VINERI 14

Daca sarbatoarea asta de import, Valentine's Day, s-ar fi celebrat pe 13 Februarie as fi fost teribil de amuzat... Si daca ar fi fost azi Vineri, 13 Februarie cred ca as fi gasit glume cu duiumul, caci as fi putut exploata la maximum cei doi poli opusi creati de sarbatoare si filmul in care Jason macelarea cu drag pe toata lumea... Dar nu e asa. Desi intr-adevar e Vineri este din pacate... Vineri 14!

Scriu randurile acestea pentru ca "prietenii" mei sa nu care cumva sa indrazneasca sa spuna ca nu traiesc senzatii si ca de aceea sunt impotriva zilei de azi... Cum as putea avea eu ceva impotriva unei zile frumoase ca cea de azi? Am insa ceva impotriva acelora care incearca sa imbrace frumusetea ei naturala in plasticul unor gesturi si cuvinte impuse artificial... Si apoi, dupa spusele uneia dintre "foste", care incerca sa imi reproseze acest lucru, eu am fost si voi ramane mereu amator de senzatii... Am sa o spun deci pe sleau, pentru ca e mai usor si mai barbateste (chiar daca multor purtatori de organe de reproducere masculine au senzatia ca le-ar cade coroana, si asa imaginara, daca spun aceste cuvinte): sunt indragostit...

Da, da... Ati citit bine... Sunt indragostit... Va intrebati de cine... Sunt sigur ca ati vrea sa stiti... Ei bine, pana la sfarsitul acestor randuri va voi spune... Sau poate nu... Cine stie?!! Ma amuza gandul ca as putea sa va trezesc astfel si mai mult interesul... Un lucru insa il voi face sigur... Voi bate campii cu gratie ca sa incercati sa ghiciti de cine sunt indragostit...

Ea stie. I-am spus. Si i-am mai spus ca nu este in pericol. Nu am de gand sa o inec cu declaratii si cu vorbe goale ce provoaca doar socuri diabetice si nimic mai mult... Si i-am mai spus ca o sa ma las in voia starii ce m-a cuprins. Ca am sa folosesc aceasta stare pentru a fi si mai fericit decat sunt de obicei... Si ii multumesc din suflet pentru ca imi permite sa fiu indragostit de ea fara ca sa incerce sa ma ocoleasca

Sunt indragostit de o amintire. Sunt indragostit de o voce. Sunt indragostit de un chip. Sunt indragostit de cineva care pare a fi varianta mea feminina. Sunt indragostit de ceva ce nu imi apartine. Sunt indragostit de un suflet probabil nepereche. Sunt indragostit fara sa ii pretind sa simta la fel. Doar ii multumesc pentru ca m-a remarcat. Ii multumesc pentru ca dupa ce m-a evaluat nu a aruncat amintirea la cosul de reciclare...

Sunt indragostit de speranta ca mai am sanse de a gasi ceea ce caut in aceasta viata si in aceasta lume. Ca nu sunt condamnat a ramane un numar impar. Exista inca oameni care plac sufletului meu din primul moment... Pana atunci insa sunt indragostit de amintirea unei voci din spatele un chip ce l-am cunoscut undeva, candva, departe...

Si uite, na, ca nu va spun cine este... Ma amuza gandul ca poate fostele mele iubiri isi vor dori in ascuns, fiecare in parte ca despre ele sa fie vorba, ca poate actualii lor parteneri vor tremura acum, dorindu-si sa nu fie vorba despre ele, si ca prietenii mai apropiati vor  fiteribil de incurcati, scormonind tot ceea ce stiu despre mine ca sa gaseasca indicii... Dar asta este secretul meu... Si al ei, daca alege sa il pastreze...

Va las sa v-o inchipuiti, asa cum visati toate celelalte lucruri in cele mai frumoase vise ale voastre... Scriu asta pentru ca sunt indragostit si pentru ca imi da senzatia ca plutesc si asta chiar ma amuza... Cred ca fiecare femeie are dreptul sa fie si sa pretinda sa fie muza, macar odata in viata unui barbat...

Stiti deja ca mintea mea a facut si a definit diferenta dintre un BARBAT si un simplu purtator de organe sexuale masculine, cel care crede ca in viata conteaza doar ce posezi... Eu sunt indragostit... Nu pentru ca e Vineri 14, caci asa am fost si Vineri 13 si asa voi fi si pe Vineri 15 probabil... Pentru mine nu e "Valentine's Day"... Nu stiu ce sau cine este sfantul acela, Valentin... Eu cand ma indragostesc, si asta este un proces mai lung sau mai scurt, ce tine mai mult sau mai putin, o fac la indemnul simturilor mele, cautand ce este mai frumos in frumusete, iar nu in virtutea unui program stralucit de marketing ce mi-a indus acest lucru...

