TRISTELE PLACERI

Ma trezesc rar in ultimii ani cu senzatia de tristete. Sunt atat de rare aceste zile si tristetea este atat de calma... Nu iti intuneca mintile, ci doar iti provoaca un soi de mila... Probabil ca singurul lucru ce imi va provoca tristete oprice s-ar intampla, este rautatea oamenilor... Mai ales rautatea oamenilor aruncata ca o mocirla peste incercarea ta de a fi bun. Sau bland. Sau impaciuitor... Sau intelegator...

Mereu sunt luat prin surprindere, desi nu ar trebui... Din acest punct de vedere sunt la fel ca si in copilarie: nu inteleg. Pur si simplu nu inteleg. Nu inteleg mecanismul prin care sunt puse in miscare gesturi, atitudini, cuvinte sau porniri rautacioase... Nu vreau sa inteleg care este fundamentul acestor actiuni ale omului, desi presupun ca au de a face cu egoismul, nesiguranta, gelozia sau lipsa educatiei... Cate una dintre toate acestea pe rand sau mixate cum vreti boieri dumneavoastra, chiar si toate la un loc...

Cred ca socialistii is fac bine datoria nu numai in Romania ci peste tot in lume... Au ajuns sa creeze omul nou. Si omul nou al socialistilor aduce mai mult a caine. Caine prin comportament. Cu inima de caine. Asa spunem noi, insa as putea sa jignesc bietele dobitoace scriinda aceste lucruri... Pana la urma am realizat de fapt ce ma intristeaza atat de tare... 

Imi inchipui tristetea si lipsa de bucurie a oamenilor care isi petrec viata, de dimineata si pana la apusul soarelui, inotand intr-o mare de senzatii si porniri rautacioase... Pacat... Lumea ar putea fi mai frumoasa. Chiar si pentru ei... Si tot nu inteleg... De ce le-o fi placand unora sa traiasca in noroi si grohaie de placere balacindu-se in el?!! Ce lucruri mai urate incearca sa ascunda tavalindu-se in mal... Ma inspaimanta raspunsurile posibile... Ce ste insa si mai ciudat este ca eu tot iubesc oamenii... Si mereu incerc sa le gasesc scuze si sa ii scot din mocirla... Unii insa nu vor sa fie salvati...