site stats

luni, 31 decembrie 2012

LA MULTI ANI!!! FELIZ AÑO NUEVO!!! HAPPY NEW YEAR!!!
















Un An Nou este pe cale sa se nasca ... Fie ca bunul Dumnezeu sa va dea maxima sanatate si sa aveti doar zile binecuvântate! Va urez tuturor tot binele din lume!!!

Un nuevo año está a punto de nacer ... Que el buen Dios le dara el maximo de salud y acaban benditos días! Les deseo a todos lo mejor!

A New Year is about to be born... May the good Lord keep you in good health and may you have only blessed days!!! I wish the best to all of you!!!

duminică, 30 decembrie 2012

PREDICA DE DUMINICA










Crestinismul real este in fapt o calatorie spirituala... O resetare a sistemului de referinta impus de cutumele oamenilor... Un "upgrade" catre un nivel superior... Multi imi spun: "Eu nu sunt religios"... Si raman uimiti cand le raspund: "Nici eu!"...

Trebuie sa facem diferenta intre religie si CREDINTA... In timp ce religia este un set de acrtiuni adoptate sau impuse mecanic prin traditii sau educatie, CREDINTA este rezultatul unei analize la nivel de constiinta... De aceea astazi va dau doar un citat. Si inca unul foarte scurt. Despre nasterea din nou. O nastere spirituala...

"Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne."

Ezechiel 36:26

sâmbătă, 29 decembrie 2012

15 MINUTE...

Chiar nu stiu ce sa postez din punct de vedere muzical... Inima insa imi spune: "The Doors"... Si de ce nu as relua ideea? Prea traim in "Windows" creat de Microsoft... Usile deschise de Jim Morrison si ai sai par mai largi decat ferestrele deschise in Silicon Valley... Surpriza consta in faptul ca aveti LA Woman in interpretarea lui Billy Idol...



vineri, 28 decembrie 2012

VIOL LA POSTA RROMANA...












Peste tot in lume, violarea corespondentei tine de domeniul penalului... Nu pot spune ca nu am fost avertizat atunci cand am trimis felicitarile de Craciun in Romania... Nu sunt primul patit. Am fost avertizat ca s-ar putea ca niste bucati de carton cu valoare doar pentru destinatar puteau fi violate cu nesimtire si aruncate apoi la cosul de gunoi.

Posta Romana mi-a violat corespondenta. Si asta nu mai suna a Posta Romana. Suna mai degraba a Posta Rromana... Daca era vorba sa mi se deschida corespondenta ca in era Romaniei Socialiste parca as mai fi inteles... Insa nemernicia unor lucratori ai Postei Romane care, intocmai ca si necrofagii, scormonesc in cautare de bani, niste pungasi ordinari, dejectii sociale, au indraznit sa imi priveze familia de bucuria unor randuri asternute din inima. Si asta cu ocazia sarbatorii de Craciun.

Cat de animal trebuie sa fi ca sa incerci asa ceva las la imaginatia boieri dumneavoastra. Cat de nehamesit si caine trebuie sa fi ca sa scormonesti mormane de hartie in speranta ca vei mai gasi 10 euro va las tot pe boieri dumneavoastra sa va imaginati... In mintea mea insa de cate ori imi amintesc, alatur acest comportament cu scormonitorii ce leviteaza in jurul gropilor de gunoi de la marginea orasului... Si imaginea ce imi vine in minte este imaginea din pelicula "Slumdog Millionare"...

Am avut in copilaria mea, inainte de a implini 10 ani, doua tentative de a-mi insusi ceea ce nu imi apartine. Pot sa va spun ca amandoua s-au terminat intr-un mod atat de rusinos pentru mine incat le tin minte si in ziua de astazi. Unul dintre ele s-a terminat cu o cicatrice pe fruntea unui alt copil, iar celalalt s-a terminat cu punerea mea in fata clasei de catre mama... Aceasta a fost educatia ce am primit-o... Numai amintindu-mi de cele doua patanii rosesc, chiar si de unul singur fiind...

De aceea nu pot eu nici fura si nici minti... Si probabil de aceea intr-o societate in care plagiatul, furtul, tupeul, nesimtirea, smecheria si crima sunt considerate virtuti, eu nu am putut sa ma adaptez. Si refuz categoric sa ma acomodez unor astfel de pestilente.

Cel mai grav este ca nu poti face nimic. Si nimanui nu ii pasa. Respectul pentru client sau cetatean este ZERO. Asta au reusit sa induca cei 20 de ani in care staborul lui Ion Iliescu, numit azi USL a manelizat Romania, transformand-o incet in Rromania...

Insa eu nu ma las. Nu pot face foarte multe, dar ce pot face voi face. Nu voi tacea niciodata! Nu voi capitula niciodata in fata nesimtirii si o hotomaniei. Nu voi dezerta niciodata din lupta impotriva nedreptatii. Astfel de apucaturi trebuie sa dispara. Stiu ca nu pot fi eradicate in totalitate. Dar mai stiu ca acceptarea unei situatii generale de acest fel nu este posibila.

Am sa iau legatura cu un avocat si cu un procuror pentru a vedea daca se poate urni un caz penal si civil impotriva acestei institutii care isi bate joc de cei care o platesc, adica de toti aceia care apeleaza la servicile Postei Romane. Primul lucru l-am si facut deja: am deschis o pagina Facebook cu acest subiect. Poate ca ii va atrage atentia vreunui director general ce are ca preocupare de baza in timpul servicului cotairea secretarei de 20 de ani in loc sa isi faca datoria...

POSTA ROMANA este deocamdata pentru mine o mare dezamagire. Si dovedeste ca Romania este grav bolnava iar ca romanii sunt si ei la fel de bolnavi. Nesanatosi. Trebuie sa gasim antibioticul. Antidotul impotriva acestui tip de apucaturi. Romanii nu sunt un neam de hoti. Acest tip de comportament ma duce cu gandul la un alt neam, ce se imbraca pestrit, este galagios, si traieste din orice numai din munca nu... Nu va place ce scriu? Sa va fie de bine! Este REALITATEA!!

joi, 27 decembrie 2012

USL, FONDAT PE CRIMA. DOVEZI CIRCUMSTANTIALE.









Ziua de 23 Decembrie 1989 este ziua in care au murit cei mai multi oameni intr-un singur incident. Noi am aflat abia spre seara la televizor ce s-a intamplat...

Erau prezentati drept teroristi. Terorist la 19 ani... Ca un titlu de film... Insa au ramas supravietuitori. Care au ajuns sa isi cerseasca adevarul si dreptatea.
 
Vedeam tot soiul de generali dand ordine la TV. Nu stiam atunci cum ii cheama. Aveam sa le aflam numele. Fiecaruia in parte. 

Doua au iesit mereu in evidenta: Nicolae Militaru si Emil "Cico" Dumitrescu. Primul general. Al doilea amiral parca... Ba mint. Era inca unul: generalul Chitac. Toti centrati in jurul lui Ion Iliescu.

Un individ, membru USL acum, vorbind in batjocura despre eroii revolutiei, spunea ca sunt doar o simpla statistica, parafrazandu-l in mod hidos pe I.V. Stalin care a spus odata ca "Moartea unui individ este o tragedie. Moartea a milioane este statistica"... 

Haideti sa vorbim despre statistica mortii din decembrie 1989. Pentru ca si de acolo, cei care au murit ne vorbesc. Sa vedem daca este logic si sa ne intrebam... Caci matematica aceasta lugruba aduce dovezi circumstantiale impotriva lui Ion Iliescu si a gastii care a preluat puterea in decembrie 1989 folosindu-se de crima.
















Au facut acest lucru cu premeditare, desi Iliescu sustine ca el a reactionat "spontan"... Insa cum poate explica Ion Iliescu articolul din TIME MAGAZINE, unde negru pe alb este dat drept succesor al lui Ceausescu la data de 28 APRILIE 1986?!!

Ei se afla astazi in USL, dimpreuna cu urmasii lor. Mint astazi cu dezinvoltura si cu o desavarsita nerusinare, izvorata dintr-o nemarginita mediocritate. Ascunse in USL niste bestii ce nu au nici o remuscare, i-au educat pe altii mai tineri, precum Ponta si Antonescu, si i-au facut sa creada ca daca au pozitie bipeda isi pot permite sa se creada in Romania Buricul Pamantului. 

USL nu are nici un fel de legitimitate in Romania, pentru ca are la fundatia sa osemintele celor disparuti in Decembrie 1989. Ceausescu avea puterea in mana. Toata. Si a cazut. Normal dupa caderea lui, numarul total de victime ar fi trebuit sa scada. Armata fraternizase cu poporul pe strada. 

Si totusi, dupa aparitia lui Ion Iliescu la televizor, in numai cateva zile, au murit mai multi oameni decat a omorat Ceausescu la putere fiind. Beneficiar? Iliescu si ceea ce astazi numim USL... Vreti sa vorbim concret mai nulitatilor accesarea datelor concrete pentru ca va dau de gol!!!  Aparati USL sau sunteti in USL?!! Si pentru ca va este teama de cate ori apar date noi despre minciunile pe care le scuipati am sa va umplu gura cu calti imbibati in smoala... Ca sa taceti pe vecie... Iata...


Cu Ceausescu la putere:
(16-22 DECEMBRIE)
Morti: 159
Raniti: 1.502

Cu Ion Iliescu la putere
(Dupa 22 DECEMBRIE)
Morti: 957
Raniti: 2.587

Stiti ce este si mai straniu?!! Daca pana in 22 (cat Ceausescu a fost la putere) numarul de cazuri mortale a fost de putin peste 9% din numarul total de victime, DUPA 22 Decembrie cand Iliescu si gasca sa au pus mana pe putere, rata cazurilor mortale a crescut la 27%... Cu alte cuvinte dupa 22 a existat mai putina mila... Si din totalul de peste 5.200 de oameni impuscati, aproape 70% au fost impuscati dupa 22 decembrie... Pentru Ion Iliescu si ceea ce astazi este USL.

Aceste cifre nu au logica intrucat, asa precum se stie, odata ce comandantul cade trupele sale au tendinta sa bata in retragere. Cum Ceausescu defectase, era clar ca sustinatorii sai luptau pentru o cauza pierduta si de aici putem deduce logic faptul ca numarul victimelor ar fi trebuit sa fie mai mic dupa aparitia lui Ion Iliescu, insa acest lucru nu s-a intamplat. Asta ne spune ca Iliescu si gasca sa au pus lucruri urate la cale...

USL TREBUIE SA DISPARA!
EROII NU MOR NICIODATA!

Ne vorbesc. Chiar si prin cifrele reci si sumbre ale statisticii. La finalul zilei, cand incercam sa intelegem ce inseamna toate cifrele si cand realizam ca in spatelei fiecarui numar de ordine a existat o bestie care a dus arma la ochi si a tintit, nu putem decat sa spunem raspicat:

TREBUIE SA SE FACA DREPTATE! TREBUIE!

BUCURESTI 1989












Am ajuns in zilele de sfarsit de an 1989 la Bucuresti. Impreuna cu Carolina Salguero si cu o echipa de la CNN parca. M-au luat cu ei intr-un van cum ii spun ei. M-au poreclit "one note floyd" pentru ca am recunoscut instantaneu un pasaj de pe "The Dark Side Of The Moon" al trupei Pink Floyd... Ziaristii straini erau uimiti... Pe strada gaseau cu usurinta vorbitori de engleza, germana, franceza, sarba... Si asta li se parea lor iesit din comun...

Pana la plecarea catre Bucuresti am insotit-o pe Carolina in diverse locuri fierbinti. Unul dintre ele a fost cimitirul saracilor, locul unde din groapa comuna au fost dezgropati si cativa oameni ucisi de gloantele comuniste. Peste drum era locul in care am sarit gardul atunci cand s-a tras dupa noi. Am vazut urma glontului in zid...

Am reusit sa intru datorita Carolinei in spitalul judetean. Printre raniti l-am gasit pe Vio Pasca, cel de care ne despartisem in Libertatii... De fapt el m-a strigat. Cu o voce lipsita de puterea normala. Era slabit. Atat de slabit incat nu il recunoscusem. Avea inca glontul in el. Intrase prin abdomen si ramasese in umar. M-a pus sa pipai umflatura sub care se afla metalul rece. Si acum simt ce am simtit atunci... Viorel a zambit si mi-a spus ca nu il mai doare...
Am plecat din Timisoara. Tin minte ca pe drum toata lumea se saluta cu semnul victtoriei facut cu degetele puse in "V"... Am ajuns la Bucuresti seara... Din acest moment amintirile mele incep sa se piarda... Mai tin minte o noapta petrecuta in holul de la Inter, socul pe care l-am suferit cand am vazut cladirile din jurul fostului CC...

Am vazut un Oltcit ciuruit dintr-un capat in altul de gloante... Dupa modul in care erau dispuse gaurile de glont pe caroseria masinii sunt convins ca a fost o rafala de mitraliera. Omul se plimba acum cu ea asa. Avea nevoie probabil...
 

Nu mai tin minte cum am intrat in noul an. Am incercat din rasputeri sa imi amintesc. Nu stiu ce am facut in noaptea dintre 1989 si 1990... Poate ca nici nu are vreo insemnatate deosebita. De aceea nu imi amintesc. Ceausescu murise asasinat. Executat de linia a doua din PCR. Iar romanii incepusera sa isi ingroape mortii.


Incepeau urmatorii douazeci de ani...

miercuri, 26 decembrie 2012

UN CRACIUN MINUNAT!










De obicei, in ultimii zece ani petrecuti in Romania, Craciunul imi provoca o stare de tristete, pentru ca nu eram capabil sa ies din ingrijorarile ce ma cuprindeau. Ba inca, daca este sa imi amintesc corect, la ultimul Craciun petrecut in Romania, masa noastra a fost saraca, si doar inima colegilor de apartament si a unui bun prieten, Vali Craciunescu, au facut ca acel Craciun sa nu fie unul extrem de trist... Nimeni nu trebuie sa fie trist de Craciun. Nimeni nu trebuie sa fie impovarat de griji. Si totusi mie, ca si multor romani, asa mi s-a intamplat in Romania fiind...

Anul trecut am petrecut un Craciun minunat la Geordie Pride intre oameni cunoscuti. Multi. Anul acesta insa, am fost de-a dreptul binecuvantat! Am simtit din plin mana celui Atotputernic peste viata mea si totul s-a transformat in cel mai frumos Craciun ce l-am petrecut vreodata, chiar daca au lipsit din peisaj cei dragi pe care i-am lasat acasa si bucatele alese facute de mama si mai ales de sora mea Adriana, care poate concura cu cel mai bun bucatar din lumea aceasta...

Anul acesta am trait un Decembrie absolutamente incredibil! Fara ingrijorari. Fara suparari. Fara probleme. Parca tot Universul a conspirat in favoarea mea. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate acestea. De ziua mea am fost coplesit cu semne de dragoste din toate partile... Iar Craciunul... Ei bine Craciunul a fost unul de vis...

Am o multime de prieteni aici, insa nu aveam nici un plan concret pentru ziua de Craciun. De fapt sa nu mint, aveam... Vroiam sa merg la Costa del Silencio Christian Church, pentru a lua masa de pranz... Rolul meu a fost sa furnizez tort... Asta era usor de facut asa ca mi/am facut planul ca atare... Cum spuneam, am insa o multime de prieteni, si, dintre toti, am ales sa o invit pe Claire, o frantuzoaica extraordinara... Asa ca am pus mana pe telefon si am sunat-o...










Acum, pentru ca nu o cunoasteti, va voi spune ca in afara faptului ca a colindat lumea si ca a vazut locuri incredibile, este foarte importantfaptul ca stie sa planifice o calatorie, punct la care eu inca mai am multe de invatat.

Claire este si o persoana extrem de agreabila ca si prezenta in sine... Nici nu stii cand trec doua ceasuri atunci cand porti o conversatie cu dumneaei... Poate ca de aceea am gandit ca ar fi bine sa extind planul... Si am intrebat-o daca nu ar vrea sa luam pranzul in piata Coral Mar din Costa del Silencio unde se afla biserica, iar mai apoi sa purcedem la o excursie in Nord... Atat a trebuit sa spun!!!

Aveam de multa vreme dorinta de a mai iesi din rutina sudului insulei. Nordul este mai verde, in timp ce sudul in care locuiesc, desi mult mai calduros, are mult peisaj ce aduce a Arizona... Insa cum Claire are mai multa experienta decat mine in treburi d-alde astea, mi-a spus ca a nu avem cum sa facem si excursia si sa luam pranzul pentru ca timpul nu ne-ar permite... Un soi de "ho ma, ia-o mai incet", dar mult mai calm si mai politicos, dupa stilul francez... In plus eu nu vroiam sa conduc iar ea nu vroia sa se intoarca pe intuneric...

Asa ca am luat pe loc decizia de a renunta la pranz si am pus la cale excursia... Mi-ar fi placut sa fiu prezent si la pranz pentru ca partasia este importanta in sanul bisericii, si apoi pentru ca, in ajun de Craciun, am intalnit doi tineri din Polonia, Iarek si Gosha, care, fiind doar de o sapatamana aici, erau stransi cu usa de dificultatile financiare atat de tare, incat pur si simplu m-au rugat in fata unui supermarket, nu departe de locuinta mea, sa le iau ceva de mancare... 

Mi-am amintit brusc de ultimul meu Craciun in Romania si mi-am inchipuit pentru o fractiune de secunda cum trebuie sa fie intr-o tara straina, fara rude, fara prieteni care sa te ajute... Asa ca am considerat o binecuvantare faptul ca Dumnezeu mi i-a scos in cale si mi-a permis sa le acord ajutorul meu... In plus, i-am trimis pe ei in locul meu la pranzul de la biserica... Se zice ca femeile sunt sexul slab insa va spun ca cel care aproape statea sa planga era Iarek...

Dupa ceva peripetii, chestii obisnuite pentru creierul meu relaxat, precum incuiatul masinii cu cheile in contact, m-am pozitionat in dreapta lui Claire in pozitia de copilot si dusi am fost timp de 8 ore... Am avut parte de un picnic intr-o parcare la malul oceanului, cu o salata a la Claire, reteta ce trebuie sa o invat si eu, si, cum francezilor le plac dulciurile, desigur ca nu a lipsit nici desertul... Asta a fost cadoul meu de Craciun ca sa zic asa... Dar peisajele superbe m-au facut sa vreau ca ziua sa nu se termine... Totusi, timpul nu vrea sa asculte de mine... A trecut si acest 25 Decembrie 2012...










Amicei mele Claire ii raman profund recunoascator ca a avut rabdarea sa ma suporte, si ca mi-a aratat locuri despre care nici nu stiam ca exista. Practic am fost la capatul lumii, acolo unde drumurile se termina. Fotografiile ce vi le ofer nu spun nici pe departe cat de incantati au fost ochii sa vada aceste lucruri... Si sa nu uit... Ne-am oprit pret de o cafea undeva sus pe munte, la o casa al carei miros imi amintea de o casa batraneasca de la tara, din Romania... Si de acolo daca priveai aveai certitudinea ca esti in mijlocul oceanului... Daca te uitai la stanga vedeai oceanul... Daca te uitai la dreapta vedeai oceanul... Inainte si inapoi? Drumul...

A fost un Craciun incredibil... Cred ca am sa o rog pe Claire sa ma adopte... Pe cinci ianuarie vom fi la... patinoar!!! Pe insula primvaerii vesnice, un patinoar!!! Sa vad ce mai punem la cale si va anunt... Sa aveti un An Nou Fericit!!!

marți, 25 decembrie 2012

CRACIUN FERICIT! SRECAN BOZIC! MERRY CHRISTMAS! FELIZ NAVIDAD! BUON NATALE! JOYEUX NOEL! FROHE WEINACHTEN!












Am fost binecuvantat cu o multime de prieteni carora le multumesc din suflet ca m-au ingaduit in preajma lor... Nu pot sa spun fiecaruia in parte Craciun fericit dar inima mea este langa fiecare dintre voi! Craciunul este ziua in care sarbatorim Nasterea Sfanta a Mantuitorului nostru, Isus Hristos! Sa va bucurati si sa fiti in pace in toate zilele vietii voastre de maxima sanatate si bunastare!

***

Имам пуно пријатеља! Ја не могу да кажем Божић свакоме али моје срце је уз сваки од вас!
Божић је дан славимо Свету рођења нашег Спаситеља, Исуса Христа! Уживајте и будите у миру све дане свог живота за максималан здравље и опште стање!

***

I have a lot of friends! I can not say Merry Christmas to each one but my heart is next to each of you! Christmas is the day we celebrate the Holy Birth of our Saviour, Jesus Christ! Enjoy and be at peace for all the days of your life with maximum health and wellness!

***
Tengo un montón de amigos! No puedo decir Feliz Navidad a cada uno, pero mi corazón está al lado de cada uno de ustedes! La Navidad es el día en que celebramos el nacimiento de nuestro Salvador, Santo Cristo, Jesús! Disfrutar y estar en paz todos los días de su vida para la salud y el bienestar máximo!

***
Ho un sacco di amici! Non posso dire Buon Natale a ciascuno, ma il mio cuore è vicino a ognuno di voi! Natale è il giorno in cui celebrare la Natività del nostro Salvatore, Gesù Cristo! Godere e essere in pace tutti i giorni della tua vita per la sanità e il benessere massimo!

***
J'ai beaucoup d'amis! Je ne peux pas dire Joyeux Noël à chacun, mais mon cœur est à côté de chacun d'entre vous! Noël est le jour où nous célébrons la naissance du Saint Christ notre Sauveur, Jésus! Profitez-en et soyez en paix tous les jours de ta vie pour la santé et le bien-être maximal!

***
Ich habe viele Freunde! Ich kann nicht sagen, Frohe Weihnachten jeder ein, aber mein Herz ist neben jeder von euch! Weihnachten ist der Tag feiern wir die heilige Geburt unseres Erlösers, Jesus Christus! Genießen und in Frieden alle Tage deines Lebens für maximale Gesundheit und Wellness!

duminică, 23 decembrie 2012

AM PERMIS PREA DES...

Am permis mult prea des sa fiu luat de prost. Pentru ca am tacut. Desi vad unele lucruri mult mai repede decat majoritatea celor pe care ii cunosc. Am permis prea des sa fiu luat de prost. Am dat senzatia asta pentru ca mi-a fost intotdeauna sila de tupeu si nesimtirea ce o genereaza sau viceversa. Cum o fi...

Am permis prea des sa fiu luat de prost. Si am facut asta in mod constient. Crezand ca lucrurile se vor rezolva de la sine, intrucat sunt altii mai calificati decat mine ca sa rezolve problemele. Astazi insa. dupa 23 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, realizez ca am fost un prost. Trebuia sa ACTIONEZ! Sa nu tac. Sa iau pastile impotriva scabei fata de prostie, mediocritate, nesimtire si tupeu!

Ar fi trebuit in toti acesti 23 de ani sa fiu mai nesimtit decat nesimtirea insasi, sa fiu definitia Tupeului si sa ii palmuiesc ori de cate ori era cazul pe aceia care deschideau gura ca sa zbiere te miri ce tampenii. Am permis prea des sa fiu luat de prost. Si am tacut. Asa ca imi merit soarta! Am trait era manelizarii Romaiei, era rromificarii unei tari in care aproape fiecare a treia persoana vorbea o limba straina.

Am trait sa vad cum orice hot ordinar, sau criminal este pus in fruntea unei tari careia el nu ii vrea decat moartea pentru ca el NU ESTE roman din nici un punct de vedere, caci in USL nu exista decat international-socialism... Am trait sa vad cum romanii inghit, galusca dupa galusca, toate aberatiile ce le vand o sleahta de crimanali sfertodocti, niste nulitati impotente intelectual care cred ca au pus coada la pruna doar pentru ca au furat cu miliardele timp in care au pus si Romaia pe butuci conform planului prestabilit!

Am trait sa vad cum valori romanesti de neatins au fost luate peste picior si facute praf in timp ce nu stiu care tigan este vedeta la Antena X sau Pro TV. Imi merit soarta! Pentru ca am permis prea des sa fiu luat de prost si pentru ca am tacut atunci cand trebuia sa vorbesc.

Va mai intreb o inca o data pe toti:

Cum de aveti curaj sa va uitati in ochii din fotografiile celor macelariti pentru ca astazi macelarii si urmasii lor sa se plimbe tantosi in frunte cu Iliescu urmat de gloata USL?!! Cati dintre voi aveti acest curaj?!! Uneori pana si mie imi este rusine sa fac acest lucru si plec ochii in pamant!!! Pentru ca nu am reusit inca sa fac suficienti sa inteleaga nocivitatea USL pentru Romania. Cum stranguleaza USL orice speranta a fiecarui roman in parte!!!

Cei morti in Decembrie 1989, pe care USL ar vrea sa ii tina doar sub forma de statistica, au fete. Au ochi. Si ne arata din fotografii ca au existat candva la fel de vii ca si noi. Au iubit, au urat, au inspirat si expirat la fel ca si noi... Si ar fi trebuit sa iubeasca, sa urasca sa respire la fel ca si noi. Alaturi de noi. Acum. Insa ei au ales sacrificiul pentru ca noi sa putem sa ne scapam de ciuma socialista! De aceea USL este condamnat la DISPARITIE!!!

Rugati-va, asa cum ma rog si eu, ca asa ceva sa nu se mai intample niciodata. CA nici o mama sa nu mai tremure intrebandu-se unde este copilul ei... Apoi, dupa ce ati citit aceste randuri pana la capat, intoarceti-va la vietile voastre si incercati, macar de acum incolo, sa fiti demni de darul pe care vi l-au facut altii murind pe strazi in cautarea libertatii pe care USL refuza sa o acorde!

Realizati ca in curand se va implini un sfert de veac de la intamplarile din Decembrie 1989 si ca de atunci incoace fiecare Craciun al romanilor este un prilej de doliu datorita lui Ion Iliescu si clicii USL care nu vor cu nici un chip sa dea romanilor sansa de a se dezvolta normal ca si natiune?!! Realizati ca se va implini in curand un sfert de veac si noi inca mai stam cu mainile in san paralizati ba de frica ba din lasitate si egoism sau de toate la un loc?!! Pana cand vom mai avea noi romanii aceasta nerusinare?!! Pana cand?!!

USL TREBUIE SA DISPARA!

sâmbătă, 22 decembrie 2012

IN MEMORIAM. DUPA 23 DE ANI.



Aveti curaj sa va uitati in ochii lor? Cati dintre voi aveti acest curaj?!! Uneori pana si mie imi este rusine sa fac acest lucru si plec ochii in pamant de rusine!!!!

Aici cei pe care unii ar vrea sa ii tina doar sub forma de statistica au fete. Au ochi. Si ne arata ca au existat candva la fel de vii ca si noi. Au iubit, au urat, au inspirat si expirat la fel ca si noi...

Ai curaj. Uita-te in ochii lor. Citeste-le povestea. Si roaga-te ca asa ceva sa nu se mai intample niciodata. Apoi cu toate acestea vazute intoarce-te la viata ta si incearca, macar de acum incolo, sa faci ceva demn din ea.

LA 18 DECEMBRIE S-AU IMPLINIT DOUAZECI SI TREI DE ANI DE CAND PE TREPTELE CATEDRALEI DIN TIMISOARA. CEI MAI MULTI TINERI. DE VARSTA MEA... REALIZATI CA IN CURAND VA FI UN SFERT DE SECOL DE LA INTAMPLARI SI NOI STAM TOT CU MAINILE IN SAN PARALIZATI DE FRICA, LASITATE SI EGOISM?!! PANA CAND?!! PANA CAND?!!

SI TOT 
LA 18 DECEMBRIE S-AU IMPLINIT DOUAZECI SI TREI DE ANI DE LA FURTUL CADAVRELOR DIN SPITALUL JUDETEAN TIMISOARA. CADAVRE ARSE LA CREMATPRIUL "CENUSA". LA ORDINUL COMUNISTILOR. S-A NUMIT OPERATIUNEA "TRANDAFIRUL"...

DIN RESPECT PENTRU EI NU VOI POSTA NICI UN COMENTARIU COMENTARII. TREBUIE DOAR SA NE RECULEGEM...

vineri, 21 decembrie 2012

NASCUT PE 16 DECEMBRIE (partea a V-a)












Nu mai stiu cum dar pe data de pe 19 lumea a luat foc din nou... De aici tin minte doar franturi... Cineva a avut ideea sa vorbeasca din balconul Operei. Si din acel moment Piata Operei a fost plina. Se statea ca si in schimburi. De la Opera si pana la Catedrala nu aveai unde sa pui acul. Se scandau lozinci. S-au pus insemnele fabricilor care participau la protest.


Se aruncau tot soiul de zvonuri. Ca Securitatea vrea sa arunce in aer fabrica "Azur", ca Ceausescu vrea sa rada Timisoara de pe fata pamantului, ca vor sa otraveasca apa... In continuu doar ceata. Atunci am vazut si simtit cel mai bine cele trei metode de control comuniste, folosite pana in ziua de azi: DEZINFORMAREA, INTIMIDAREA si DEMORALIZAREA. Functionau toate trei doar ca furia noastra era mai mare decat frica, nesiguranta, si indoiala in reusita. nimic nu mai conta. Eu asa simteam: ori noi, ori ei.

Se aducea in Piata Operei paine. Ca lumea sa nu plece. O femeie gravida a intrat in travaliu chiar in acolo. Ne-am rugat in genunchi pentru noi si pentru cei care au trecut in nefiinta. Si asteptam cu infrigurare o reactie de la Bucuresti. Am stat si zi si noapte. Faptul ca nu ni se intampla nimic desi zbieram de zile in sir la adresa lui Ceausescu si a comunismului ni se parea cumva amenintator.

Asa ca pe data de 20 cand a fost rostit numele lui Ion Iliescu din balconul Operei, ni s-a parut ca asta era omul cel mai potrivit. Si i-am scandat numele cu totii. Pentru ca eram pregatiti sa facem asta. Stiam ca fusese coleg cu Gorbaciov. Si asta era o chestie tare! Si parca tot in aceeasi zi trupe de garzi patriotice aduse de la Craiova cu forta, dupa un moment de nedumerire ni s-au alaturat fara nici un fel de ezitare. Romanii erau uniti. Dusmanul comun era cunoscut.

Cand s-a anuntat ca va fi un miting la Bucuresti am asteptat cu infrigurare momentul. Dupa discursul lui Ceausescu de la TV parea ca nu mai sunt sanse. Dar trageam nadejde ca Bucurestiul ne va fi scaparea... Si asa a fost... Asa a inceput totul... Douazeci de ani de dezamagiri, douazeci de ani de lupta cu nedreptatea... Douazeci de ani... Am avut nefericirea sa vad mortii scosi din gropile comune... Am avut nefericirea sa vad copii scobind de plictiseala, cu o sarma, gaura facuta in zidul unui cimitir de glontul trimis catre mine...

Douazeci de ani in care am avut ocazia sa realizez ca am fost folosit... Douazeci de ani in care am capatat dovezi in ceea ce priveste vinovatii... Douazeci de ani in care Timisoara a rupt-o clar si definitiv cu comunismul, cu cel mai had urmas al comunismului: PSD... Si douazeci de ani de cand il contest pe Ion Iliescu... Si astept sa plateasca pentru ceea ce a facut... Douazeci de ani... Si nu mai sunt tanar... Iar faptul ca sunt nascut pe 16 decembrie nu mai are acum nici o importanta. Chiar nici una.

joi, 20 decembrie 2012

NASCUT PE 16 DECEMBRIE (partea a IV-a)


18 decembrie 1989... Zi de luni... Zi de mers la serviciu... Lucram cu tata in acelasi laborator din cadrul Institutului de Sudura si Incercari de Materiale, pe scurt ISIM. Nu stiam ce ne va aduce ziua aceea... Se vedea pe fetele oamenilor... Toti eram tensionati...

M-am dus sa imi caut prietenii pe care mi-i facusem in randul colegilor de la munca... Si de fiecare data auzeai inca o grozavie... Cand am intrebat "Unde este Vio?", baietii mi-au facut rapid semn sa tac, m-au tras de-o parte si mi-au explicat ca Viorel Pasca, fusese impuscat in Piata Libertatii la scurta vreme dupa ce ne-am despartit...

Bineinteles ca de ce ne era teama nu am scapat... Au fost convocate de urgenta sedinte in cadrul intredgului institut. Dac tin eu bine minte, laboratorul nostru era la etajul 8. Sefa noastra era doamna Cojocaru, o femeie altfel foarte simpatica si pe ai carei parinti comunistii i-au deposedat de taoate cele: si de fabdricuta de parchet, si de casa, si de avere... Femeia stia deci ce pot comunistii...

