Ieri am avut o revelatie... Si am decis azi sa deschid portile ce le-am inchis ca sa ascund de voi lucrurile dragi copilariei mele... Le-am tinut ascunse prea mult timp doar din frica de gura lumii... De ce sa imi fie rusine de ceea ce sunt si cum am devenit ceea ce sunt?!! Acolo, in sertarele prafuite ale memoriei, i-am regasit astazi pe cei de la ABBA urmarind un film documentar despre ei... Copil fiind imi placea Boney'M mai mult decat ABBA dar suedezii aveau ceva magic...
Azi inteleg ce... Si inca mai tin minte momentul in care am auzit pentru prima oara "Chiquitita": eram in masina cu parintii mei, o Dacie verde inchis, si mergeam catre satul unde se nascuse bunicul dinspre mama... Ce nu inteleg despre mine insa este cum de imi pot place atatea genuri muzicale si cum de pot sa iubesc lucruri atat de complet diferite... Insa ma bucur de toate acestea...
Astazi am devenit emotiv urmarind filmul "ABBA BANG A BOOMERANG"... Va prezint doua piese mai putin puse de DJ pe la radio astazi... Cantate de baieti... Si desigur, "Chiquitita"... Nu pentru ca ar fi neaparat favprita mea ci pentru ca ma duce direct in Dacia verde, cu mai bine de treizeci de ani in urma. Aproape ca vad si copacii de pe marginea drumului....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eu cred ca: