miercuri, 27 februarie 2013

TIGANUL HOMOSEXUAL: ADRIAN NASTASE (II) (preluare)

















Aceasta este partea a doua dintr-un articol scris in 2004 in Curentul International de catre Aurel Sergiu Marinescu (odihneasca-se in pace), un unchi al lui Adrian Nastase. Articolul vine sa descrie cu un exponential lux de amanunte, viata picanta, originile de tigan, orgiile gay, prefacatoria, parvenitismul sau simtul furtului la Adrian Nastase inca din anii de pruncie.

Alte câteva esecuri

Au urmat o serie de evenimente care, analizate acum, dupa scurgerea timpului, apar nu tocmai placute familiei Nastase “Scatiu”. Cu tot doctoratul în izotopi radioactivi, cu toata practica de asistent la Institutul de Petrol si Gaze, pentru a fi pastrat în Bucuresti (la mutarea din capitala a acestui institut) sau din alte ratiuni, dr. ing. Nastase a fost trimis pe postul de director al învatamântului profesional din Ministerul Învatamântului, un post de birocrat, care ar fi putut fi obtinut de oricare alt inginer, nu de un doctor inginer “specialist” în izotopi radioactivi, deci nu un post de mare prestigiu ca profesor universitar.

Prin 1973-1974, prof. dr. ing. a avut din nou o “problema” cu fiul sau, care si-a continuat vechea relatie cu I. D. Suciu. De data asta, acest viciat mergea cu Adisor la portile fabricilor si, cu tehnica specifica tuturor corupatorilor, ademenea tineri muncitori, atrasi si de titlul sau de fost profesor. La aceste racolari a participat si acela care, peste ani, avea sa pretinda sa conduca România si pe care, din lasitate, chiar si fostul rege l-a declarat cea mai importanta persoana a anului 2003. Tinerii racolati, adusi în casa lui Suciu, se întreceau în betii si orgii, printre partide de sex si perversiuni sexuale. Cum a aflat Militia, ramâne (înca) o mare enigma. S-o fi laudat vreunul dintre tinerei? Vecinii au raportat activitati suspecte sectoristului? Sau Suciu era deja cunoscut sectiei de Moravuri? Cert este ca militienii au a cazut în mijlocul unui asemenea dezmat, dupa ce înainte, de pe o scara a unei masini de pompieri, se fotografiase pe fereastra totul. A urmat ancheta, în care vinovatii principali erau I. D. Suciu si Adrian Nastase, ca racolatori si corupatori. Pâna în seara procesului, asa s-a stiut, dar a doua zi a urmat bomba: acuzat – Ion D. Suciu, martor al acuzarii – Adrian Nastase!

I.D. Suciu, pentru inversiuni sexuale si corupere a unor bravi fii ai clasei muncitoare, a fost condamnat la 8 ani. Dupa executarea pedepsei, au urmat alti 6 ani deportare în Baragan, Suciu fiind considerat un pericol social. Îngerul pazitor, fie el Priboi sau altul, l-a facut pe Adrian Nastase curat ca lacrima, într-un proces cu usile închise, deci fara public, cu numai ceva “lucratori” de militie si securitate, proces tinut prin 1973. Dar si “favoritul zeilor” Nastase a avut cumva de suferit. În mod discret, el a fost scos de la Presedintia Consiliului de Ministri si expediat ca cercetator la Institutul de Drept Penal. Toata aceasta întâmplare a constituit un semnal de alarma pentru Marin Nastase tatal. Si, în linistea noptii, a planuit sa-l casatoreasca pe Adrian, sa-i dea o identitate sociala noua, nimeni nemaiputându-l acuza de “invers”, sperând în acelasi timp sa-i gaseasca o viitoare sotie tot asa de naiva si necunoscatoare cum îsi alesese el. Problema era însa mai complicata, deoarece, conform dorintei tata-fiu, viitoarea doamna Adrian Nastase mai trebuia sa fie si fiica de nomenclaturist, care sa puna umarul si la prestigiul familiei si la ridicarea politica a progeniturii tiganesti, Adrian Nastase.

Norocul i-a zâmbit din nou lui Marin Nastase. La Directia învatamântului profesional, pe care o conducea, se afla, ca sefa de cadre, sotia fostului ministru de Externe, comunistul ilegalist Grigore Preoteasa, mort în accidentul de avion din 1957 de la Moscova. Tovarasa Preoteasa avea o fiica, studenta la filologie, în anul 3 sau 4, la Universitatea Bucuresti. Marin Nastase, directorul, a facut pe petitoarea, a convins-o pe tovarasa sa-si marite fata, el fiind “motorul” care a reusit sa-si însoare/marite baiatul, desigur, pastrând secretul despre fiul sau, pastrându-l pâna la moarte si fata de sotia sa care, daca l-ar fi cunoscut, si-ar fi explicat mai bine propria ei viata conjugala.

