site stats

duminică, 1 august 2010

NU!












Incerc din rasputeri sa tin treaza legatura cu ceea ce se intampla acasa... Desi nu mai vreau... Nu am lasat in urma multi oameni sau prea multe lucruri pe care sa le regret...


In fiecare dimineata stau in balcon, cu cafeaua aburind, privind palmierul dupa care se ascund oceanul Atlantic si insula Gomera... Ochii mei se bucura de ceea ce vad si ma cuprinde o relaxare si o liniste care devine alarmanta pentru ca nu sunt obisnuit cu ea...

Atunci deschid calculatorul si incep sa caut stirile de prin ziarele romanesti... Si incep sa ma infierbant... Sa ma irit... Sa ma cuprinda aceeasi stare de furie neputincioasa fata de stupiditatile pe care le gasesc...

In fiecare seara, tarziu in noapte, ies afara langa piscina ca sa recapitulez ziua care a trecut... Imi trec tot felul de ganduri... Este un fel de curatare a sistemului inainte de a ma duce la culcare...

In seara aceasta am realizat ca de fapt am plecat din Romania tocmai pentru a scapa de violenta raporturilor sociale... Am realizat ca ea este indusa in mod intentionat...

Am realizat ca violenta si parsiva camapanie mediatica dusa de opozitie in acest moment de fapt isi face efectul: romanii sunt mereu porniti pe harta pe contrazicere din oficiu si au numai stiri despre dezastre...


Am invatat in aceasta viata cu greu sa spun "NU". Imi era rusine. Chiar si atunci cand nesimtirea altora ar fi cerut o riposta sau macar un "NU!" hotarat... Dupa ce am invatat sa spun "NU" cei din jurul meu au inceput sa se uite mirati la mine... Asta in prima faza... In a doua faza au inceput sa se uite chiondoras...

Cand am invatat sa mai spun si lucrurilor pe nume si sa mai si trantesc verde in fata ceea ce altii credeau ca pot ascunde sub pres, foarte multi au inceput sa ma ocoleasca... si mai multi au inceput sa ma barfeasca... Trebuie sa recunosc faptul ca nu prea mi-a pasat...

Dar ma simteam din ce in ce mai alienat in propria mea tara... In propriul meu oras... In propriul meu cartier... In propria mea casa... Asa ca am plecat cat mai departe, intr-un loc care sa ma tina legat prin frumusete nu prin genetica...

Vreau sa ma deconectez definitiv de la Romania... Constat insa ca am petrecut prea mult timp acolo si ca, intr-un mod ciudat si aproape masochist, nu ma pot dezlipi nicicum de ea...

Imi fug gandurile uneori catre Romania... Desi nu mai vreau... Nu am lasat in urma multi oameni sau prea multe lucruri pe care sa le regret... Si cred ca nu am invatat inca foarte bine lectia aceea despre "NU"...

Un comentariu:

  1. ...ai putea sa te bucuri de ce ai acum. Sa sit back and relax. Gata. Te-ai enervat mult prea mult, ani de zile.....Mai lasa si pe altii. De multe ori ti-am dat dreptate, indignarea ta e si a mea. A venit timpul sa fii un pic egoist. O meriti dupa cat te-ai amarat aici.
    Din punctul meu de vedere suntem un teritoriu de granita a unui imperiu economic si mediatic. Iar teritoriile de granita, stii si tu cum sunt: curve,suti,oficiali verosi, contrabanda, marfuri dosite, alea-alea.Asta a fost Romania de sute de ani, asta va fi si de acum incolo. Chiar daca urasc starea asta.
    Spune-ne mai bine cum iti este viata acolo.

    RăspundețiȘtergere

Eu cred ca: