OGLINDA

De multa vreme omul ce il privesc cand ma pun in fata oglinzii imi este strain... Nu ca a imbatranit... Strain... Total schimbat nu numai ca si infatisare, ci si ca atitudine afisata... Un pic blazat? Un pic mai retinut? In nici un caz... Un pic mai matur?!! Ma rog, cel putin asa sper...

Nu demult am avut o discutie si o veche cunostinta de-a mea imi spunea ca nu sunt pregatit pentru a avea o familie... Stiu si eu? Poate ca bucuria asta a mea de a fi in viata este o piedica si e semn de lipsa de seriozitate... Dar cum traim intr-o lume a superficialului, cu multe valori si sisteme de referinta strambe sau fals create, mie mi se pare ca sunt gresit etichetat si catalogat.

Pentru ca in realitate eu sunt acela care refuza cu incapatanare sa astepte imperfectiunea ce i se potriveste perfect, fara sa se arunce cu capul inainte, in timp ce multi altii din generatia mea, unii la al doilea divort, cu copii sau fara ei, incearca sa isi ascunda lipsa de fericire deplina sau chiar nefericirea mimand veselia...

Altii mi-au spus ca ar trebui sa fiu mai ponderat si mai realist in setarea obiectivelor... Cum adica?!! Sa ma multumesc cu un "merge si asa"?!! Niciodata! Ori totul ori nimic! In ambele cazuri sunt fericit ca traiesc. Aplic asta in tot si in toate, inclusiv in relatiile personale. A trai mizerabil in doi nu va mai fi niciodata pe lista mea de compromisuri. Sa fiu bine inteles: NICIODATA.

Mi se spun multe. Nu toate adevarate. De unele nu stiu nici eu... Poate ca sunt un cautator de senzatii. Poate ca sunt un visator. Insa cu siguranta NU sunt un naiv. Am o lista de bifat. Si daca nu exista nimeni care sa corespunda, iar eu nu corespund nimanui, nu e bai... Nu exista decat probleme, doar solutii, si o problema ce nu are solutie nu este o problema de fapt...

Am avut zilele acestea ocazia sa vad din nou (si de ce oare mereu raman uimit?!!) cat de mizerabil poate fi un biped in Romania. Tocmai cand credeam ca am inceput sa ne revenim... Tocmai cand regretam faptul ca a trebuit sa ma reintorc inapoi pe o insula in Atlantic, unde este mereu primavara, dupa o scurta vacanta in urbea copilariei si adolescentei mele... Uitasem ca avem un Bucuresti si ca acolo avem si un Ferentari... Uitasem ca prea multi sunt lipsiti de Sfanta Educatie... Mult prea multi...

Sa nu mai spuneti niciodata ca Romania este o tara de cacat, pentru ca omul sfinteste locul. Solutia cred ca ar fi sa iesiti din izolarea adiabatica si sa incepeti si voi, ca si mine, sa dati suturi in dos Tupeului, Nesimtirii, Prostiei si Mediocritatii...

Imi spunea o fosta amica de Facebook (Diana Pap o fi soprana la opera dar prea gandeste obtuz si asta nu poate face din ea prieten al meu desi am incercat, din respect pentru talentul sau. Fatuca asta are adesea o gandire proletara si o atitudine ce ii fac praf darurile obtinute gratuit la nastere, doar din dorinta de a se erija in lider de opinie cu orice pret...), ca spunandu-le unora direct, asa, de la obraz, prosti, nesimtiti, mediocrii si tupeisti, ii jignesc...

Apoi de aceea si au curaj Tupeul, Nesimtirea, Prostia si Mediocritatea domnisoara Diana! Pentru ca le cocolosim! Le protejam! Sau pentru ca le cumperi loialitatea cocolosindu-le. Protejandu-le. Sa nu care cumva sa le spunem pe nume. Asta chiar m-a lasat cu gura cascata... Nu mai avem dreptul de a spune nici cand avem curajul de a o face?!! DE CE?!! Pentru ca e politic corect?!! Apoi si "politically correct" este tot o forma de cenzura si insinuare de idei marxist-leniniste astfel incat...

O alta cucoana, dupa ce ani de zile s-a dat drept prietena si cu aceleasi opinii ca si mine, basca a mai si imprumtat idei de pe prezentul blog ca sa para mai isteata, domiciliata in Statele Unite, a dovedit ca de fapt ea doar incerca sa imi creeze o slabiciune... Mda... Nimic nou sub soare...

Numele ei? Elena Muller. O alta incercare socialista de a ne insulta inteligenta si de a ne aburi... Daca o intalniti dati-i cu flit. Maxim. Mai sunt si altii ca ea, iar eu va repet acum: nu exista alta solutie pentru Romania in afara de PMP si Traian Basescu. Va cer imperios de aceea sa intelegeti acest lucru. Este o conditie obligatorie nu o chestie optionala. Nu este o rugaminte.

Ar trebui sa fiu usor de inteles... Insa chiar si din generatia mea, si dintre cei care ma cunosc bine insa pricep greu... Unii chiar inteleg... Unii incearca sa faca ceva din instinct... Iar cei mai multi dintre ei fug de mocirla in care romanul alege in general sa se arunce cu placere, la fel ca si godacului de cocina... Insa ei sunt mai putini... Raritati as zice... 

Mi-ar place sa pot sa fac un hocus-pocus si sa schimb toate acestea... Insa nu pot... Tot ce pot face aici este sa scriu aceste randuri... Sa dau aburii de presiune afara din mine in acest fel... Uneori e atat de greu sa iubesti Romania... Noroc cu cei dragi de acasa... Mai ajuta...

Omul ce il privesc cand ma pun in fata oglinzii imi este strain... Nu ca a imbatranit... Doar strain... Total schimbat nu numai ca si infatisare, ci si ca atitudine afisata... Un pic blazat? Un pic mai retinut? As zice nu, dar mai stii?!! Un pic mai matur?!! Asa sper...