DIN NIMIC...

Nu am chef sa scriu din nou... Despre nimic... Incerc sa ma reculeg si sa imi trag sufletul... Am aflat zilele acestea insa ca in mine lucrurile frumoase nu au pierit si ca ma pot topi scaldat in caldura unei priviri aruncate chiar si in treacat... Si oftez... Unele iubiri sunt interzise inca inainte de a se naste pe deplin...

Mi se pare ciudat faptul ca mi-a fost clonata pagina de Facebook si ca in ultima vreme se intampla lucruri ce nu le pot intelege chiar si cu acest blog... Ma bucur daca i-am zgandarit pe aceia care se considera intangibili... Insa am degand sa scriu din ce in ce mai putin acum despre aceste lucruri...

Nu am renuntat la batalie, insa am realizat de ce scarnaviile socialiste ne provoaca mereu... Ei de fapt vor sa afle ce argumente avem ca sa poata scorni si contraface argumente, sau, cu si mai mult tupeu si parsivitate, folosesc argumentele ce le aducem noi, impotriva acelora pe care noi ii sustinem, mintind cu o seninatate si nerusinare ce numai unui socialist ii poate fi caracteristica...

De aceea aleg sa scriu mai mult despre senzatiile ce ma incearca si sa nu imi bat capul cu niste paduchi nenorociti care au pretentia ca sunt un fluture "coada-randunicii"... Pentru mine singurul socialist bun este un socialist mort... Cum sa omori un socialist? Simplu! Ii spui ca exista totusi Dumnezeu si ca un om este atat de efemer si insignifiant in Univers incat zbaterea socialista èntru a fi ceva si asta inca fara vreun merit deosebit, este absolut ridicola si hilara...

Singurul lucru ce mi-l doresc este de fapt sa traiesc linistit... Ati remarcat faptul ca nu puteti face asta niciodata? Pentru ca adac traim linistiti altii nu isi pot face mendrele, jucandu-se de-a imparatii cu vietile si destinele noastre... Si totusi, in mod uimitor, ei sfarsesc la fel ca noi oti: la doi metri sub pamant...

Imi doresc sa traiesc linistit... A inceput sa imi treaca si dorinta de singuratate... Asa ca astept sa se iveasca o "ea" care sa trezeasca in mine sentimente ce momentan cred ca nu le mai pot experimenta... Si daca nu sentimente, m-as multumi si cu o senzatie, doua, acolo, asa de gust....

Astept linistea totala, si pana atunci, ma bucur de supravietuire... Nu accept accept autoritatea nimanui, in afara lui Dumnezeu si de aceea cred ca omul nu ma poate atinge. Oricat ar incerca unii, sa stie ca nu au cum. Incercarile lor sunt zadarnice! Mintea mea zburda cu voiosie, incantata sa le faca in ciuda acelora care fie ca nutresc ganduri rele fie ca imi doresc raul prin fapte...

Nimeni nu iti poate face rau decat in masura in care tu crezi acest lucru... Adesea realizez ca, desi cred in existenta unui Dumnezeu Atotputernic, de foarte multe ori uit sa il cred... Si de cate ori imi amintesc ca trebuie sa ma incred in El pùterile mele se inzecesc... Si daca Dumnezeu e cu noi cine va putea fi impotriva noastra?!! Nimeni!!! Si aceasta este vestea cea buna pentru noi toti. Ce alegem sa facem este ultimativ din acest punct de vedere este treaba fiecaruia dintre noi...