Sforile au fost trase, tinerii se zice ca s-au placut, se zice ca s-au si iubit chiar, oricum, casatoria lui Adrian cu domnisoara/tovarasa Preoteasa-fiica s-a aranjat. De toate sforariile tatalui sau, Adrian s-a tinut departe, dar s-a conformat, ca fiu ascultator. Si, cum ambele familii erau “comuniste”, s-a aranjat numai casatoria civila, nu si cea religioasa. Pe vremea aceea, Adrian nu stia sa-si faca nici semnul Crucii, nu frecventa bisericile la slujbele religioase, asa cum o va face peste 30 de ani.

Casatoria civila a avut loc la Primaria din Piata Amzei, în prezenta unei echipe de tarani secui (tov. Preoteasa-mama era unguroaica, din secuime), îmbracati în hainele lor de la tara traditionale si a altor câtorva persoane, selectionate cu grija de Marin (Titi) Nastase, din partea familiei lui: doar fratele sau cu sotia, iar din partea Elenei Dragomirescu-Nastase (mama ginerelui), doar o sora cu sotul. Dupa încheierea ceremoniei si oferirea unei cupe de sampanie cu biscuiti, a urmat un prânz, la “Cos”, dar socrul, Marin, s-a îngrijit sa elimine dintre invitatii prezenti la Starea Civila pe fratele sau cu sotia (fost comerciant, nationalizat în anul 1948) si pe sora buna a mamei-soacre a lui Adrian, cu sotul, fost detinut politic, desi ar mai fi avut trei frati si parintii în Bucuresti, nechemati, pentru a nu da explicatii tov. Preoteasa despre acesti “dusmani de clasa” pe care îi invitase (doar ca decor) la ceremonia casatoriei, unde nu atrasesera atentia nimanui.

A doua zi dupa casatoria civila, Adrian Nastase s-a mutat sa locuiasca în casa tov. Preoteasa, din Parcul Primaverii, îndeplinindu-se dorinta combinata (a tatalui sau si a lui) de a deveni sot de fiica de nomenclaturist. Totul dovedea ca planurile lui Marin-tatal s-au realizat si ca mergeau pe drumul dorit de el. Dar n-a fost sa fie asa! Dupa câteva zile de om casatorit cu o tânara frumoasa, atractva si foarte simpatica, într-o seara, pe la orele 11, cineva a sunat la usa familiei Nastase. La întrebarea doamnei Nastase “cine este?” a raspuns fiul Ady. A urmat un dialog scurt:
“Ce s-a întâmplat, Adisor, mama?”
Raspunsul: “Mama, daca nu ma primesti în casa, lasa-ma sa dorm în hol, nu vreau sa ma mai întorc la ea!”.
Si mama a mai întrebat apoi: “De ce, mama, este o fata buna, frumoasa?” Raspunsul a fost: “Eu vreau sa studiez, sa citesc, si ea ma solicita prea mult!”
A doua zi, tov. ministru Preoteasa a vizitat, cu mare scandal, familia Nastase, spunându-le, fara alte explicatii inutile, ca, în noaptea anterioara, Adrian si-a parasit tânara sotie, sarind pe fereastra, bineînteles fara stirea cuiva din casa.
Au continuat discutiile “între patru ochi”, între Marin (Titi) tatal si tov. Preoteasa – mama tinerei doamne Nastase. Nu vom sti niciodata daca taticul lui Adisor i-a dezvaluit mamei “victimei” devierea sexuala a fiului. Nu s-a putut gândi ca Adisor al ei îsi va schimba “gusturile amoroase” atât de repede. A urmat apoi divortul. Ceva mai târziu, fiica tov. Preoteasa s-a recasatorit. Adrian si-a continuat viata lui de burlac, cu aventurile, bucuriile, necazurile si, mai ales, cu mari succese profesionale, fiind sprijinit, desigur, de “îngerul cu epoleti”, pazitorul grijuliu, si ajutat, bineînteles, pentru randamentul lui. 

