FABRICA DE BEZNA

Zilele acestea se poarta o lupta la cutite in Romania. O lupta pentru Romania. O lupta pentru romani. Pentru romanii ce sunt romani, nu doar cetateni ai Romaniei, fiindca printre acestia avem, iata, infractori, criminali de drept comuni, tradatori si oameni ce urasc natiunea romana doar pentru ca nu ii apartin si pentru ca vor sa se instaleze confortabil in acest teritoriu, pregatiti fiind sa vanda orice din acest colt ce nu le apartine numit Romania.

Socialismul a fost mereu doar producator de bezna. Caci ce altceva poate produce un mediocru. Inspaimantator este ca mediocritatile, precum se antreneaza hotul ca sa fure, invatand tipare comportamentale, studiind atent victimele si mediul lor inainte de a ataca, au abordat in mod stiintific toate aceste lucruri, ajungand sa spele creierul la mase mari de indivizi, pentru a-i putea controla in mod malefic.

Nimic de zis, un control trebuie sa existe, dar nu in sensul rau al cuvantului. O directie corecta de urmat pentru ca orice natiune sa se poata dezvolta armonios implica desigur si oaresce elemente propagandistice, precum soldatului care se pregateste sa apere valorile in care crede si familia sa, i se tine un discurs de imbarbatare inainte de intrarea in lupta contra inamicului ce vrea sa ii spulbere linistea si bunastarea.

Asa incat, in ultimii o suta de ani, tot ce a facut socialismul a fost cercetare pentru crearea si imbunatatirea unei fabrici care sa introduca bezna continua in vietile oamenilor si sa ii faca sa orbecaie mereu, cerand ajutor. Fabrica de bezna a fost continuu modernizata si dotata cu cele mai noi descoperiri stiintifice in domeniile socio-politice.

Astazi, socialismul isi arata din nou neputinta si mediocritatea ca si doctrina. Nu poate produce nimic bun. Socialismul este de fapt, in sine, FABRICA DE BEZNA. Si ca atare socialismul trebuie scuturat si izolat din vietile noastre, pentru ca este capusa ce extrage seva linistei, a pacii interioare, a respectului de sine. Socialismul capuseaza fericirea. Acesta este scopul Fabricii de Bezna. Si multi ii cad prada inca si astazi.

Insa lumea se trezeste. Imi pare ca metodele au doar efecte limitate, si in general mai mult asupra celor mai slab sau impropriu educati. In fond nu inteligenta este aceea care ne pune in ierarhie sociala ci EDUCATIA. Drept dovada stau criminalii deosebit de inteligenti din istoria omenirii. fabrica de Bezna trebuie sa dispara pentru ca lumina sa revina in ochii obositi ai acelora care nu intelege de ce si cum li se intampla ce li se intampla, controlati fiind prin fire nevazute, desi ei cred ca iau decizii libere.

Fabrica de Bezna. Socialism. Si nu se fabrica acolo, nici lanturi si nici catuse, ci ceva mult mai pervers. Cea mai perversa idee a omului. Acolo, in Fabrica de Bezna organizata de adeptii socialismului se creeaza in mod oribil dorinta omului de a accepta sclavia si teroarea numindu-le "Libertate"...

CLAR. CA "BUNA ZIUA".

Nu cred ca are mult sens fraza ce va urma, fara explicatiile de rigoare. Poate ca unii o vor intelege din prima. Altii vor fi nedumeriti. Insa pentru mine s-a conturat cu claritate si a capatat sens abia ieri sau alaltaieri, desi cred ca o tineam ascunsa neindosariata undeva prin ceea ce imi place mie sa numesc hatisul neuronal...

Am invatat tot ce vreau sa stiu despre mine in singuratate.

Stiu. Suna ciudat. Dar asa functionez eu. Si multi dintre cunoscutii mei se intreaba de ce traiesc in solitudine de ceva vreme... Cei care ma plac sunt impartiti in doua tabere: intelegatorii si milosii. Mai exista si o treia categorie, cea nelipsita. Rautaciosii spun ca fizicul meu ma impiedica sa am pe cineva langa mine...

Cei din urma sunt cei mai amuzanti... Pentru ca imi amintesc unele episoade, precum acele cuvinte spuse de o fatuca abia trecuta de 20 de ani fara nici un fel de inhibitii de fata cu cei prezenti la masa: "sunt singura in camera de hotel" ... Recunosc, a trebuit sa-mi adun puterile ca sa refuz si sa gasesc un raspuns care sa nu ofenseze si care sa nu ma faca sa par stupid in acelasi timp intr-un loc in care sexul fara obligatii este perceput ca o parte a "distractiei" de vacanta...

Si totusi este adevarat... Petrecandu-mi mult timp cu sinele, in liniste, doar eu si cu mine, un soi de "noi doi" sau "2 intr-unul" am reusit sa ies din imbacseala pe care ma impiedica sa ma bucur de toate... De unde o fi aparut imbacseala aceasta?!! Cred ca din neatentie. Nu am acordat suficienta atentie la ceea ce era important... Nu am acordat suficienta atentie la ceea ce imi doresc si ceea ce vreau...