Pentru ca ne era sefa, desigur a trebuit sa ne tina o prelucrare despre intamplarile din zelele de 16 si 17... Tata imi ceruse sa imi tin gura... Dar nu am putut... Am rezistat pana s-a facut afirmatia ca cei care facusera toate acestea erau niste huligani... Atunci am rabufnit cu un curaj ce nu m-a caracterizat niciodata: "Nu va suparati, dar daca o femeie batrana care tipa in urma unor tancuri, si avea mana in care tinea plasele de cumparaturi ridicata impotriva lor este un huligan, inseamna ca nu mai avem ce discuta."

Ca la un semn toata lumea a inceput sa zica ceva. Nu aveam curaj sa ma uit inspre tatal meu. Dar am incercat sa arunc o privire. Credeam ca va avea o privire aspra pentru mine... M-am inselat... Parea si uimit si mandru in acelasi timp... Mai tarziu mi-a spus ca l-au pus si pe el odata, candva sa vorbeasca in cadrul unei sedinte de partid si ca dupa ce a vorbit s-au lecuit aia de cerut...

Am ales sa merg pe jos catre casa. Speram sa se mai intample ceva i ziua aceea. Incet incet veneau vesti: cutare fusese ranit, cutare fusese omorat, cutare era internat la spitalul judetean si nu se mai stie nimic de el... Prieteni, rude, frati, parinti, copii, bunici... Grozavia era facuta si acum se raspandea printre noi URA fata de cei care facusera asta...

Mergand pe strada spre casa in acea zi am remarcat ca, in cordoanele de soldati, printre militarii in termeni erau foarte multi barbati trecuti de varsta cataniei si care nu aveau alura de militari... Mi s-a parut mie sau chiar aveau ochi prea albastri... Un lucru era clar... Nu se terminase inca... Si ei se temeau de asta...

Nu tin minte decat aceste lucruri... Faptul ca Ceausescu plecase in Iran este pentru mine o amintire vaga, la fel ca si faptul ca in aceeasi zi lumea incepuse sa afle ca exista Timisoara... In acea zi, pe treptele Catedralei inaugurate de Regele Mihai au murit oameni... Din nou... In aceeasi noapte cadavrele celor impuscati sau executati in spitale fara a fi judecati, au fost sustrase si duse la Bucuresti... Am aflat mai tarziu ca la crematoriul "Cenusa" infamia a atins cotele maxime... S-a numit Operatiunea Trandafirul...

(Va urma)

miercuri, 19 decembrie 2012

NASCUT PE 16 DECEMBRIE (partea a III-a)


Episodul din Piata Libertatii, ma umpluse de o furie neputincioasa. Reusisera sa ne rasfire. Gandeam ca este bine sa ma duc inspre casa, ceea ce am si facut... Pe drum am intalnit o coloana de demonstranti undeva pe Gheorghe Lazar. M-am reintors din drum si m-am alaturat lor. Un cordon de militari blocase calea de acces catre centru undeva dupa cladirea magazinului REAL de astazi.

Pe atunci acolo se afla fabrica "Fructus".
 Ne-am oprit si noi in mijlocul intersectie strazilor Gheorghe Lazar si Circumvalatiunii fosta fabrica de lapte astazi "Billa" si am inceput sa scandam "Si voi sunteti romani!", "Jos Ceausescu" si "Jos comunismul!" Tin minte ca la un moment dat comandantul dispozitivului ne-a cerut sa ne retragem intrucat primise ordin sa traga. 

Nu am sa uit niciodata cum unul dintre noi, care tinea un copil de 3-4 ani pe umeri i-a raspuns: Uite aici, omoara-l ca si asa nu am ce sa ii mai dau de mancare..." Si s-a intamplat atunci pentru prima oara sa vedem aarmata ca trece de partea noastra. Capitanul in cauza a ordonat retragerea si ne-a lasat cale libera. Acest fapt a dus la o tragica incredere in fortele noastre proprii, asa cum aveam sa vedem intr-o ora doua... 


Pentru ca am decis sa mergem pe strazile din cartierul Calea Aradului. Coloana s-a despartit in doua, o parte a intrat pe strada Linistei la dreapta iar cealalta si-a continuat drumul catre Facultatea de Agronomie. I-au prins si pe ei in loc descoperit... Noi ne-am continuat drumul... Tin minte cu siguranta ca la intersectia Calea Aradului cu Strada Linistei era o Alimentara. Acolo cineva a spart vitrina unui magazin... I-am tras inapoi...


Nu ma intrebati, nu mai tin minte cum am ajuns pe Strada Amurgului. La intersectia cu Calea Lipovei. Pe dreapta: gardul cimitirului Eroilor, pe stanga cimitirul evreiesc. In fata noastra peste drum, pe partea dreapta, se afla si astazi o statie de transformare a energiei electrice, imprejmuita cu un gard de plasa de sarma. imic nu prevestea ce avea sa urmeze. Intersectia este larga, pentru cei care cunosc orasul. Eram in primele randuri.

Scandam aceleasi lozinci. Cand am ajuns in centrul intersectiei s-a dezlantuit iadul.
 Ascunsi in intuneric printre ierburile din statia de transformare, probabil militari de la unitatea din Calea Lipovei au deschis focul asupra noastra. Au cazut multi atunci... Eu am scapat ca prin urechile acului...Nu era loc de adapostire... Eram fara putere de aparare. Singura solutie care mi-a venit in minte a fost sa ma pun la adapost dupa stalpii de iluminare stradala. Am vazut unul in statia de troleibuz de la gardul cimititrului Eroilor.

Si astazi exista o statie acolo. Tot peste drum de transformatoarele electrice. Exista si stalpul. La care atunci am ajuns prea tarziu. Mai erau doua persoane care se gandisera ca si mine la aceeasi solutie Un stalp proteja doi oameni... Incredibil.... 


Nu mai aveam decat o singura solutie. Sa ma pun la adapost de partea cealalta a gardului. E un zid inalt de aproape doi metri. Cum am reusit sa il sar dintr-o miscare nici acum nu imi pot explica. Andrenalina da puteri nebanuite oamenilor. In ziua aceea am aflat ca fiinta umana este o masinarie complexa, deopotriva fragila si puternica. Am reusit sa sar gardul. Am auzit glontele izbind peretele in urma mea.

Ani de zile gaura din acel loc a fost motiv de curioazitate pentru copii are mergeau la scoala si se jucau cu bete, largind gaura aceea... Pana intr-o zi, cand gardul a fost renovat...
 Am ajuns intr-un tarziu acasa... Nu stiu exact cum am traversat un cimitir intreg in miez de noapte...

Bunica, Dumnezeu sa o odihneasca, mi-a spus ca am avut hainele patate de sange... Eu nu tin minte nimic din toate acestea... Eu tin minte stalpul, gardul, momentul in care am auzit glontele ce ma urmarea izbindu-se de gard... Si faptul ca atunci cand am iesit pe poarta dinspre Calea Aradului din cimitir, un grup de tineri a oprit o masina ca sa duca un ranit la spital...
 

In noaptea aceea am dormit la bunicii mei... Pe atunci lucram la I.S.I.M... Stiam ca nu pot lipsi... Ma temeam pentru ceea ce putea urma... Dar furia aceea amestecata cu hotararea de a infrunta orice va veni, si, mai ales, faptul ca nu fusesem singur, imi dadeau ceva curaj. Nu mult... Atat cat sa nu o iau razna... Mi-era frica. Vazusem de ce este capabil comunismul. Numele celor care au murit in acele zile si care pentru altii reprezinta doar statistica aici au si un chip.

La Timisoara a fost liniste. pana pe data de 21 decembrie, cand Ion Iliescu a aparut la televizor. Dupa aceea au murit si au fost raniti cele mai multe dintre victimele unui insangerat decembrie 1989. Primii au murit pentru o revolutie. Cei din urma au murit pentru ca unii sa poata da o lovitura de stat. Au fost folositi drept carne de tun. Iar vinovatii trebuie sa plateasca, nu sa umble liberi sau sa fie oameni politici.


















(
Va urma)

luni, 17 decembrie 2012

NASCUT PE 16 DECEMBRIE (partea a II-a)











In acea noapte de 16 catre 17 decembrie mama a stat disperata sa pazeasca usa de la iesire din apartament. M-a pus sa ii promit ca nu voi pleca niciunde. I-am promis. Cumva trebuia sa o stiu linistita. A doua zi de dimineata am ticluit un plan, infantil, dar care a tinut. 