Ascensiunea spre puterea suprema
Ca elev si student, Adrian Nastase a fost întotdeauna scutit de muncile agricole “voluntare” ori “patriotice”, în timp ce colegii lui erau obligati sa presteze acele servicii, neplatite, pentru “edificarea societatii comuniste”. |n acele perioade ale anului, el se ocupa cu studiul intens al limbilor franceza, rusa si engleza. Îngerul lui pazitor, Priboi, veghea asupra lui, îl proteja si avea, de atunci, de timpuriu, planuri mari cu Nastase. Dupa licenta în drept si episodul I. D. Suciu (descris în partea a doua a acestei serii de articole), a lucrat ca cercetator la Institutul de Studii de Drept Penal, vreme de 17 ani. În declaratiile sale încep confuziile: afirma (ca sa-si justifice cariera viitoare de diplomat) ca de fapt a lucrat la Departamentul de Drept International, care, pe atunci (institutul) apartinea de Academie, fara sa numeasca anume care dintre ele: Academia Româna? Academia Comerciala? În realitate, el evita sa declare ziaristilor ca aceasta Academie se numea Stefan Gheorghiu si apartinea nemijlocit de PCR. Acolo a obtinut un doctorat în Drept International.

Necazurile si bucuriile familiei Nastase
Din punct de vedere financiar, Marin si Adrian Nastase au prosperat. În primul rând, si-au cumparat locuinta la aceeasi adresa: tatal – un apartament; fiul – o garsoniera în Str. Naum Romniceanu, nr. 2, bloc 5, et.3, apt. 13 (si la etajul I), Bucuresti. Este o strada perpendiculara pe Dorobanti, pe partea dreapta, în sensul spre Arcul de Triumf, circa 400 m. de Dorobanti. Dintr-o cerere facuta de Adrian Nastase, la 23 iunie 1988, catre tov. ministru Ana Muresan, reiese ca susnumitul locuia în str. Jean Texier nr. 4 si ca înca de pe de atunci era nomenclaturist: “Subsemnatul dr. Adrian Nastase, cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Juridice, vice-presedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI), domiciliat în Bucuresti, Str. Jean Texier nr. 4, sector 1, telefon 79.39.26., va rog sa binevoiti a-mi aproba cumpararea cu prioritate si cu plata integrala a unui autoturism TRABANT 601 (limuzina). Acest autoturism mi-ar fi deosebit de util pentru numeroasele deplasari pe care le presupun activitatile ce le desfasor în cadrul ADIRI, (ca presedinte al Sectiei de Drept International) în cadrul Academiei de Stiinte Sociale si Politice (Stefan Gheorghiu, nu?) a Universitatii din Bucuresti, ca lector al CC al PCR, ca membru al Consiliului Juridic al MAE, ca secretar de redactie al publicatiei ‘Revue roumaine des sciences sociales, serie de sciences juridiques’ etc.” (ce o însemna oare acest etc?). În urma acestei interventii, putem trage câteva concluzii: A. În acele vremuri, “visul” lui A. Nastase – Scatiu’ nu era un Mercedes, BMW sau Rolls, echipate cu girofar, nici macar o Dacie, ci un amarât de Trabant; C. Cererea demonteaza una din marile minciuni ale lui Adrain Nastase care, atunci când si-a prezentat guvernul în fata parlamentului, a debitat-o asa cum manipuleaza poporul român, batându-si joc de inteligenta românilor. Acest Nastase a declarat atunci ca “nu a facut parte din nomenclatura”. Or, cu activitati la Academia partidului (“Stefan Gheorghiu”) si lector al CC al PCR mai poate exista îndoiala ca nu a fost în nomenclatorul CC al PCR? C. În sfârsit, pe cererea sa pentru Trabant, în coltul din dreapta gasim urmatoarele rânduri: “Tovarasa ministru Ana Muresan, va rog respectuos sa binevoiti a aproba aceasta cerere, Ambasador A. Miculescu” (Angelo Miculescu-nota autorului). Demn de retinut este ca, în acel moment, Adrian Nastase, vânatorul de mireasa nomenclaturista, care îsi încercase norocul si ca sa devina ginerele lui Nicolae Ceausescu (curtând-o pe Zoe), gasise în fine partida râvnita, fiica nomenclaturistului Angelo Romeo Constantin Miculescu. Si iata-l casatorit cu Daniela (Dana) Miculescu, locuind la o noua adresa. Sistemul “interventiilor si pilelor” socrului începuse sa functioneze pentru el. Dupa prima încercare nereusita de a fi si sot, ambitiosul Adrian Nastase-Scatiu’ nu si-a pierdut speranta de parvenire pe cale matrimoniala; învârtindu-se la ceaiurile si petrecerile date de fiii si fiicele aristocratiei nomenclaturiste – cum de altfel proceda de multi ani – acolo a întâlnit-o pe fiica ministrului Agriculturii si Industriei Alimentare, fost ambasador în China, membru CPEx, Angelo Miculescu. Si casatoria s-a aranjat în mod foarte precipitat.

