Nu-i loc deloc pentru mine aici,
Mă năpădesc buruieni și urzici
Aș vrea sa plec, aș vrea să pot să te uit,
Sunt obosit de speranță, de stătut, de zăcut.
Oamenii aleargă în jurul meu,
Grăbiți să găsească profit dintr-un leu,
Eu stau liniștit și mă uit la ei
Răstignit de iarbă la etajul trei.
Nu vreau să plec, dar trebuie s-o fac,
Să încerc un alt loc, să nu mă prefac,
Știu demult că există locuri sub stele
Unde poți visa orice și nu bat gânduri rele
Văd bine ce se-ntâmplă în jurul meu,
Să fiu mai prost ca ieri mi se cere mereu,
Nu mai este ceață în ochii mei
Se vede totul clar de la etajul trei
Nu-i loc deloc pentru mine aici,
Mă năpădesc buruieni și urzici.
Aș vrea să plec, unde pot fi cine sunt,
Am obosit să sper, vreau doar să te uit.
(Timisoara, septembrie 2007 - Bucuresti, februarie 2009 - Timișoara, decembrie 2023)