E doar Vineri 14 oameni buni. Si vad cum toti alearga dupa dragoste ca apucatii in aceasta zi, de parca s-ar simti vinovati ca in restul de treisute saizeci si patru de zile au altceva mai bun de facut sau realizeaza ca au confundat dragostea cu sexul... Aleg sa impac si capra si varza deci, ca sa nu par un buhai nesimtitor. De aceea scriu aceste randuri.

Va indemn sa va iubiti. Nu oricum, ci cu dragoste fireasca. Uniti cei doi termeni mereu si nu ii lasati sa se desparta. Dragoste. Fireasca. Dragoste fireasca... Si sa nu uitati niciodata ca dragostea este un act de vointa, iar talcul acestei afirmatii este o tema de casa si pentru tine si pentru mine... Intr-o lume in care dragostea este confundata cu o partida de sex reusita si in care minciuna ii uneste mai repede pe oameni decat adevarul, care mai degraba ii desparte, va spun ce am citit undeva: lucrurile se mai pot si repara, nu trebuiesc neaparat aruncate atunci cand se strica...

SPERANTA PENTRU VIITOR

Stiam dintotdeauna ca intr-o zi ceea ce as putea realiza eu vreodata va fi depasit de efervescenta unuia mai tanar decat mine. Este mersul firesc al lucrurilor. Se cheama evolutie. Fiecare isi seteaza o stacheta. Inca din copilarie. Si cei mai buni dintre noi isi depasesc profesorii.

Eu? Am fost candva, la granita dintre copilarie si adolescenta, un fel de minune... Apoi, am devenit un talent promitator... Si apoi am ales sa ma arunc in bratele unei doamne cenusii numita Obscuritate si al sotului ei numit Anonimat. As da vina pe mediul social din vremea respectiva sau pe parintii care au incercat mereu sa ma indeparteze de dragostea vietii mele, muzica, dar adevarul este ca nu am avut curaj. M-am lasat santajat. Am pus instrumentul in cui pentru aproape paisprezece ani.

Paisprezece ani mi-au trebuit sa realizez ca nu trebuie sa traiesc incercand sa fac pe plac intregii lumi. Ca nu trebuie sa aprob pe toata lumea si ca nu trebuie sa tac atunci cand vad unul mai prost ca mine. Sa nu imi fie rusine de rusinea altora. Paisprezece ani in care am ales cu buna stiinta sa inec ceva ce am primit in dar: dragostea pentru sunete.

Si uite asa, nu mi-am depasit profesorii. Am ramas undeva la granita "ar fi putut fi" gandidu-ma la ce ar fi fost daca nu eram atat de lipsit de vlaga... Reinceperea relatiei mele cu muzica, acum sase ani, mi-a demonstrat ca am gresit in mod fatal atunci cand am ales sa inchid in cel mai intunecos colt al unei debarale din suflet dragostea aceasta... Iar mutarea mea pe aceasta insula unde trebuie sa produc sunete in fata unor necunoscuti ce vin departe de Romania, a confirmat definitiv eroarea comisa.

De aceea, cand vad rasarind cate un tanar talentat, aleg sa ma bucur si acord suportul meu neconditionat. Si nu stiu cum se face ca, de cateva zile, la putina vreme dupa ce m-am intors din tara, bucurandu-ma de faptul ca orasul meu a inceput sa renasca muzical, si ca isi repune stacheta valori la locul ei initial, am fost efectiv spulberat de doua aparitii tinere. Si una este din Timisoara!

Si cum altfel, o aparitie tine de Timisoara. O Timisoara pe care am speranta sa o vad renascand cultural dupa ce i-am vazut la Club 30 pe Ilie Stepan, Horia Crisovan, Dixi Krauser si Mario Florescu, impreuna. A fost o calatorie in timp si o regenerare spirituala. Cuvintele lui Ilie imi suna clar in minte: "La vremuri noi, tot noi... Nu mi se pare normal dar..." Si parca pentru a veni in intampinarea acestor cuvinte, se intampla lucruri...