Am trait prea mult, prea multa vreme, pentru gura lumii si am facut lucrurile ca sa fiu in rand cu lumea... Cand am realizat ca nu sunt fericit cu acest mega-compromis, am ales sa plec... Si atunci gura lumii a inceput sa macine din nou. Unii din invidie. Altii din neputinta de a intelege. Altii din lipsa de curaj de a face pasul. Altii din admiratie... Dar asta m-a ajutat sa realizez ca orice as fi facut gura lumii ar fi macinat si am realizat, ingrozit si infuriat, ca toti acei ani au fost nu ani pierduti, ci ani ce imi vor fi invatatura de minte pentru tot restul vietii...

Nu vreau sa fiu decat eu insumi. Nu pot fi fericit altfel... Asa ca am inceput cura de dezintoxicare din momentul in care am pasit pe aceasta insula. Si pe masura ce mi se ia valul de pe ochi, tot mai multe lucruri pe care le-am invatat dar nu le-am sortat si nu le-am pus la lucru in slujba verbului "a trai", ci le-am dat deoparte pentru a "a supravietui", se limpezesc... 

Si pe masura ce se limpezesc ma relaxez. Devin mai sigur de mine si de ceea ce sunt. Fiind sigur de ceea ce sunt nu ma deranjeaza ca altii sunt mai mult sau mai putin, decat daca acesta este rezultatul unui fals teatral. Unii iau ad-literam vorba aceea cu "suntem actori pe scena vietii" si joaca teatru in afara teatrului, incercand sa para ceea ce nu sunt, si incercand sa administreze ideea ca doar daca ai existi... Se inseala, si, mai nou, de cate ori dau ochii cu mine, nu prea le place ce le aud urechile...

Pentru ca acum am curajul de a spune ce gandesc. Pentru ca atunci cand vorbesc despre lucrurile in care cred, inseamna ca imi pasa. Astfel, cei care se simt ofensati, gresesc de doua ori. Mie unuia mi s-ar parea cu mult mai ofensator gestul de a tacea atunci cand cineva vede la mine lucruri ce nu sunt in regula... Cred cu tarie ca atunci cand tii la cineva trebuie sa ii spui ceea ce gandesti cu adevarat. Nu sa il minti prin abtinere de la comentarii. Nu dandu-i senzatia ca il aprobi...

In fond asa am ajuns sa traim intr-o lume a falsului. O lume a fricii. O lume a supravietuirii. O lume a susului in jos. Eu am reusit. Chiar am reusit sa ma rup din ghearele hatisurilor junglei sociale de plastic, create de semenii mei... Am reusit, insa nu fara durerile normale ale unei ruperi. Caci ruperea aceasta a insemnat o frangere a ceea ce devenisem si demolarea unui mod de viata pe care l-am folosit mai bine de douazeci de ani...

Asa ca am desecretizat din ungherele mintii dorintele mele pentru mine si modul in care trebuie sa relationez cu cei din jur. Inclusiv intr-o viitoare, si cu voia bunului Dumnezeu, ultima relatie cu sexul opus. Pentru mine "razboiul capacului de toaleta" s-a incheiat. Stiu ce vreau. Si tot ce vreau pot obtine. Nu cer mai mult decat merit dar nici nu ma multumesc cu un compromis, oricat de atragator pare si orice forma ar avea sau oricum ar fi ambalat. Si de aceea ceea ce vreau este posibil. Realizabil. Ciudat nu?

Am invatat tot ce vreau sa stiu despre mine in singuratate.

FIINTE SPIRITUALE. NOI TOTI.

Am auzit in predica de ieri un lucru ce mi s-a fixat in memorie ca un cui bine batut in lemn. Fraza a ramas pironita acolo, pentru ca a fost uimitor sa redescopar cat de multe stim dar nu le trecem in constient...

"Toti suntem fiinte spirituale. Toti vom trece in eternitate. Diferenta consta in locul pe care il alegem ca sa o petrecem".

Pastor Bill Jeffery, 20 Aprilie 2014

Stiu ca fiecare dintre noi au experimentat fixarea definitiva in memorie a unor mici momente care pareau neimportante initial, in detrimentul unei importante imense acordate altora pe parcursul existentei noastre constiente... Este doar un semnal care ar trebui sa ne avertizeze ca acordam prea mare importanta unor intamplari sau lucruri care de fapt sunt perisabile...

Suntem deci toti fiinte spirituale... Cred in lucrul acesta. Cred in el din toata inima. Si de aceea am ales calea aceasta probabil. Am inceput de tanar, inca din adolescenta desi atunci nu stiam care va fi rezultatul final... Nici acum nu stiu... Tot ce stiu este ca in fiecare zi mai invat ceva. Mai inteleg ceva. Mai gasesc un sens. Mai dibuiesc un talc ascuns.

