Ori la bal, ori la spital...

In sfarsit dupa atata vreme am ajuns sa fac ceea ce imi place... Acum voi afla daca sunt sau nu bun de ceva si daca m-am nascut degeaba sau nu...

Aviz amatorilor care cred ca ma pot demola psihic: nu parerea criticilor "profesionisti" ma intereseaza ci publicul, care este singurul, adevaratul si supremul judecator...

As prefera sa fiu cel mai hulit si mai neinsemnat printre membrii castei muzicale din Romania, dar sa cuceresc inima publicului, decat viceversa...

Nu vreau sa cant in struna acelora care te bat pe spate cand te dai jos de pe scena, pentru ca mai apoi aceleasi personaje sa foloseasca otrava cuvintelor ("cioranii" cred ca e termenul pe care il folosesc ei in mod uzual) pentru a termina capra mea... Daca trebuie sa contracarez atacuri murdare o voi face cu exact armele atacatorilor... Ma voi cobora la nivelul lor. Fara frica. Fara rusine.

Vreau sa cant pentru public, pentru oameni... Voi pune la lucru toate cele primite in dar la nastere de la Dumnezeu, atat cat am primit. Daca nu e destul, spre deosebire de altii, voi avea bunul simt sa renunt... Mi-au trebuit 20 de ani ca sa imi fac curaj pentru asta si acum a sosit momentul adevarului. Am tot amanat aceasta confruntare (cu mine insumi in primul rand), din lasitate, teama si Dumnezeu mai stie de ce...

Ma las pe mana publicului care, prin definitie, este atat de nemilos si crud in sinceritate... Stiu ca daca reusesc voi putea fi, probabil, fericit... Daca nu... Ei bine, daca nu, Dumnezeu va gasi un loc potrivit pentru mine mine... Sunt convins de asta.