In mod clar lucrurile se schimba la Timisoara. Cel putin aceasta a fost impresia mea dupa mai bine de doi ani in care nu ne-am vazut... Exista interes si asta imi da speranta... Nu toti tinerii sunt acei clubberi trasi la xerox, desi, trist, inca prea multi sunt... Nu e rau faptul ca ei trec prin locurile respective ci faptul ca doar asta li se pare cu adevarat interesant. Provocarile intelectuale nu inseamna nimic pentru ei... Timisoara a inceput sa le dea palme dupa ceafa si suturi in dos spre o normala iesire din mediocritate...  

M-am uitat la reactiile celor vizati. Cum sa isi accepte mediocrul mediocritatea?!! Ei dau cat pot. Si doar atat pot pentru ca atat inteleg. I-am vizitat ca sa ii vad in actiune. Ar putea foarte bine sa apara si la un concert ProMusica, dar nu ar intelege nimic pentru ca au fost educati incorect. De fapt nu au fost educati ci doar INFORMATI. Sunt posesori de informatie needucati. Si asta nu este vina lor. 

Biciul mustrarii nu trebuie sa opreasca aici pentru ei. Au tupeu si sunt galagiosi dar asta nu ii face mai buni sau mai destepti. Si daca sunt posesorii unei inteligente prost educate acest lucru trebuieste remediat. Vulgaritatea lor duce la vulgarizarea cluburilor si nu viceversa, pentru ca omul sfinteste locul. Aceasta generatie crede ca numai daca posezi existi si a fost inselata amarnic de noi toti, pentru ca nu am corectat la timp ceea ce se intampla cu ei pe cand cresteau. 

Uneori cred ca traim de fapt pedeapsa propriilor noastre inactiuni si lasitati. Insa e bine. am inteles ca INACTIUNEA nu este solutia. Si asta inseamna ca nu este tarziu nici pentru ei, cei tineri care cred ca o haina si aparitia in cluburi este imperios necesara ca sa poti fi fericit. ii putem corecta aratandu-le ca in viata nu este fericit acela care are mult, ci acela care are nevoie de putin.

Corect educati tinerii pot sa devina productivi. Iar Timisoara a produs dintotdeauna lucruri bune. Si cea despre care va vorbesc este din Timisoara. Genul muzical abordat nu este favoritul meu, insa voi stii intotdeauna sa fiu corect in apreciere. Si urechile mi-au fost zgariate prea multa vreme de prea-dezbractele ce vorbeau si cantau intr-o engleza stalcita, cu interpretari relativ mediocre in frunte cu Inna, chiar daca faceau furori prin Europa. Bucurestiul preluase puterea dar cei care o aveau nu aveau nici pregatirea, nici intelegerea si nici educatia necesara ca sa o foloseasca si s-au pierdut astfel multe valori. probabil ca inca se vor mai pierde.

Dar iata ca din Timisoara a rasarit aceasta fata, care iti aminteste de Adele. Nume de scena? MINOLA. Interpretare impecabila, o aparitie daruita cu frumusete naturala si bine gandita ca prezentare, cu un accent perfect al limbii anglo-saxone. A facut parte candva dintr-o trupa numita POPS, daca tin eu bine minte urmare a unui concurs TV. Am avut ocazia sa o aud la Bucuresti, intr-un loc extrem de frecventat din centrul Bucurestiului cantand asa, ca de jam-session, si atunci am aflat de la parintii ei, pe care ii cunosc, ca ea a ales sa lase muzica deoparte, pentru a-si continua studiile, de orice natura ar fi fost ele... Am avut o strangere de inima pe care sper si cred ca am exprimat-o, insa tatal ei m-a asigurat ca el nu are nimic de a face cu decizia ei si ca doar o sustine in ceea ce si-a propus, asa ca nu am insistat...

Sa nu care cumva sa indrazniti sa imi spuneti ca sunt subiectiv. Cei care ma cunosc stiu foarte bine cat de lipsit de diplomatie sunt. Si e mai usor sa spui unor prieteni "NU" decat unor straini. prietenii te cunosc, iarta si uita mai usor. Daca sunt prieteni adevarati desigur. Si apoi aici nu este cazul. Entuziasmul meu la aceasta transformare muzicala, materializata sub numele de scena MINOLA, s-a manifestat direct printr-o postare pe pagina mea de Facebook. Si apoi, la cat sunt de egocentric si de carcotas, lucrul asta nu se intampla foarte des.

Credeam insa ca deja le-am vazut pe toate cand a venit si lovitura finala, o directa de dreapta pe care nici macar nu am vazut-o venind, atat de fulgeratoare a fost. Numele loviturii?!! ALEX MUSAT. Si daca nu stiti cine este ALEX MUSAT este in totalitate vina voastra, la fel cum, pana ieri, a fost si vina mea. Alex este altceva. Un film care a lipsit din Romania. Alex Musat trebuia sa se intample odata si odata. Ca sa terminam cu balcanismul si cu radacinile balcanice nepotrivite, adesea mai mult mediocre pe care le aveam pana acum in muzica rock din Romania.

Alex Musat aduce cu el si sudul Statelor Unite, country si blues la un loc, punandu-ti direct sunetele de la Nashville in urechi, dar iti aduce si parte din Marea Britanie personalizata intr-un stil ce ii combina pe John Mayer, Stevie Ray Vaughn, Jerry Donahue si Michael Bubble la un loc. Ieri dupa amiaza, dupa ce l-am descoperit am petrecut mai bine de o ora ascultand inregistrari, chiar si din acelea facute cu telefonul... Apoi, m-am dus pe Facebook si la fel ca si in cazul Minolei, i-am cerut sa ma adauge la lista sa de prieteni.

Eu le-am cerut sa ma adauge si nu viceversa. Da. Eu. Caci am capacitatea si bunul simt sa recunosc puterea talentului si a muncii. Recunosc puterea omului care a descoperit ceea ce stie sa faca bine si dupa aceea a exagerat acel lucru, dupa cum spunea Steve Vai citand un alt mare artist...

Momentul urmator a fost cel al furiei. Al furiei pentru ca am sesizat lipsa de mediatizare. Si mi-am amintit de alte talente pierdute, sau inghitite de gurile flamande ale unor indivizi care si astazi sunt tot acolo unde au fost si acum zece, cincisprezece sau douazeci de ani din punct de vedere muzical. Acesti indivizi vor sa fie considerati artisti, dar artistul adevarat, chiasr si atunci cand e muscat de sarpele geloziei, recunoaste un talent mai mare decat al sau, la fel cum au facut si Pete Townshend (The Who) si Eric Clapton atunci cand l-au auzit prima oara pe Jimmy Hendrix de exemplu...

In goana lor dupa recunoastere fara recomandari speciale, multi dintre muzicantii romani (nu pot sa le spun muzicieni, pentru ca mereu imi amintesc de cuvintele profesorului meu de matematica, domnul Buna cuvintele "asa cum exista muzicieni si muzicanti, asa exista matematicieni si matematicanti) neputandu-se ridica la nivelul de muzicieni, tin stacheta valorii lasata in mod artificial jos, si capitala intamplarilor culturale la Bucuresti. 

Acelasi Bucuresti care a facut mult dar a si distrus mult. Acelasi Bucuresti care pe mine m-a iubit si m-a ignorat... Acelasi bucuresti in care foarte putini au ales sa ramana fideli si sa nu ma uite cand vorbele urate ale altora au fost aruncate pentru a ma opri... Nu au oprit nimic de fapt niciodata. Orice sut in fund este un pas inainte. Au aparut iata, MINOLA si ALEX MUSAT, cu sau fara voia fostilor vanzatori de casete de pe la intersectiile Bucurestiului, deveniti intre timp mari producatori de muzica fara sa stie nimic despre sunet si carora unicul fapt ce le provoaca emotii este sunetul banilor...

ROMANUL, INTRE EMOTIONAL SI PRAGMATISM

Comunicam pe Internet cu niste prieteni din Bucuresti zilele trecute, cand a aparut o intrebare... "Da' pe blog de ce nu mai scrii?" am fost intrebat. Am raspuns la intrebare insa nu imi dadea pace mie o alta intrebare: DE CE m-au intrebat asta oare? Si mi-a trecut prin cap ca una din posibilitati ar putea fi aceea ca imi este TEAMA de viermii socialisti ce sunt acum la putere in Romania, USL adica...

Nu numai ca nu imi este teama, ba inca m-am si inregimentat din nou politic, cu singura reorientare posibila, intrucat din punctul meu nu exista decat o UNICA OPTIUNE, si anume Partidul Miscarea Populara. Motivele daca nu va sunt clare pana acum, le pot reduce la unul singur: Traian Basescu.