In acel an trebuia sa cant de revelion cu o formatie. I-am spus mamei ca ma duc la repetitii, iar la rugamiuntea ei disperata de a-i confirma ca acolo ma duc, i-am confirmat fara sa ma uit in ochii ei. Daca m-as fi uitat in ochii ei ar fi stiut ca mint... Am luat chiar si chitara dupa mine. Chitara pe care am lasat-o apoi la unul dintre colegii de trupa acasa. Apoi ne-am indreptat catre Piata 700...

Auzeam acel vuiet surd al scandarilor de departe. Stiam ce se intampla asa ca am iutit pasul. Nu voi uita niciodata ceea ce am vazut cand am ajuns in dreptul Pietei 700 venind pe strada Gheorghe Lazar. La intersectia de la Spitalul Militar trebuia sa cotim dreapta catre Piata 700, ca sa ajungem la o straduta pe care aveau loc doar tramvaie si pietoni. Aceasta straduta facea legatura direct intre Piata 700 si Piata Libertatii.

De pe acea straduta, o prelungire a strazii Brediceanu, se revarsa brusc un puhoi de oameni. Ca un val tsunami. Barbati si femei. Tineri si batrani. De-a valma. Inspaimantati. Si totusi furiosi. In cateva clipa aveam sa inteleg si de ce. Pe urmele lor, in plina viteza, un T.A.B. incerca sa disperseze acea mare compacta de oameni. Un TAB impotriva unor oameni inarmati cu mainile goale... Dreptate comunista...

Nu stiu cum de am trecut peste frica. Nu stiu cum am reusit sa ajungem totusi in Piata Libertatii. Stiu cu siguranta ca am ajuns. Si ca am vazut o Timisoara care arata ca dupa bombardament. Liniile aeriene de tramvai cazute la pamant. O ghereta pentru bilete in flacari. Oamenii scandand. 

Atunci am auzit primele focuri de arma. Nici asa nu am putut crede ca vor trage cu munitie de razboi. Am presupus ca vor doar sa ne sperie cu gloante oarbe. Pana nu am vazut pe caldaram o scanteie. Si primul ranit. O femeie cu doua degete retezate. Din acel moment am realizat ca nu mai este cale de intoarcere. Ori noi, ori ei.

Incet incet se lasa seara. Armata reusise sa ocupe Piata Libertatii. Noi incercam in continuare sa patrundem. Stateam la coltul format dintre doua strazi. Astazi strazile se numesc Eugeniu de Savoia si Emanoil Ungureanu. Langa mine se aflau un baiat si o fata. Un batran tipa catre cordonul militar: "Mergeti si-l impuscati pe Ceausescu!". A aparut din senin o masina cu farurile aprinse. 

Si atunci au inceput sa traga. Pe sub brat am vazut cum tanarul de langa mine se prabuseste. Instinctiv m-am intors dupa el. Si impreuna cu inca cineva l-am tras de acolo. Nu am sa uit niciodata greutatea trupului frant. Nici ochii deschisi fixati catre cer. Nici faptul ca purta o geaca de blugi imblanita. Si sigur nu am sa uit urletele de durere ale fetei care era cu el. L-am purtat pe brate pana la poarta de pe strada Marasesti a Spitalului Militar. Nu ne-a raspuns nimeni. 

Am dat ocol spitalului si am ajuns la poarta principala unde se afla o masina a de la Salvare. Atat puteam face. Eram furiosi. Scrasneam din dinti. Am vazut prima oara atunci cum moare un om. Brusc. Violent. Doar pentru ca a cerut ceva. Nu ii stiu numele. Dar ii sunt dator. Fiindca eram amandoi in acelasi loc pentru acelasi motiv: vroiam o altfel de viata. Una mai buna.

(Va urma)

P.S.: Inregistrarea de aici contine directivele lui Ceausescu din acea zi. tare seamana cu discursul lui Iliescu de la mineriada si cu aluziile facute la oponentii PSD si ale lui Geoana din 1989. Si cand strigam "Jos comunismul" si "Jos Ceausescu" loveam tot in interesele poporului... Care si atunci dormea ca si acum... 6 zile Timisoara a fost singura...

sâmbătă, 15 decembrie 2012

NASCUT PE 16 DECEMBRIE (partea a I-a)












Timp de 21 de ani de la nasterea mea ziua de 16 decembrie nu a insemnat nimic pentru cei mai multi dintre oamenii care treceau pe langa mine. Pentru ei era doar o zi ca oricare alta. Doar pentru mine era ziua mea de nastere. Am cunoscut pe parcursul vietii inca trei persoane nascute in aceeasi zi. Din 1989 incoace insa multi au adoptat aceasta zi ca pe o borna kilometrica. De parca acolo ar scrie KM 0.

Tin minte clar si acum, dupa 20 de ani, scene intamplate in preajma, in ziua de 16 decembrie 1989, si din zilele urmatoare. Imi reapar mereu in minte, ca niste scurtmetraje... Si de 20 de ani nu ma mai pot bucura de implinirea varstei ci doar ma intristez de numarul anilor scursi fara ca nimic semnificativ sa se intample...


De cateva zile tata venea si ne povestea ce se intampla pe o straduta laturalnica, in fata casei unui pastor ungur, pe nume Tokes. Atunci nu stiam ca il cheama si Laszlo. Chestia asta se intampla in Piata Maria. Tatal meu facea taximetrie particulara. O treaba ilegala pe vremea aceea dar tolerata cumva. Un venit suplimentar care a facut ca eu si sora mea sa nu simtim toate lipsurile...

Tata vedea ca se intampla ceva. Dar cand mama a spus "Ma, poate cade Ceausescu...", tata a raspuns categoric: "Fugi de-aici. Asta nu pica nici intr-o suta de ani!" Cam asa treceau discutiile la cina, cu 2-3 zile inainte...

Imi mai amintesc ca de Sfantul Nicolae in acel an am fost invitati la vecinii de la doi, familia Radu. Dan era cu 2-3 ani mai in varsta decat mine si se insurase deja. La el am auzit prima oara "Smoke On The Water" si am ascultat pentru prima oara piesele extraordinarilor "Supertramp", cu cativa ani inainte. Totusi in ziua de 6 decembrie 1989 la Dan Radu acasa un alt nume mi-a atras atentia.

Un nume pe care astazi il detest: Ion Iliescu. Un nume astazi sinonim cu crima. Da. Se raspandea vorba despre acest om, cum ca ar fi prieten cu Gorbaciov, si ca ar putea face in Romania ceva gen perestroika... Da, da... Timisoara vorbea de Ion Iliescu dinainte ca Ceausescu sa cada. Cu mult. Cu cateva luni. Insa aceasta este o imprejurare si o data certa pe care o pot da. Care dovedeste premeditarea si planificarea.

Ziua mea de nastere cadea intr-o sambata. Am sa tin minte acest amanunt toata viata. Nu am facut nici un fel de chef. Tata avea ideea fixa ca odata intrat "in pita" trebuie sa faci toate lucrurile pe banii tai si sa te gospodaresti singur. Nu am invatat asta niciodata pentru mine, desi s-a dovedit ca pot gestiona cu succes banii altora...

Deci in seara de 16 decembrie 1989, cand implineam 21 de ani ne-am pus cu totii la culcare. Urmatoarea amintire este ca aud prin somn soneria de la usa. Insistent tinuta in contact. Mama a deschis usa. stiu asta pentru ca i-am auzit vocea. Amestecandu-se in aceeasi spaima cu cea a vecinei de la etajul trei. Familie desteapta. Acum in Canada. Auzeam franturi de cuvinte:"... foc... ", "...masini...", "...militie..."

In acelasi timp, un vuiet se aude de dupa fereastra inchisa. Am deschis fereastra. Si incet, incet, fie pentru ca incepeam eu sa ma trezesc fie pentru ca se apropia de strada noastra vuietul s-a transformat in "Jos Ceausescu!" si "Jos comunismul!". Am deschis fereastra larg... Si brusc s-a facut cald...

Nu imi venea sa cred ceea ce aud. Aveam fiori pe sira spinarii si pielea mi se facuse ca de gasca... Sosise vremea care nu credeam ca o vom apuca nicicare dintre noi. Caci Ceausescu parea vesnic. Parea un cadou de ziua mea. Nimeni nu credea ca va urma ceea ce a urmat...
(Va urma)

joi, 13 decembrie 2012

NAIVITATEA OCCIDENTULUI

Aseara, fiind la cina cu oameni extraordinari de dragi mie am avut din nou o strangere de inima... Pur si simplu am realizat ca omenirea merita tot ce i se va intampla in urmatorii ani, nu prea indepartati... Micile glume facute pe seama fobiei mele fata de socialism, facute fara rautate de altfel, mie mi-au provocat tristete in suflet... Pentru ca cei care le faceau nu au fost fortati niciodata sa traiasca intr-o camasa de forta invizibila, creata de un sistem ce iti controla viata pana in cele mai intime momente... Si nu pot intelege. Nu au cum. Li se pare incredibil ca un om sa faca asa ceva unui alt om...

