OGLINDA

De multa vreme omul ce il privesc cand ma pun in fata oglinzii imi este strain... Nu ca a imbatranit... Strain... Total schimbat nu numai ca si infatisare, ci si ca atitudine afisata... Un pic blazat? Un pic mai retinut? In nici un caz... Un pic mai matur?!! Ma rog, cel putin asa sper...

Nu demult am avut o discutie si o veche cunostinta de-a mea imi spunea ca nu sunt pregatit pentru a avea o familie... Stiu si eu? Poate ca bucuria asta a mea de a fi in viata este o piedica si e semn de lipsa de seriozitate... Dar cum traim intr-o lume a superficialului, cu multe valori si sisteme de referinta strambe sau fals create, mie mi se pare ca sunt gresit etichetat si catalogat.

Pentru ca in realitate eu sunt acela care refuza cu incapatanare sa astepte imperfectiunea ce i se potriveste perfect, fara sa se arunce cu capul inainte, in timp ce multi altii din generatia mea, unii la al doilea divort, cu copii sau fara ei, incearca sa isi ascunda lipsa de fericire deplina sau chiar nefericirea mimand veselia...

Altii mi-au spus ca ar trebui sa fiu mai ponderat si mai realist in setarea obiectivelor... Cum adica?!! Sa ma multumesc cu un "merge si asa"?!! Niciodata! Ori totul ori nimic! In ambele cazuri sunt fericit ca traiesc. Aplic asta in tot si in toate, inclusiv in relatiile personale. A trai mizerabil in doi nu va mai fi niciodata pe lista mea de compromisuri. Sa fiu bine inteles: NICIODATA.

Mi se spun multe. Nu toate adevarate. De unele nu stiu nici eu... Poate ca sunt un cautator de senzatii. Poate ca sunt un visator. Insa cu siguranta NU sunt un naiv. Am o lista de bifat. Si daca nu exista nimeni care sa corespunda, iar eu nu corespund nimanui, nu e bai... Nu exista decat probleme, doar solutii, si o problema ce nu are solutie nu este o problema de fapt...

Am avut zilele acestea ocazia sa vad din nou (si de ce oare mereu raman uimit?!!) cat de mizerabil poate fi un biped in Romania. Tocmai cand credeam ca am inceput sa ne revenim... Tocmai cand regretam faptul ca a trebuit sa ma reintorc inapoi pe o insula in Atlantic, unde este mereu primavara, dupa o scurta vacanta in urbea copilariei si adolescentei mele... Uitasem ca avem un Bucuresti si ca acolo avem si un Ferentari... Uitasem ca prea multi sunt lipsiti de Sfanta Educatie... Mult prea multi...

Sa nu mai spuneti niciodata ca Romania este o tara de cacat, pentru ca omul sfinteste locul. Solutia cred ca ar fi sa iesiti din izolarea adiabatica si sa incepeti si voi, ca si mine, sa dati suturi in dos Tupeului, Nesimtirii, Prostiei si Mediocritatii...

Imi spunea o fosta amica de Facebook (Diana Pap o fi soprana la opera dar prea gandeste obtuz si asta nu poate face din ea prieten al meu desi am incercat, din respect pentru talentul sau. Fatuca asta are adesea o gandire proletara si o atitudine ce ii fac praf darurile obtinute gratuit la nastere, doar din dorinta de a se erija in lider de opinie cu orice pret...), ca spunandu-le unora direct, asa, de la obraz, prosti, nesimtiti, mediocrii si tupeisti, ii jignesc...

Apoi de aceea si au curaj Tupeul, Nesimtirea, Prostia si Mediocritatea domnisoara Diana! Pentru ca le cocolosim! Le protejam! Sau pentru ca le cumperi loialitatea cocolosindu-le. Protejandu-le. Sa nu care cumva sa le spunem pe nume. Asta chiar m-a lasat cu gura cascata... Nu mai avem dreptul de a spune nici cand avem curajul de a o face?!! DE CE?!! Pentru ca e politic corect?!! Apoi si "politically correct" este tot o forma de cenzura si insinuare de idei marxist-leniniste astfel incat...

O alta cucoana, dupa ce ani de zile s-a dat drept prietena si cu aceleasi opinii ca si mine, basca a mai si imprumtat idei de pe prezentul blog ca sa para mai isteata, domiciliata in Statele Unite, a dovedit ca de fapt ea doar incerca sa imi creeze o slabiciune... Mda... Nimic nou sub soare...

Numele ei? Elena Muller. O alta incercare socialista de a ne insulta inteligenta si de a ne aburi... Daca o intalniti dati-i cu flit. Maxim. Mai sunt si altii ca ea, iar eu va repet acum: nu exista alta solutie pentru Romania in afara de PMP si Traian Basescu. Va cer imperios de aceea sa intelegeti acest lucru. Este o conditie obligatorie nu o chestie optionala. Nu este o rugaminte.

Ar trebui sa fiu usor de inteles... Insa chiar si din generatia mea, si dintre cei care ma cunosc bine insa pricep greu... Unii chiar inteleg... Unii incearca sa faca ceva din instinct... Iar cei mai multi dintre ei fug de mocirla in care romanul alege in general sa se arunce cu placere, la fel ca si godacului de cocina... Insa ei sunt mai putini... Raritati as zice... 

Mi-ar place sa pot sa fac un hocus-pocus si sa schimb toate acestea... Insa nu pot... Tot ce pot face aici este sa scriu aceste randuri... Sa dau aburii de presiune afara din mine in acest fel... Uneori e atat de greu sa iubesti Romania... Noroc cu cei dragi de acasa... Mai ajuta...

Omul ce il privesc cand ma pun in fata oglinzii imi este strain... Nu ca a imbatranit... Doar strain... Total schimbat nu numai ca si infatisare, ci si ca atitudine afisata... Un pic blazat? Un pic mai retinut? As zice nu, dar mai stii?!! Un pic mai matur?!! Asa sper...

PREDICA DE DUMINICA

Am auzit in doua randuri o povestire ce incepe cu o intrebare:

"Care este diferenta intre speranta si credinta?"

Drept raspuns, povestea spune ca in urma unei secete groaznice satenii au fost rugati de preotul locului sa vina toti la o zi de rugaciune speciala, pentru ploaie. Toti s-au prezentat cu Biblii, cu mic cu mare. Aceasta este SPERANTA. Dintre toti, o fetita a adus cu ea o umbrela. Si aceasta este CREDINTA.

Cand au ajuns la norod, a venit un om care a cazut in genunchi inaintea lui Isus si I-a zis: "Doamne, ai mila de fiul meu, caci este lunatic si patimeste rau: de multe ori cade in foc si de multe ori cade in apa. L-am adus la ucenicii Tai, si n-au putut sa-l vindece." "O, neam necredincios si pornit la rau!", a raspuns Isus. "Pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi? Aduceti-l aici la Mine." 

Isus a certat dracul, care a iesit afara din el. Si baiatul s-a tamaduit chiar in ceasul acela. Atunci ucenicii au venit la Isus si I-au zis deoparte: "Noi de ce n-am putut sa-l scoatem?" "Din pricina putinei voastre credinte", le-a zis Isus. "Adevarat va spun ca, daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia: "Muta-te de aici acolo", si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta.

Matei 17:14-20

Am eu senzatia sau cei care vorbesc despre gandirea pozitiva sunt doar niste imitatori palizi si limitati?

DUMNEZEU NU ESTE MORT!

 

 

 

 

 

 

 

Pentru Elena, cu toata dragostea

In sistemul juridic american exista un termen folosit pentru orice cauza. Este si o metoda de eliminare a erorilor judiciare la un maximum posibil. am auzit-o cu totii adesea.

BEYOND ANY REASONABLE DOUBT

In traducere "dincolo de orice indoiala rationala". Cu alte cuvinte, nu poti condamna pe nimeni niciodata, pentru nimic, daca exista elemente rationale ce te fac sa te indoiesti ca toate probele administrate de procurori pot duce la verdictul "vinovat".

Am vorbit de atatea ori despre Dumnezeu, crestinism si distrugerile provocate la nivel social de ateism... De atatea ori incat am inceput sa fiu acuzat de fanatism de catre multi. Prea multi. Sau prea putini. Depinde cum privesti problema. Si sunt convins ca acesta este doar un varf al aisbergului. Cred ca sunt inca si mai multi aceia care, pentru ca ma cunosc, evita sa mi-o spuna din diverse motive, de la ignoranta si pana la dorinta de a nu ma supara.

Am incercat in ultimii ani sa adun, sa organizez si sa expun argumentele mele personale in favoarea existentei unei inteligente universale, creatoare, supranaturale, omnipotenta si omniprezenta. De cand am devenit crestin practicant ma straduiesc sa traiesc dupa invataturile lui Cristos, lasate noua de catre martorii oculari ai evenimentelor, apostolii. Pot spune doar ca am cazut, m-am ridicat, iar am cazut si iar m-am ridicat, decis sa merg inainte...

Este oarecum la fel ca si lupta mea cu kilogramele. Stilul meu de viata anterior, un soi de miscare browniana, cu o alimentatie nesanatoasa, lipsa de echilibru datorata unei indiscipline proprii au dus la obiceiuri nesanatoase. Si, de cand am inceput lupta cu greutatea mea proprie, desi stiu ca este pentru binele meu, si ca ar trebui sa fie simplu, vechile obiceiuri ma obstructioneaza si ma fac sa intarzii in obtinerea rezultatului dorit.

La fel privesc acum si trecerea mea la crestinism. Desi este simplu si stiu ce trebuie sa fac, datorita vechilor si proastelor obiceiuri de dinainte, mereu ma poticnesc, ba uneori ma si abat flagrant de pe calea stramta intrand cu o superba nonsalanta pe calea larga ce am parasit-o. Ar trebui sa fie si este simplu. Si totusi nu este usor. mai ales intr-o lume atee care crede doar in lucrurile care se vad si sunt trecatoare, cum spunea Pavel in cea de-a doua sa scrisoare catre biserica din Corint.

Cred ca dintotdeauna am avut o inclinatie spre detaliu, in ciuda dictonului comunist, izvorat din doctrina atee numita socialism "nu despica firul in patru"... Si mai cred ca dintotdeauna am avut o inclinatie, izvorata din bun simt, ceea ce mi s-a parut normal intotdeauna, motiv pentru care si pretind taios interlocutorilor mei de a avea aceeasi atitudine, anume aceea de a cerceta direct sursele atunci cand vreau sa combat ideile cuiva. 

Asa a si inceput de fapt drumul meu catre credinta: am inceput sa STUDIEZ textele biblice pentru a-i combate pe crestini. Multi dintre aceia pe care i-am combatut si luat peste picior imi sunt astazi frati, pentru ca nasterea din nou este in fapt o renastere spirituala nu una de forma fizica. Nu stiu daca faptul ca am inceput sa imi pun aceste intrebari in adolescenta are vreo relevanta. Cert este ca am parcurs un drum lung, de la ateism la credinta si practica crestina.

Desigur, daca nu as fi STUDIAT Biblia, daca nu as fi avut motive, daca nu as fi gasit argumente, daca as fi gasit neconcordante intre descoperirile stiintifice si textul biblic, daca nu as fi descoperit indicii, daca nu as fi primit semne pe drum, nu as fi putut NICIODATA sa devin un crestin adevarat. Nici nu stiu daca sunt inca ceea ce trebuie sa fiu dar ma straduiesc zilnic. Lupt cu defectele mele, cu obisnuinta (despre care spune lumea ca este a doua noastra natura), Caci vechile cutume apar atunci cand nici nu ma astept. 

Insa stiu ca voi castiga aceasta batalie cu mine insumi. Inainte de toate pentru ca am cel mai puternic aliat din Univers de partea mea. Si apoi pentru ca mi se ofera in continuu hrana, sub diverse forme si de diverse feluri, nu neaparat in forma fizica, ce imi da curajul si speranta necesare ca sa pot continua sa lupt impotriva firii mele. Fac asta de bunavoie folosind liberul arbitru, si de fiecare data cand aud cuvantul socialism le reamintesc tuturora ca impusa violent si crud (asa cum o fac socialistii), fara acordul personal, aceasta schimbare duce la stalcirea umanitatii...

Eu am cautat mereu argumente. Argumente de natura stiintifica. Argumente de natura filosofica. Argumente logice, care sa poata fi folosite in orice dezbatere mai mult sau mai putin publica. La inceput vroiam sa imi justific credinta. Nu intelegeam pe atunci ca nu am de ce sa justific nimic. Nimanui. Abia dupa un timp am inteles ca trebuie sa expun motivele si argumentele mele, nu pentru apararea mea sau a lui Dumnezeu ci pentru ca sa depun o marturie...

Mereu aflu lucruri noi. Mereu primesc semne ca sunt pe drumul cel bun. Si asta imi da din ce in ce mai mult curaj. Iar consecintele imediate izvorate din acesta sunt tenacitatea, calmul si indrazneala si intelegerea cu care raspund interpelarilor, chiar si atunci cand pare ca sunt lipsit de diplomatie. Am primit un semn de curand. Chiar daca nu a stiut, E.N. afla acum ce reactie a produs in mine ultima noastra discutie...

Si acum apare, iata, in 2014, acest film, GOD'S NOT DEAD... Nu ca as fi avut nevoie de confirmari sau de vreun sprijin din partea cuiva, dar e atat de bine sa stii ca nu esti singur pe planeta si ca ai oameni cu care  poti vorbi normal despre aceste lucruri... va recomand acesta pelicula cu toata dragostea si din toata inima. Si daca tot nu simtiti nimic, intrebati-va cum ar fi sa fiti voi in boxa acuzarii, avocatul vostru sa aduca probe care sa distruga termenul de "dincolo de orice indoiala rationala" si totusi juriul sa va condamne... Caci urmarind acest film, daca nu incepeti sa va puneti intrebari procedati intocmai ca si juriul ce v-ar condamna pe voi in acest caz...

PS: La ore intregi dupa ce am scris randurile de mai sus mi-am amintit ceea ce i-a spus Isus lui Toma, care ii ceruse sa vada urmele cuielor in palmele sale drept dovada a mortii si invierii, cuvinte scrise in Evanghelia dupa Ioan, capitolul 20, versetul 29:

"Tomo", i-a zis Isus, "pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut."

15 MINUTE...

Nu am fost niciodata un mare fan Jimmy Hendrix iar pe Janis Joplin am ascultat-o doar ocazional... Insa am descoperit astazi ca daca ar fi fost sa ne intalnim undeva candva, ne-am fi inteles perfect... Oamenii acestia vorbesc dupa sufletul meu...