Aflu despre mine cu stupoare in fiecare zi ca sunt si mai putin din ceea ce credeam ca sunt si ca sunt mai mult din ceea ce ar trebui sa fiu... Credinta in Cristos Isus mi-a intarit viata, mi-a deschis noi orizonturi. A alungat teama de oameni si sfiala aceea pe care am avut-o din motive pe care acum le consider prostiaore inutile... Am devenit mai curajos si mai viguros in vorbire, caci am gasit puterea de a-mi invinge teama de a nu jigni Jignirea...

De aceea sunt sigur ca nu gresesc in alegerea facuta. Calea ce am ales-o nu este usoara. Aud cuvinte ce incearca sa ocoleasca adevarurile in care cred, alaturate ca sa ridice un zid de aparare de catre interlocuitori ce au teama de necunoscut fara ca sa stie aceasta... Ba uneori chiar am parte si de vorbe de ocara de la oameni a caror lipsa de cunostinta si intelepciune le da dreptul sa scoata pe gura orice fel de cuvinte...

Eu cred ca ceva cu adevarat uimitor s-a intamplat acum aproape 2000 de ani in Ierusalim. Caci daca nu se intampla ceva uimitor, erau demult uitate toate. Cred intr-un Dumnezeu Viu si Lucrator care li se reveleaza oamenilor prin ganduri, fiind o forma de energie inteligenta, pe care sfintii din vechime, martori ai intamplarilor din Noul Testament, l-au definit ca fiind Duh.

Ma uit uneori cu tristete la oameni. Pentru ca ii iubesc. Ma uit cum in loc sa isi petreaca viata in tihna, bucurandu-se unii de altii, aleg sa traisca in invidie, certuri de vorbe, provocandu-si unii altora dureri fara motiv, incercand sa se injoseasca unii pe ceilalti pentru ca sa para mai buni, ba chiar ajung sa se si ucida intre ei din pizma, in lipsa de simtire si dragoste fireasca.

Iubesc oamenii dar nu si tot ceea ce iubesc oamenii. Caci astazi este mai de pret sa ai decat sa cugeti. Este mai de pret sa pretinzi ca stii insirand tinicheau vorbelor alaturate de nici tu, cel care le spui, nu le intelegi si nu le crezi. Este mai de pret spoiala gardului decat leopardul de dindaratul sau... O lume in care falsul isi face tot mai mult loc... O lume in care din ce in ce mai multi cred ca sunt fericiti provocand nefericire altora...

Suntem fiinte spirituale insa. Indubitabil. Si avem un liber arbitru. Cum il folosim este treaba fiecaruia in parte. Ce sistem de valori adoptam este iarasi problema fiecaruia in parte. Eu acum incep sa invat una dintre cele mai grele lectii: sa iubesc pe oricine fara sa cer nimic inapoi.

Jertfa de sine, privita astazi cu un amestec de neincredere si frica sau ca semn de prostie de catre cei mai multi dintre semenii nostrii, este pentru mine un tel menit sa mai adauge putina de liniste si pace la distanta ce o am de parcurs pana la intrarea in eternitate...

15 MINUTE...

Cati dintre voi au auzit de Etta James? Si de ce o fi preluat Beyonce una din piesele ei?!! Am fost sfatuit de o femeie extrem de frumoasa si inteligenta (letala cu alte cuvinte) sa arunc un ochi la filmul "Cadillac Records"... Uite asa am descoperit o Beyonce care canta de rupe, pe Little Walter cu a lui "My Babe", pe care acum o interpretez si eu, asa am inteles mai bine cine este Muddy Waters, afland ca el si Chuck Berry si-au inceput carierele la acelasi studio din Chicago... 

Si uite tot asa am descoperit-o pe Etta James... Trei piese mai jos si un sfat: filmul "Cadillac Records"... Eu abia l-am descoperit... Nu stiu cum de mi-a scapat... Am sa incep cu piesa mea favorita: "All I Could Do Was Cry"... Etta James! Toate cantecele sunt cantecele lansate de ea... Surpriza sunt interpretarile unor vedete incontestabile... Bonus track? Beyonce in "Cadillac Records" interpretand "All I Could Do Was Cry"...

AM UITAT...

Am uitat eu,
Ai uitat si tu...
Cum a fost sa iubim
Cand eram mai copii
Cu inima plina
De nebunia fericirii
Depline...

Am uitat noi,
Ati uitat si voi
Cum era cand traiam
Fara frica
De fapte
Si vorbe spuse
Fara gandul ascuns...

Ati uitat si voi,
Au uitat si ei...
Am uitat cu totii
Cum vedeam lumea
Cu inima plina
De viziunea nebuna
A ce am vrut sa fim...

Am uitat si eu...
Ai uitat si tu...
Am uitat si noi..
Ati uitat si voi...
Au uitat si ei...
Am uitat cu totii...
Suntem de-acum cei maturi...