Supararea pândea
Dana Maria Nastase, sora lui Adrian, în cele din urma, s-a îndragostit. Mare dragoste mare, planuri de nunta spectaculoase în care scop viitorul ginere, cu garantia viitorului socru, viitorului cumnat si viitoarei sotii – toti colaboratori apreciati ai Securitatii – a obtinut pasaport sa mearga în R.F. Germania, pentru cumparaturi de nunta. Nu cunoastem înca cine a avut aceasta idee nefericita, deoarece atât de îndragostitul ginere, odata ajuns în Germania, a uitat de nunta, de mireasa si a ramas acolo, cerând azil politic. Evenimentul s-a petrecut în anii lumina ai lui Ceausescu. Durerea si rusinea celei care trebuia sa fie mireasa, devenita oaie neagra a familiei, au afectat cu putere de cutremur pe toti cei din jur, la care s-a adaugat, desigur, suspiciunea, dezaprobarea si probabil neîncrederea periculoasa a Securitatii. Îngerul Priboi a reparat cumva prejudiciile aparute. Dupa un timp, Dana Maria Nastase, sora lui Ady, s-a consolat în mai multe brate, ca sa se opreasca în ale unuia pe nume Barb, cu care s-a casatorit si au avut o fiica. Dupa care, la câtiva ani, au divortat si, dupa cum stim, a ramas singura, cu toate încercarile reunite ale ei si ale fratelui ei de a gasi un sot, bineînteles un “miliardar de carton”. Asta nu înseamna ca duce o viata de abstinenta. Din contra!

Pentru a ilustra înca si mai bine profilul moral al lui Marin Nastase (tatal), redam un episod din activitatea lui împotriva chiar a membrilor familiei sale prin alianta (casatorie). Sotia lui Marin Nastase are patru frati în Bucuresti (în acele timpuri tulburi) din care unul, cel mai mare, fost arhitect – deci, cumnatul lui Marin Nastase. Acest arhitect, în anii studentiei sale, prin ‘50, a fost arestat de Securitate pentru ca în sala de cursuri s-a gasit scrisa o lozinca anticomunista. Cu el au mai fost arestati câteva zeci de studenti. Dupa câteva luni întregi de anchete salbatice, batai si toata gama de schingiuiri, la Uranus, a fost pus în libertate, anchetatorii gasindu-l nevinovat. Probabil ca ei “descoperisera” faptasul printre studentii arestati. Ajuns arhitect, s-a dovedit a fi un profesionist de certa valoare; a condus un atelier de 12 arhitecti si proiectanti; a proiectat laminorul de la Galati, din Tulcea si alte obiective industriale importante si, desi era atât de priceput si apreciat, nu putea fi numit oficial sef de atelier, deoarece nu era membru PCR, salariul fiind mai mic, functia echivalând cu aceea de sef de atelier. Trebuia sa se înscrie în PCR si, pe motiv de salariu, si a întocmit o cere în acest sens, de admitere în rândurile partidului. Pentru referinte, cum se cerea, a indicat câtiva cunoscuti, printre care si pe cumnatul sau, Marin (Titi) Nastase. Aceasta actiune s-a petrecut prin anii ‘80, adica la circa 25 de ani de la arestarea sa ca total nevinovat. Cererea de primire în PCR i-a fost respinsa si, dupa cum a aflat ulterior, cumnatul lui, Marin-Titi Nastase, a dat cele mai dezastruoase referinte despre el; niciodata însa nu a aflat ce a putut inventa acel balaoaches atât de grav, numai ca sa demonstreze partidului loialitatea sa si credinta pecerista, demascându-si chiar si familia.

O afacere murdara
Dar cea mai perfida fapta facuta sub îndrumarea lui Marin Nastase si finalizata de fiul sau, Adrian, care mai demonstreaza si cât credeau acesti oportunisti în permanenta regimului comunist, a fost acapararea prin viclenie a vilei nationalizate din strada Aviator Petre Cretu nr. 60, nu departe de Biserica “Casin”. Aceasta vila, aflata într-unul din cele mai selecte cartiere, a apartinut de fapt si de drept familiei Mihai si Elena Ciolan, posesorii actului de vânzare-cumparare al terenului de 576 m.p. Nr. 32570/14 noiembrie 1930. 

