, dreptul ar trebui să fie nu egal, ci inegal...“

Pentru mintea simpla si neantrenata, care isi doreste ca daca nu ajunge la struguri nici altii sa nu ajunga, cele scrise mai sus susura un venin cu gust de miere... Atractiv adica... Dar tot venin. de ce? Simplu! Pentru ca participarea la fondul social nu este niciodata egala, si prin urmare nici munca nu este egala.

De ce nu este niciodata egal;a participarea la "fondul social"? Pentru ca, pana sa se ajunga la munca prestata in sine unii INVESTESC mai mult iar altii mai putin. Nu ma refer doar la investitii finaciare. Ma refer la anii de studiu, la aptitudini si calitati dobandite prin studiu si experienta, toate adaugate la investitia in mijloacele de productie.

Societatea umana s-a modernizat treptat, raporturile sociale fiind imbunatatite iar si iar. Panala Marea Revoltie din Octombrie ce a creat monstrul numit URSS... Nu e de mirare. Elitele au fost eliminate fizic. iar locul lor a fost ocupat de mediocritatea ignorantului ce credea ca detinarea mijloacelor de productie la dispozitia statului garanteaza prosperitatea. A fost o utopie mentinuta artificial prin forta cizmei si a senilei de tanc sovietice din 1945 pana in 1989, cand sistemul a colapsat.

De fapt sistemul colapsase de multa vreme. Noi l-am trait in Romania. Inca si astazi esticii au probleme in comunicare datorate acelor ani. Economic, in Europa de Est, pana in 1989 nu a existat absolut nici o stralucire. Daca a existat ceva ce s-a dezvoltat si perfectionat acelea au fost spionajul economic al blocului comunist impotriva Occidentului in paralele cu perfectionarea metodelor de control a maselor. Democratie? Diefrente de opinii? Sa te opui?!! Aceasta insemna sinucidere curata! Nu numai sociala ci putea sa insemne foarte bine si exterminbarea fizica.

De ce as merita eu sa posed mai multe lucruri decat acela care s-a ostenit mai mult decat mine? De cer ai merita tu sa ai la fel de putine lucruri ca si acela care nu a investit cat tine nici in educatie si nici nu a riscat ce a dobandit material pentru a crea noi locuri de munca sau nu si-a asumat nici o responsabilitate suplimentara fata de cei din jur (ca manager, ca profesor, ca medic, ca indrumator spiritual, samd)?!!

Problema societatii umane astazi nu poate fi rezolvata eliminand din nou fizic elitele, si nici prin violenta, asa cum au procedat toti adeptii socialismului, fie Stalin, fie Hitler. Soutia este educatia. Problema educatiei este azi una severa. In mai toate tarile dezvoltate ale lumii sistemul educational nu mai face ceea ce trebuie sa faca. Nu educa ci antreneaza. Iar mastodontii Rusia si China, antreneaza si ei, dar in alt sens si cu un scop ce va lasa in urma multi morti...

De aceea si spun, urmare a afirmatiei facute de un fost presedinte de tara, coleg de scoala moscovita cu Gorbaciov, pe numele sau Ion Iliescu, care spunea, si asta nu acum 20 de ani ci in 2010, ca exista un plan pentru revigorarea socialismului in lume: socialismul SIGUR NU ESTE SOLUTIA, ci educatia. Si cand spun educatie, elimin categoric doctrinele bazate pe fals si uz de fals, precum este socialismul, fie el teoretic fie el practic.

marți, 7 iunie 2011

NEBUNUL CU OCHII DESCHISI (reluare)













Sunt nebun... Sunt anormal... Aud uneori din gura unora ceea ce si mie imi trece prin cap uneori... Si adesea ma apuca spaima: daca e adevarat?!!

Ma simt anormal in majoritatea timpului... Nebun arareori... Dar cand aprofundez lucrurile, si pun intrebarea care descoase toate lucrurile: "De ce?" incep sa realizez ca sunt de fapt un om normal intr-o societate anormala,... O societate in care scara valorilor a fost inversata.

Si pentru ca refuz sa fac parte din masa de manevra, refuz sa ma predau celor care vor sa imi controleze viata pana in cele mai intime momente, sunt considerat a fi anormal. Pentru ca refuz sa accept mediocritatea chiar si atunci cand este vorba de persoana mea, pentru ca refuz compromisurile impuse de forta coercitiva a unui stat care functioneaza in defavoarea mea sunt considerat nebun.

Pentru ca refuz categoric sa ma las inghitit de mocirla in care este tinuta cu capul plecat aceasta natiune de niste nulitati care si-au uitat originile multi se uita nedumeriti la mine si confunda starea mea aceasta, anormala pentru ei, nebunie...

Si totusi... Aleg sa raman cu ochii deschisi si sa stau in uimire privind la lumea care a decis ca raul este bine si binele este rau, chiar daca asta imi ucide sufletul si pofta de a mai imparti ceva cu ea... Si rea;ozez ca nusunt eu cel anormal, daramite cel nebun...

duminică, 5 iunie 2011

INCEPUT (NEDORIT) DE MATURITATE












Este ciudat sa te intrebi dupa ce ai implinit patruzeci de ani daca esti un om matur... Insa zilele acestea s-au intamplat cateva lucruri care m-au pus pe ganduri... Am sa incep cu tragaciul pe care a apasat indexul ratiunii si a extras din subconstient toate gandurile acestea... Veti remarca insa ca toate mi se trag din vecini: si tragaciul, si teava ghintuita, si cartusul....

Ieri am schimbat cateva cuvinte, asa, din poitete, cu o vecina, irlandeza, ce il scosese la plimbarea de dupa amiaza un catelul negru si de rasa nedefinita... Din politete in politete, referindu-se la catel, s-a referit la el ca la un copil, asa ca am intrebat-o daca are copii... Raspunsul mi-a placut: "Am doi. Catelul si sotul..."

Stiam vorbele acestea pe care le spun femeile, dar abia ieri am simtit ca s-ar putea ca intregul sex feminin sa creada acest lucru... Si am inceput sa ma intreb ce le determina sa faca astfel de afirmatii?!! Este doar o placere si un alint izvorat din instinctul matern sau exista si substraturi mai adanci?

Tot ieri s-au mai intamplat doua lucruri: am fost naucit pentru cateva clipe de frumusetea unor ochi verzi-albastri, proprietatea unei rarisime frumuseti britanice. Naucit doar cateva clipe pentru ca mi-am revenit urgent in fire, ramanand totusi regretul ca nu sunt cu vreo douazeci de ani mai tanar...

Celalalt lucru la care am asistat dor a fost un caz englezesc de violenta domestica, ce a avut ca finalitate lacrimile unei femei, un copil speriat, si un barbat luat la intrebari de politie... Toate aceste s-au suprapus la imginea aproape hollywood-iana a unei alte britanice ce arunca afara hainele fostului priten pe care il prinsese cu alta, dupa ce in prealabil aproape ca il iertase fiindca ii facuse praf masina, ca finalitate a mixului format din priteni si bauturile tari...

Toate astea imi treceau prin minte azi-dimineata in timp ce apa se imprastia peste mine din intrumentul in forma de jumatate de receptor de telefon pe care il numim simplu: dus. Si am ajuns sa ma intreb cat de matur sunt eu... De fapt, ca sa fiu cinstit, ma intrebam daca procesul meu de maturizare a inceput inca...

Si, la fel cum zic unii ca toata viata ti trece prin fata ochilor inainte de Marele Salt Final, mie au inceput sa mi se derulezecu o viteza uluitoare imagini din trecutul meu, ca niste luminite mici si rosii, mii de semnale de alarma, care aratau ca o epidemie de pojar in fata ochilor mei...

Si fiecare amintire era o mustrare... Fiecare mustrare era o sentinta... Si fiecare sentinta spunea mereu si mereu acelasi lucru. Astazi am aflat ca sunt imatur la maturitate. Dar, precum am spus mereu ca tineretea nu tine de etate ci de prospetimea gandurilor la fel si maturitatea... Nu tine de varsta ci de modul in care faci alegerile...