Nu ar trebui niciodata sa radem atunci cand altcineva ne impartaseste din propria experienta. Toate ororile provocate de socialisti s-au intamplat cu adevarat. Si camerele de gazare. Si gropile comune. Crima ca industrie. Teroarea pentru a controla. Toate acestea s-au intamplat. Si daca socialistii vor avea vreodata puterea absoluta din nou, vor proceda din nou la fel.

Am inceput sa inteleg incet incet de ce nu a functionat niciodata societatea socialista. Decimarea elitelor a afectat nu numai dezvoltarea intelectuala imediata ci a afectat si fondul genetic necesar pentru viitor. Asa se face ca stacheta pentru "genialitate" a scazut nepermis de mult in tarile unde au existat state socialiste vreme indelungata...

Si asa se face ca fiecare terchea-berchea si coate-goale isi permite sa creada ca are dreptul de a conduce pe ceilalti. Asa se face ca exista un Putin in Rusia. Asa se face ca au existat un Hitler, un Stalin, un Ceausescu. Si asa se face ca obscuritati absolute precum Ponta si Antonescu se fataie falosi pe ecranele televizoarelor cand ar trebuyi sa le pocneasca obrazul de rusine...

Brusc, am mai facut o analogie si m-am speriat... Socialistii, printre altele demoleaza si toate valorile culturale produse de un popor. Lipsa de respect fata de valoare ii ajuta pe socialisti ca sa se prezinbte drept miezul din conserva. In Romania spre exemplu falnicul Eminescu este mereu agresat. Presedintele Traian Basescu este mereu ridiculizat... Si apoi am realizat ca si in Statele Unite ale Americii, si in Marea Britanie au loc  procese suspect de similare...

Distrugerea unor legende precum Elvis Presley, ridiculizarea tuturor presedintilor americani din ultimii 15-20 de ani... In Marea Britanie se intampla acelasi fenomen cu Garry Glitter, Boy George si cu familia regala... Si iar imi amintesc de cuvintele spuse de Ion Iliescu, fost presedinte al Romaniei, si amic de scoala la Mocova cu Mihail Gorbaciov: "Exista un plan pentru revigorarea socialismului i lume pentru urmaqtorii 50 de ani"...

Daca omenirea nu este atenta acest lucru se va intampla. Iar micile glume de odinioara se vor transforma intr-o aspra aducere aminte a  faptului ca am fost preveniti... Cred ca nu se cade sa glumim cand vine vorba despre socialism. Cuvantul "socialism" trebuie sa starpeasca de pe buzele noastre orice urma de zambet. Prefer sa mor decat sa mai traiesc odata astfel de vremuri.

Cat despre Romania, romanii, fie din lasitate, fie din comoditate, fie din lipsa de discernamant vor simti acum pe pielea lor ce inseamna sa pui ca sa te conduca un hot suspectat de crima si un cartofor pedofil betiv... Lupta mea a inceput in Decembrie 1989. Nici o gluma vis a vis de zilele traite atunci nu este tolerabila. Iar in Romania

USL TREBUIE SA DISPARA!

Lumii naive din Occident care crede ca nu i se poate intampla asa ceva, ii sugerez sa caste bine ochii pentru ca deja se afla sub asediu! Si cand socialistii isi fac un plan, sunt extrem de perfizi, rabdatori si perseverenti, ca un animal de prada ce stie ca daca nu ucide nu va supravietui...

Am vrut sa va mai dau odata linkul la filmul documentar "Poveste sovietica" amintindu-mi inca un amanunt: in SUA exista astazi grupari neo-naziste, iar nazistii au fost socialisti... Ei, asi, asalt socialist asupra Americii?!! E doar paranoia mea veti zice... Asa sa fie... Tare as vrea... Am vrut sa va mai dau odata linkul, dar, nesurprinzator, el nu mai poate fi accesat... Ciudat nu? Tot paranoia mea e de vina... Las sa fie asa... Cine a spus ca somnul ratiunii naste monstrii? Mare dreptate avea!!!

Totusi v-am gasit un alt link la acest film, subtitrat intr-o limba complet necunoscuta. Insa fiind in engleza stiu ca veti intelege despre ce este vorba... Dati click mai jos pe titlul filmului. Urmariti-l si bagati bine la cap! Trimiteti linkul si prietenilor vostri englezi, americani, francezi, belgieni sau de orice natie occidentala ar fi ei. Ca sa le iasa din cap aburul otravitor al ideilor socialiste!

POVESTEA SOVIETICA (THE SOVIET STORY)

luni, 10 decembrie 2012

CAND INACTIUNEA ARE RANG DE STRATEGIE...

Nu sunt foarte afectat de faptul ca USL a castigat aceste alegeri. Stiu ca orice stapanire, chiar si una malefica este ingaduita de Dumnezeu. Sunt poate putin surprins de procentajul cu care USL defileaza deocamdata... Nu sunt procente normale. Nu pentru a liota de nulitati mediocre precum este adunatura USL, adunatura pestrita condusa de indivizi suspectati de a fi pedofili, suspecti de crima, ba inca multi tradatori de neam si tara pe deasupra...

Ma intreb cu ne priveste acum Europa... Si iar nu pot sa nu observ cum minoritatea mediocra dicteaza, in conditiile in care prezenta la vot a fost de putin peste 40%... Masinaria mediatica socialista a avut un oarecare succes, dar asta nu poate tine la infinit: de nu mai putin de doua ori, in doar sase luni, romanii au fost pacaliti. Am spus si tot am spus:

NEPREZENTAREA LA VOT FAVORIZEAZA USL.

S-au gasit tot soiul de isteti ca sa ma contrazica. Gura mare, logica putina. Nu sunt suparat pe ei. Sper ca au invatat ceva din toate astea. Si sper ca sunt suficient de tari in caracter pentru a recunoaste ca au gresit, la fel precum fac si eu atunci cand gresesc. Nu sunt suparat pe nimeni. Acum este, mai mulot ca niciodata, momentul ca noi romanii sa fim uniti in fata dusmanului nostru comun: USL.

USL nu mai este ceea ce a fost, oricat de mare le-ar fi gura. Doar nerusinarea ii tine in viata deocamdata si asta nu va dura multa vreme. Sunt un pic dezamagit si pentru ca insulta USL la adresa poporului roman pare a se baza pe realitate. In fapt nu mi-am facut nici o iluzie in privinta faptului ca noi romanii avem inca multe de invatat despre democratie. Nu stim cata putere avem. Si plecam urechea la promisiuni ce nu se vor implini niciodata in loc sa fim cu capul pe umeri si sa alegem ce este cu adevarat mai bun din ceea ce mni se ofera. Solutia cea mai buna ar fi fost ARD. Insa romanii si de aceasta data au refuzat sa faca efortul de a se scapa de naparca socialista ce sufoca Romania.

Un lucru este clar. Lupta impotriva USL trebuie sa continue. Si nu doar lupta impotriva USL. Lupta impotriva oricarui fel de socialism trebuie sa continue. Daca nu a fost clar cuiva pana acum, socialismul va fi mereu imbracat in minciuna iar socialistii nu vor livra niciodata ce au promis... Gandeam la soarta Germaniei lui Hitler, om care a avut o scurta perioada de glorie dupa care a ajuns la stalpul infamiei pentru vecie...

Nu sunt suparat pe romani. Nu am nici un motiv. Dimpotriva. Sunt mandru ca s-a reusit ceea ce s-a reusit in conditiile unui asalt mediatic salbatic si fara precedent nu numai in Romania ci cred ca si pe mapamond... Nici in vremea Romaniei Socialiste nu tin minte sa fi avut parte de un astfel de asediu violent la adresa constientului si subconstientului... Vinovatii vor plati. Ei cred ca nu insa va spun ca sigur da. Va dau in scris acest lucru din nou. Toti traim momente de aparenta glorie.