Desigur multi vor incerca sa foloseasca acest argument impotriva mea. Chiar ii provoc sa o faca. Personal, am facut o alegere. Am ales inainte de toate un om care poate face ceea ce doresc eu sa se intample, si pe care am ales sa il urmez in ceea ce va intre[prinde facand ceea ce mi se va cere. Chiar si atunci cand, fie din nepricepere, fie din lipsa de date, fie din lipsa de experienta, nu imi convine sau nu imi place ceea ce se face sau ceea ce am eu de facut.

Am ales sa fiu un soldat. Si rolul soldatului nu este sa comenteze ordinele comandantului sau. In timpul acesta, un inamic disciplinat poate castiga razboiul. IAr inamicul este USL. Un USL in care indivizii sunt uniti de disperare. Se vad amenintati cu ani de puscarie. Li s-a aratat uraciunea la lumina. Se vede cat de mediocrii sunt, si asta ii inspaimanta, caci simt cum nu mai sunt in control. Simt ca nu mai pot manipula in liniste si nu isi mai pot ascunde marsaviile dupa perdele de fum creat arzand minciuni si perfidie.

Va spun voua tuturor ceea ce am spus si la o sedinta a PMP Timis, unde am participat fara sa fiu pregatit, si sa va intre bine in cap urmatoarele cuvinte: singurul care a demonstrat ca poate fi EFICIENT in lupta cu sistemul de jaf organizat la nivel de stat implementat de USL, si cu indivizii ce l-au pus pe roate si il ingrijesc, unii vizibili in USL, altii ascunsi ca lupul in blana de oaie in diverse alte locuri, probabil si la PMP, este deocamdata Traian Basescu. 

Acest om are tenacitatea, rabdarea si experienta necesara pentru a scapa Romania de democratia originala instaurata odata cu venirea la putere in 1989 a unor indivizi care nu au facut nimci altceva decat sa privatizeze comunismul in folosul lor personal, condusi de varul primar al defunctului Cioaba, Ion Iliescu. Si culmea, acum o face aproape singur! Daca dusmanul este USL si Traian Basescu este dusmanul USL, atunci trebuie sa aplic vechea regula de razboi: dusmanul dusmanului meu imi este prieten. Traian Basescu este in acest caz nu numai prieten ci si un lider de urmat. Un lider CREDIBIL.

Cei care cred ca se pot lipsi de Traian Basescu isi fac calcule complet gresite, si, din punctul meu de vedere cel putin, pot fi suspectati ca fac jocul USL, pentru ca rezultatul actiunilor lor este doar faramitarea unui electorat ce poate deveni o MAJORITATE ZDROBITOARE si poate elimina COMPLET pe nemernici condusi de premierul cu alura de sobolan, supranumit si "Copy/Paste": Victor Ponta.

Sunt dezamagit complet de atitudinea romanilor mei pe care inca ii mai iubesc cu disperare si ma intreb de ce. Nu se poate sa auzi cuvintele "nu pot si nu vreau" venind de la niste oameni care vor sa schimbe cu adevarat ceva. Inactiunea nu este o solutie. Greva japoneza nu poate avea efecte intr-o tara stapanita de mentalitati rurale precum este Romania.

Va spun, voua celor de acasa, ca trebuie sa renuntati sa mai luati decizii animati de emotional, precum virginele, si sa deveniti PRAGMATICI. Nu materialisti, ci pragmatici. Sa va setati obiective si sa va planificati modul in care le veti atinge. gandind la rece. Managerial. Si ori de cate ori va infierbantati, imaginati-va un sloi de gheata care sa va racoreasca... 

Pana la urma turbarea din propaganda USL de pe Antena 3 si celelalte canale media are doua scopuri cel putin: sa tina romanii incorstetati in emotional si sa ii indeparteze de la urne pe aceia care nu iubesc USL, folosind o tehnica de marketing, unde obtii rezultate alaturand produsul tau la unul sau mai multe branduri cunoscute, doar ca USL o face in sens invers: rebrenduieste celelalte partide dupa imaginea sa, creind ideea ca toti politicienii sunt la fel. Si daca aceasta idee va prinde radacini in mintile romanilor, atunci Romania este pierduta.

Imi doresc sa devenim cu totii mai intelepti si mai curajosi. Oportunismul, lamentarile, nihilismul, inactiunea si de multe ori chiar lasitatea ce ii anima pe multi trebuie inabusite. Cand acest lucru se intampla inseamna ca am de a face cu oameni educati. Altfel nu pot decat sa constat cu regret, si asta pe baze stiintifice, ca stau de vorba cu oameni scoliti formal, pentru ca sunt animati de mentalitati rurale...