Acum sunt impartit in doua jumatati... Una refuza sa se conformeze descoperirii si imi cere sa merg pe aceeasi linie ca si pana acum, pentru ca alegerile maturitatii sunt o piatra de moara la gatul visarii si instinctelor creative, o renuntare la idealism. De cealalta parte a baricadei jumatatea ce pledeaza pentru maturitate imi spune ca am avut tot timpul din lume ca sa fac ceva din visele mele si ca acum a venit momentul alegerilor facute dupa raceala pragmatica a unor calcule. Nu neaparat matematice desigur...

Hotarat lucru nu este usor sa fii imatur la patruzeci si doi de ani sa descoperi acest lucru si sa te mai si framanti din cauza aceasta... Ambele jumatati au dreptate. Ambele jumatati pledeaza inca. Cred ca acesta este inceputul maturizarii pentru mine. Nedorit. Sper sa nu fie asa... Stiu ca mi-ar fi tare dor de macar unele din clipele traite ca imatur...

vineri, 3 iunie 2011

TRISORUL















Este cea mai des raspandita forma de viata bipeda din Univers... Vorbeste articulat si cursiv, si cand interesele-i proprii o impun va avea limba plina de miere, si doar urechile ii vor stopa largimea zambetului...

In termeni populari mai este denumit si "curva de om", "gunoi", "cocalar" etc... Il vei intalni peste tot dand din coate si facand orice ca sa iasa in evidenta, chiar daca putinul bagaj intelectual si moralitatea cu care este dotat nu il recomanda pe deplin...

Uneori poate avea si un dram de talent dar acesta este din nefericire complet acoperit de caracterul infect pe care a ales sa il imbratiseze. Spiritul de fair-play si recunoasterea meritelor celor din jurul sau ii sunt notiuni complet straine; singurul lucru care conteaza este el...

Chiar daca pozitia bipeda si vorbitul articulat il recomanda a fi uman, precautie maxima... Animalul iese la iveala, fara preavize, oricand nu-i faci pe plac sau nu mai are nimic de castigat de pe urma ta... El poate fi chiar cel care pana mai ieri, iti ranjea, te batea prieteneste pe umar si iti spunea "prietene"...

Eu am sa ii denumesc aici trisori... Nu ma deranjeaza decat uneori, si, de fapt, mi-e mai mult mila de ei... Nu sunt niciodata fericiti si mereu ii macina cancerul ce il poarta in locul unde ar trebui sa fie o inima... Cea mai mare tragedie a unor astfel de vietati este ca se triseaza pe sine... Trec prin viata trisand pe unul si pe altul, ajung uneori, mai des decat ar trebui, sa-si atinga scopurile dar de fapt au dat la troc propria lor liniste...

Atentie deci intotdeauna: cand simti ca zambetul e de plastic, alunga-i de langa tine, si astfel vei avea o viata mai linistita... Chiar daca putin mai linistita e oricum ceva... Eu am decis de ceva vreme ca este mai bine sa lasam in mana lui Dumnezeu dreptatea... Prea multa energie cheltuim pe prea multi nevolnici... Si rasa asta nu piere!!!

miercuri, 1 iunie 2011

UNDEVA, PE PLANETA...












Undeva,
Pe planeta,
Acum
Cand citesti
Ce citesti...
Un copil
Scanceste
De foame...

***
Undeva,
Pe planeta,
Acum
Cand citesti
Ce citesti...
O viata
Este luata
Violent
In numele
Unei falsificari
Fara sa fi avut
Vreo vina...

***
Undeva,
Pe planeta,
Acum
Cand citesti
Ce citesti...
Doar cativa
Bolnavi
De bunastare
Viseaza
Sa fie
Stapanii lumii...

***
Undeva,
Pe planeta,
Acum
Cand citesti
Ce citesti...
Cei mai multi
Dorm.
Linistiti...
Fara griji...
Crezand
Ca lor
Nu li se poate
Intampla
Nimic...

***
Undeva,
Pe planeta,
Acum
Cand citesti
Ce citesti...
Se intampla
Lucruri...
Nenumarate...
Tu
Ce faci?
Esti bine?