Acum lacustele rosii din USL, dupa ce au fost demascate in fata unei lumi intregi, care in mod evident aflata in stare de soc nu a putut crede ca astfel de oameni au ajuns sa conduca Romania, trebuie sa livreze promisiunile ce le-au facut electoratului roman. Si de aceea nu trebuie sa le acordam nici o clipa de ragaz. Cand lupti impotriva USL ai mereu de partea ta adevarul. Si acesta nu este un lucru putin. 

A mai iesit la iveala inca un lucru bun din aceste alegeri: s-au cernut uscaturile din ARD. Mai ales din PDL. Un soi de curatenie de sarbatori. Caci sobolanii au iesit la lumina zilei. In plus au aparut si nume noi ce dau speranta pentru viitor. Nume precum Mihai Razvan Ungureanu. 

Pentru Romania insa anii ce vin se anunta sumbri. USL sunt incapabili de guvernare. Inainte de toate pentru ca sunt socialisti. Si se stie ca socialistul doar consuma, incapabil fiind de a produce bunastare. Se stie ca socialismul este promovat de mediocritati ce stiu ca nu pot face fata lumii in care competitia este corecta. Apoi pentru ca, dintre toti socialistii europeni imi pare ca mai scarbavnici decat USL nu exista... Sunt capabili de nerusinare care i-a facut sa se simta prost pana si pe colegii lor de la Bruxelles...

Ma astept ca Nastase sa iasa acum din inchisoare. Cu fular cu tot. Ca dovada a faptului ca daca stai acasa crezand ca altii vor face treaba in locul tau te vor napadi toti sobolanii si paduchii... S-a adeverit inca odata ceea ce va cant mereu de atat vreme: inactiunea NU este solutia. Inactiunea este doar o manifestare a lasitatii in conditiile in care esti agresat zilnic in casa ta. Scuzele pentru inactiune se pot gasi. Unii au numit inactiunea strategie. Si astazi, acelora care m-au contestat le cer ca data viitoare sa fie mai atenti si sa ia notite, nu sa sara cu gura inchipuindu-si ca sunt la fel de intelepti ca Solomon. 

Sunt vanitos? Nu. Sunt doar pragmatic. Si raman la ideea mea:

USL TREBUIE SA DISPARA!

Si va dispare. Romanii vor invata in perioada imediat urmatoare pe pielea lor de ce... Cum spuneam, toate stapanirile, bune sau rele sunt INGADUITE de Dumnezeu. Pana azi nu am inteles de ce. Dar este si asta o lectie... Unele lucruri nu pot fi invatate decat trecand prin mari nenorociri. Chiar si de doua ori aceleasi. Ca sa ne fie clar pentru totdeauna.

duminică, 9 decembrie 2012

RUGACIUNE PENTRU ROMANIA

Tatal Nostru care esti in Ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Te rugam Doamne astazi sa ai in vedere in mod deosebit poporul roman, sa ii dai puterea de a se mobiliza si limpezimea mintii pentru a alege calea cea mai buna. Stim Doamne ca toate stapanirile de pe acest Pamant sunt ingaduite de Tine, si ca Tu ai planurile Tale, insa te rog sa ai in vedere astazi Romania si sa ocrotesti acest popor care este napastuit de atat amar de vreme.

Da-le Tu Domane putere romanilor pentru ca sa poata da la o parte valul minciunii pus de cei rai peste ochii lor. Da-le inima de carne romanilor si da-le incredere in fortele lor proprii. Fa-i Doamne sa nu se teama de nimic si indreapta Tu toate strambatatile.

Pe aceia care vor raul neamului romanesc ii las Doamne ingrija Ta. Faca-se cu ei dupa voia Ta, caci stiu ca dreptatea Ta este mai puternica decat orice as putea face eu ca sa ii indrept sau ca sa ii mustru. Te rog preasfantule Tata sa le dai romanilor conducatori intelepti si care iubesc acest popor si nu lasa tara sa incapa in mainile celor necurati care in lipsa lor de intelepciune neaga pana si existenta Ta.

Te rog toate acestea in numele Domnului nostru Isus Hristos. Si voia Ta, iar nu a mea sa se faca! In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin!

sâmbătă, 8 decembrie 2012

SECERA SI CIOMAGUL, INSEMNELE USL













Nu e ¨Baltagul¨... Nici macar ciocanul nu este alaturat secerii socialiste acum... E doar ciomagul... Parul rupt din gard... De fiecare data cand credeam ca USL nu poate cobora mai jos m-am inselat! Un incident de la Arad, in care un traseist politic ajuns la USL a pus ciomagul pe sotul unei candidate de la ARD a aratat, daca mai era nevoie, ca, intr-adevar, mentalitatea USL este una mediocra. Neo-feudala.

Acum, mai mult ca niciodata, aceia dintre noi care au inteles pericolul ce il reprezinta USL nu trebuie sa sarim ca arsi impotriva sarmanului roman care este victima razboiului mediatic salbatic pe care USL il duce contra natiunii romane din 2006 (de cand Elena Udrea a aratat presei biletul prin care Calin Popescu-Tariceanu cerea favoruri de la Excelenta Sa Traian Basescu, Presedintele ales al Romaniei). Acum, mai mult ca niciodata, noi romanii trebuie sa fim uniti. Pentru ca dezbinarea este placerea si folosul USL.

Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fim fermi cu aceia care au luat USL in brate si considera ca acea cloaca duhnitoare, infestata de virusul socialist oana in centrul maduvei, este o alternativa. Pentru ca stim cu siguranta ca USL NU ESTE SOLUTIA. USL TREBUIE sa DISPARA. Alta cale pentru romani, din nefericire, nu exista...

Mi-ar fi placut ca lupta sa fie dusa intre elite politice. Mi-ar fi placut sa vad ca intre oponenti exista onestitate, si diplomatia conferita de educatie. Insa USL a spulberat intotdeauna aceasta dorinta. Pentru ca USL a initiat intotdeauna discursul mitocanesc, cu o mojicie fara seaman. Nu e deloc de neglijat faptul ca dintotdeauna si in orisice ocazie, USL a folosit minciuna ordinara pentru a provoca.

Sa nu disperati. USL va dispare. Este o chestiune de timp doar. Caci, daca dupa atata efort mediatic, si o propaganda furibunda ce aminteste de sfarsitul anilor '40 cand rusii impuneau cu forta socialismul in Romania, USL nu a reusit sa castige decat o mica parte a populatiei de partea sa. Sa nu uitati ca USL, ei insisi reprezinta cam 20% din totalul romanilor cu drept de vot. Acest procent, in sine, este unul infiorator caci este un indiciu... Unindiciu conform caruia 20% dintre romani au fost implicati intr-un fel sau altul in sustinerea fostului regim comunist, si sunt acum legati de el prin fire nevazute, legi ca acelea ale crimei organizate...

Nu imi fac iluzii. Nici un roman adevarat nu ar trebui sa voteze cu USL. Stiu insa ca realitatea este putin diferita. Vor fi si unii care vor vota de buna credinta cu USL. Insa acestia sunt putini. De aceea USL NU va avea castig de cauza. Toti, dar absolut toti aceia care au pus la cale distrugerea Romaniei, se afla in USL. Si ei se fac vinovati nu doar de simplu furt ci si de subminarea economiei nationale si inalta tradare. USL TREBUIE SA DISPARA. Si va dispare. Acesta este un fapt incontestabil.

Daca se mai indoieste cineva, va dau linkuri directe care fac referiri la cine sunt de fapt membri marcanti ai USL, cum au devalizat ei Romania. Veti gasi priuntre ei, suspecti de crima, pedofili, etc. O salba intreaga de descreierati care cred ca pot face din Romania feuda lor personala. Iata deci ca, doar dand click pe numele lor veti gasi date despre cine sunt aceia care se fac vinovati de distrugerea Romaniei si pauperizarea romanilor din 1989 incoace. Toti acestia se afla in slujba Moscovei, de unde miasmele socialismului, obladuite de Putin, incep sa isi faca simtita pestilenta...

Vinovat pentru 70% dintre victimele lui decembrie 1989, mineriada din 13-15 iunie 1990 si subminarea economiei nationale.

Suspect de crima, deturnarea a 500 de milioane de dolari si subminarea economiei nationale

Suspect de crima. Subminarea economiei nationale si inalta tradare

Pedofilie. Politie politica. Subimnarea economiei nationale si inalta tradare.



Concluzia nu poate fi decat una singura:

ORICE NUMAI USL NU!!!