Mihai Ciolan a fost un stralucit inginer, cu studii la Charlottenburg, în Germania, iar sotia sa, casnica. Multi ani, pâna la instaurarea comunismului, a ocupat functia de director al tractiunii CFR. Ei au construit pe acest teren o vila (subsol+parter+etaj) de circa 450 m.p. locuibili. În mod abuziv, în 1950, imobilul a fost nationalizat, prin Decretul nr. 92/1950. Fostilor proprietari li s-a permis sa locuiasca în doua camere din fosta lor casa. N-ar fi inutil sa mai afirmam ca era singura lor proprietate imobila, considerata “construita pentru a fi exploatata”, iar inginerul specialist M. Ciolan dat afara din serviciu de la CFR a cunoscut apoi tot felul de privatiuni, persecutii, traind din vânzarea bunurilor diferite, ca mobila s.a. Statul-proprietar a închiriat restul de spatiu locuibil.

Familia Ciolan nu a avut copii. Dupa câtiva ani, Mihai Ciolan a murit. El nu a avut alte rude decât pe fratele sau, Antonin Ciolan, dirijor, compozitor si profesor la Cluj, care nici el nu a avut copii. Si Antonin Ciolan si sotia sa, au decedat la putina vreme de la moartea fratelui si cumnatului lor. Elena Ciolan a avut însa un frate în Bucuresti, parinte a 5 copii, 3 fete si 2 baieti. Cea mai mare dintre fete s-a întâmplat sa fie Elena Dragomirescu, cea care, din 1949, devenise sotia lui Marin Nastase-Titi (zis si Tapu în familie). Datorita lipsurilor si mizeriei, sanatatea Elenei Ciolan s-a deteriorat în decursul anilor si senilitatea i-a avansat. Aflata în incapacitate mintala totala, nepoata Elena Nastase, dirijata de sotul ei, o izoleaza pe matusa de vecini, prieteni de-o viata, de restul familiei si, în 1989, o pune pe matusa senila, deci inconstienta, sa semneze un tesatament prin care o lasa pe nepoata sa, Elena Nastase, mostenitoare universala a proprietarei. Astfel, sub îndemnul sotului – vicleanul si atavicul bolnav de avere Marin Nastase – sotia lui devine proprietara unei vile nationalizate de regimul comunist, în regimul comunist.

La 5 mai 1990, Elena Ciolan a decedat, în vârsta de 92 de ani. Nepoata Elena Nastase si sotul au tinut în secret decesul ei, ocupându-se de procedurile funerare, ieftin si rapid, prin incinerare la Crematoriul “Cenusa”. Nici un alt nepot dintre ceilalti 4 ai Elenei Ciolan nu a stiut nimic, nici macar despre disparitia ei pamânteasca. Desigur, este o fapta imorala, condamnabila si nedemna aceea de a profita în defavoarea celorlalti frati ai Elenei Nastase, fosta Dragomirescu, care si ei ar fi avut, din punct de vedere juridic, acelasi drept de mostenire. Dar acesta este stilul de a face avere sI “a lua cu japca” al tatalui Marin si fiului Adrian Nastase-Scatiu’. Testamentul semnat de batrâna în incapacitate mintala are data autentificarii Nr. 12008/12/10/1989. Noua proprietara, Elena Nastase, obtine un certificat de mostenitor, cu Nr.1240 din 7 august 1990. Dupa 4 ani, conform strategiei celor doi mari rechini, tata si fiu, Marin si Adrian Nastase, proprietara de drept (de fapt, proprietar Adisor) da statul în judecata, revendicând vila (dosar civil cu Nr. 3706/1994). Judecatoria Sectorului I, într-un mod nemaiîntâlnit de rapid (doar solicitanta era mama fostului ministru de Externe si Presedinte al Camerei Deputatilor) pune în posesiune, prin sentinta civila Nr. 3842 din 14 aprilie 1994 pe Elena Nastase, cu drept de recurs în 15 zile si, bineînteles, ICRAL nu a facut recurs. Si astfel, clanul nastasestilor lacomi a acaparat vila.

Este de remarcat faptul ca, dupa hotarârea judecatoreasca având la baza testamentul autentificat 12008/12/10/89, în 1997 întreg dosarul nr.3706/1994 nu era de gasit la arhiva judecatoriei – testamentul a disparut. Se pune întrebarea fireasca: nu cumva si semnatura de pe testament a fost în fals? Si stiind ca si de la o alta judecatorie a disparut de mult dosarul procesului I.D. Suciu/A. Nastase, putem concluziona cine a fost autorul sustragerilor în scopul de a disparea orice urma!”

preluare de pe: www.badpolitics.ro

Un comentariu:

Eu cred ca: