Toata lumea imi cere fotografii... Am fost pe faleza care este cam la 200 de metri de apartamentul meu... Intamplarea a facut ca era fiesta in Los abrigos, o localitate de pescari situata la 10 minute de mers pe jos, lucru pe care, incredibil, l-am facut...
miercuri, 29 septembrie 2010
marți, 28 septembrie 2010
FOTOGRAFII NOI...
sâmbătă, 18 septembrie 2010
598...
Am deschis casuta postala electronica dupa mai bine de treizeci de zile... Si eram intr-un local public, frecventat de englezi... Cand am citit "598 unread mail" fara sa vreau mi-a scapat exclamatia deloc romaneasca si sigur nelalocul ei: "FUCK!"....
In momentul imediat urmator am realizat unde eram si m-am uitat la cei cativa batranei englezi ce cascau ochii la mine... Mi-am cerut desigur scuze si am explicat de unde a aparut exclamatia... Cand au aflat de ce am zis ce am zis raspunsul lor a starnit rasete pe toata terasa: "I would have said the same"...
Asa ca m-am apucat de sters sutele de mailuri total nefolositoare, stiti voi, din acelea care fac reclama la Viagra, la sotii din Rusia samd... Am incetat categoric sa mai accesez articole de pe siturile mediei din Romania... Pare ca totul este un dezastru continuu... Ca si in bancul cu bomba de cauciuc: "Si bomba continua sa cada"...
Ma bucur de soare, citesc pentru a doua oara biografia celor de la AC/DC, de parca ar trebui sa o invat pe de rost...Am recitit deja cartea "Sfantul la New-York" pe care am citit-o prima oara in adolescenta... Am recapatat bunul obicei al cititului de cand nu mai am acces curent la Internet... Si asta nu poate fi de rau...
De aceea ma bucur de toate lucrurile ce imi ies in cale, si de soarele ce pare ca nu paraseste insula decat pentru a se odihni un pic noaptea... Obiceiul pe care il numesc chill-uiala, de a sta la piscina noaptea a devenit deja si mai rafinat... Acum imi pun picioarele in apa si gandesc... Sau numai sed... Si este bine... atat de bine... Departe de lumea dezlantuita... Titlul unui roman din colectia romanului de dragoste... Numai ca eu iubesc fara a fi indragostit... Chiar si amintirea locurilor pe care le-am parasit nu demult...
In momentul imediat urmator am realizat unde eram si m-am uitat la cei cativa batranei englezi ce cascau ochii la mine... Mi-am cerut desigur scuze si am explicat de unde a aparut exclamatia... Cand au aflat de ce am zis ce am zis raspunsul lor a starnit rasete pe toata terasa: "I would have said the same"...
Asa ca m-am apucat de sters sutele de mailuri total nefolositoare, stiti voi, din acelea care fac reclama la Viagra, la sotii din Rusia samd... Am incetat categoric sa mai accesez articole de pe siturile mediei din Romania... Pare ca totul este un dezastru continuu... Ca si in bancul cu bomba de cauciuc: "Si bomba continua sa cada"...
Ma bucur de soare, citesc pentru a doua oara biografia celor de la AC/DC, de parca ar trebui sa o invat pe de rost...Am recitit deja cartea "Sfantul la New-York" pe care am citit-o prima oara in adolescenta... Am recapatat bunul obicei al cititului de cand nu mai am acces curent la Internet... Si asta nu poate fi de rau...
De aceea ma bucur de toate lucrurile ce imi ies in cale, si de soarele ce pare ca nu paraseste insula decat pentru a se odihni un pic noaptea... Obiceiul pe care il numesc chill-uiala, de a sta la piscina noaptea a devenit deja si mai rafinat... Acum imi pun picioarele in apa si gandesc... Sau numai sed... Si este bine... atat de bine... Departe de lumea dezlantuita... Titlul unui roman din colectia romanului de dragoste... Numai ca eu iubesc fara a fi indragostit... Chiar si amintirea locurilor pe care le-am parasit nu demult...
vineri, 17 septembrie 2010
HERE WE GO AGAIN...
Si uite asa o luam de la capat... S-au intamplat multe in aceste zile... Inainte de toate m-am mutat la casa mea... Un apartament nici prea-prea nici foarte-foarte, aproape de ocean si de un teren de colf.... Ma deranjeaza doar cateva macarale ramnase in picioare langa constructia inghetata a unui hotel...
Cuvant ciudat "inghetat" aici, aproape de tropice... Am experimentat deja "kalima", adica vantul cald ce poarta cu el praful din desertul Saharei pana aici... Dar nimic, absolut nimic nu se poate compara cu "scirrocco", un vant fierbinte care aduce cu el temperaturi de peste 50 de grade Celsius... Numai cand aud cuvantul "scirrocco" ma trec fiori pe sira spinarii... Plantele au ramas cu frunze arse de parca ar fi stat langa foc... Noroc ca se intampla o data pe an si tine cel mult doua zile...
In ceea ce priveste dragostea am acceptat intr-un final ca relatia mea cu Laura s-a incheiat... Nu as putea spune ca imi este indiferent tousi... Poti scoate fotografiile din portofel, dar nu poti scoate fata din inima la fel de repede...
Singurul lucru ce ma sperie este faptul ca nu vad cum as putea accepta pe cineva nou in viata mea... O fi din cauza ca am imbatranit sau pentru ca am fost prea multa vreme impreuna? Nu stiu. Stiu doar ca imi pare rau pentru lucrurile pe care uneori le-am spus fara ca inima nea sa le fi simtit vreodata... Dar totul este in trecut acum...
Am avut si parte de chestii placute totusi... Apartamentul are o scara interioara care duce la o terasa unde este amenajat un loc pentru a face gratar... Bineinteles ca acesta a fost pretextul pentru o prima petrecere la mine acasa, si bineinteles ca am pus gratarul la lucru ca un adevarat roman...
Mi-am facut noi cunostinte. Important. Aici este un soi de O.N.U.... Am facut o tona de poze pe care vreau sa le pun aici dar din nefericire nu sunt acasa ci la un bar din apropiere... Eu inca nu am conexiune... Asa ca voi scrie deocamdata mai putin regulat... Si nu despre ce se intampla in Romania...
Cuvant ciudat "inghetat" aici, aproape de tropice... Am experimentat deja "kalima", adica vantul cald ce poarta cu el praful din desertul Saharei pana aici... Dar nimic, absolut nimic nu se poate compara cu "scirrocco", un vant fierbinte care aduce cu el temperaturi de peste 50 de grade Celsius... Numai cand aud cuvantul "scirrocco" ma trec fiori pe sira spinarii... Plantele au ramas cu frunze arse de parca ar fi stat langa foc... Noroc ca se intampla o data pe an si tine cel mult doua zile...
In ceea ce priveste dragostea am acceptat intr-un final ca relatia mea cu Laura s-a incheiat... Nu as putea spune ca imi este indiferent tousi... Poti scoate fotografiile din portofel, dar nu poti scoate fata din inima la fel de repede...
Singurul lucru ce ma sperie este faptul ca nu vad cum as putea accepta pe cineva nou in viata mea... O fi din cauza ca am imbatranit sau pentru ca am fost prea multa vreme impreuna? Nu stiu. Stiu doar ca imi pare rau pentru lucrurile pe care uneori le-am spus fara ca inima nea sa le fi simtit vreodata... Dar totul este in trecut acum...
Am avut si parte de chestii placute totusi... Apartamentul are o scara interioara care duce la o terasa unde este amenajat un loc pentru a face gratar... Bineinteles ca acesta a fost pretextul pentru o prima petrecere la mine acasa, si bineinteles ca am pus gratarul la lucru ca un adevarat roman...
Mi-am facut noi cunostinte. Important. Aici este un soi de O.N.U.... Am facut o tona de poze pe care vreau sa le pun aici dar din nefericire nu sunt acasa ci la un bar din apropiere... Eu inca nu am conexiune... Asa ca voi scrie deocamdata mai putin regulat... Si nu despre ce se intampla in Romania...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)