luni, 8 octombrie 2018
DRAGUL MEU BOICOTANT
Dă-mi voie să scriu un epilog pentru romanul "Referendum 2018". Ca să nu ne mințim unul pe altul. Ca să nu te minți. Nici pe tine și nici pe altii. Ca să vezi cum se văd lucrurile din afară.
In primul rând vreau să știi că te iubesc. Și de aceea trebuie să te mustru cu asprime. Da. Este creștinește. Te mustru cu asprime pentru că te consider vinovat de risipă. Ei bine, da. Din vina ta s-au cheltuit 40 de milioane de euro. De pomană. Tu și ceilalți care au gandit și (in)acționat ca tine purtați vina pentru acest lucru. Nu PSD. Nu Dragnea. Ci tu. Boicotul. Pare că a devenit o meserie. Sau poate că vom fi dezvoltat malign în Romania o nouă pătură sociala, care, mânată de intentii bune acționează împotriva sieși?
Isteria asta colectivă izvorâtă din frica de PSD a paralizat din nou 60%. V-a trimis in inactiune inca odata. A demonstrat (a câta oară?!!) că refuzați să vă asumați responsabilitatea unei alegeri, în spatele a tot soiul de scuze fără alt suport decat acela că sunt conforme cu parerile voastre personale. Subiective si irelevante. Am o veste tristă pentru tine: așa nu vei învinge PSD! Niciodată. Ceea ce voi socotiți acum o victorie se va adeveri a fi o înfrângere în câțiva ani. Sunt sigur de asta. Nu am nici măcar o umbră de îndoială.
Să nu îmi spui ca boicotanții sunt creștini. Nu este adevărat. Creștin este acela care urmează pe Cristos indiferent de situatie și care acționează in virtutea acestei credintei fără frică de om. Să nu uiți niciodată că acesta este motivul pentru care comuniștii au promovat ateismul ca religie de stat. Tu și ceilalți ca tine aveți insa acum in mod vadit o altă religie: boicotul.
De ce sari ca ars? Este adevărat dacă analizezi atent, în detaliu și obiectiv dovezile. Reacționezi doar la cuvântul PSD, și, mânat de teama ăstor amibe și parameci nu mai timp să crezi nimic altceva decât zvonurile care iti alimentează asta. Panica. Isterie. Nici cei care au demonstrat ca sunt imotriva PSD de-a lungul anilor nu te pot scoate din transă. Acestea sunt motoarele pe care le stârnește PSD in tine. E cazul să te ridici și să treci peste.
Dragul meu boicotant, deși mi-ai intristat inima, trebuie să rămân prietenul tău. Măcar unul dintre noi trebuie sa rămână cu capul pe umeri, pentru că avem un inamic comun, PSD, iar dușmanul dușmanului meu îmi este prieten. Vezi tu, și eu urăsc PSD dar nu mi-am pierdut uzul ratiunii.
Te rog să nu te mai agiți pe Facebook vorbindu-mi despre democrație. Nu mai ai dreptul moral să faci asta in fața mea până când vei invata sa asculți vocea rațiunii și nu să răspunzi la comenzile emoțiilor. Democrația nu tine doar de conveniențe ci este un act de voință, la fel precum dragostea. Ea nu trebuie suprimată cand nu e convenabilă sau conformă ideilor tale.
Sigur, ai dreptul sa faci ce doresti insa tu ai uitat că votul este și o îndatorire civică. Nu ești democrat ci ești despot și manipulator atunci când refuzi să dezbați sau să asculți dorințele și argumentația mea pentru a-ți impune punctul de vedere, crezând că diferenta dintre ignoranță și cunoașterea stă in numărul celor care aderă la o idee sau alta. Ba încă am văzut printre ai tăi și din aceia care, de supărare, refuză dialogul și își pun partenera de viață ca să vorbeasca in locul lor. Probabil se cred masculi alfa. Cine i-a lăsat până acum să creadă acest lucru i-a înșelat.
Eu nu am votat. Ca să știi. Să nu îndrăznești să mă acuzi din acest motiv. Nu sunt ipocrit. Nu am avut unde să votez in locul ăsta izolat unde am ales să mă autoexilez. Să nu imi spui "Acela care e fără de păcat să arunce singur piatra" pentru că asta demonstreaza ipocrizie. Sau poate că nu știai sau ai uitat ca Isus a trimis-o pe femeia prinsă în adulter cu cuvintele "Du-te și nu mai păcătui"?
Sunt dezamăgit. De tine dragul meu. În fiecare zi. În fiecare lună. În fiecare an. Când am realizat ca intru in ultima treime a vieții mele și nimic nu e mai bine in România, am decis să plec din țara unde valoarea e dată doar de posesiuni și aparențele afișate, unde cunoștințele, aptitudinile si inteligența sunt un defect, onoarea este facultativă iar adevărul un deranj.
Iubesc România dar dacă te vei uita in oglindă să știi că vezi unul din motivele pentru care am plecat. Cu toate astea voi continua să lupt cu tine. Pentru binele meu și al tău. Speranța moare ultima. Aș vrea să mă întorc într-o zi acasă și să stau mai mult de un concediu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)