FIINTE SPIRITUALE. NOI TOTI.

Am auzit in predica de ieri un lucru ce mi s-a fixat in memorie ca un cui bine batut in lemn. Fraza a ramas pironita acolo, pentru ca a fost uimitor sa redescopar cat de multe stim dar nu le trecem in constient...

"Toti suntem fiinte spirituale. Toti vom trece in eternitate. Diferenta consta in locul pe care il alegem ca sa o petrecem".

Pastor Bill Jeffery, 20 Aprilie 2014

Stiu ca fiecare dintre noi au experimentat fixarea definitiva in memorie a unor mici momente care pareau neimportante initial, in detrimentul unei importante imense acordate altora pe parcursul existentei noastre constiente... Este doar un semnal care ar trebui sa ne avertizeze ca acordam prea mare importanta unor intamplari sau lucruri care de fapt sunt perisabile...

Suntem deci toti fiinte spirituale... Cred in lucrul acesta. Cred in el din toata inima. Si de aceea am ales calea aceasta probabil. Am inceput de tanar, inca din adolescenta desi atunci nu stiam care va fi rezultatul final... Nici acum nu stiu... Tot ce stiu este ca in fiecare zi mai invat ceva. Mai inteleg ceva. Mai gasesc un sens. Mai dibuiesc un talc ascuns.

Aflu despre mine cu stupoare in fiecare zi ca sunt si mai putin din ceea ce credeam ca sunt si ca sunt mai mult din ceea ce ar trebui sa fiu... Credinta in Cristos Isus mi-a intarit viata, mi-a deschis noi orizonturi. A alungat teama de oameni si sfiala aceea pe care am avut-o din motive pe care acum le consider prostiaore inutile... Am devenit mai curajos si mai viguros in vorbire, caci am gasit puterea de a-mi invinge teama de a nu jigni Jignirea...

De aceea sunt sigur ca nu gresesc in alegerea facuta. Calea ce am ales-o nu este usoara. Aud cuvinte ce incearca sa ocoleasca adevarurile in care cred, alaturate ca sa ridice un zid de aparare de catre interlocuitori ce au teama de necunoscut fara ca sa stie aceasta... Ba uneori chiar am parte si de vorbe de ocara de la oameni a caror lipsa de cunostinta si intelepciune le da dreptul sa scoata pe gura orice fel de cuvinte...

Eu cred ca ceva cu adevarat uimitor s-a intamplat acum aproape 2000 de ani in Ierusalim. Caci daca nu se intampla ceva uimitor, erau demult uitate toate. Cred intr-un Dumnezeu Viu si Lucrator care li se reveleaza oamenilor prin ganduri, fiind o forma de energie inteligenta, pe care sfintii din vechime, martori ai intamplarilor din Noul Testament, l-au definit ca fiind Duh.

Ma uit uneori cu tristete la oameni. Pentru ca ii iubesc. Ma uit cum in loc sa isi petreaca viata in tihna, bucurandu-se unii de altii, aleg sa traisca in invidie, certuri de vorbe, provocandu-si unii altora dureri fara motiv, incercand sa se injoseasca unii pe ceilalti pentru ca sa para mai buni, ba chiar ajung sa se si ucida intre ei din pizma, in lipsa de simtire si dragoste fireasca.

Iubesc oamenii dar nu si tot ceea ce iubesc oamenii. Caci astazi este mai de pret sa ai decat sa cugeti. Este mai de pret sa pretinzi ca stii insirand tinicheau vorbelor alaturate de nici tu, cel care le spui, nu le intelegi si nu le crezi. Este mai de pret spoiala gardului decat leopardul de dindaratul sau... O lume in care falsul isi face tot mai mult loc... O lume in care din ce in ce mai multi cred ca sunt fericiti provocand nefericire altora...

Suntem fiinte spirituale insa. Indubitabil. Si avem un liber arbitru. Cum il folosim este treaba fiecaruia in parte. Ce sistem de valori adoptam este iarasi problema fiecaruia in parte. Eu acum incep sa invat una dintre cele mai grele lectii: sa iubesc pe oricine fara sa cer nimic inapoi.

Jertfa de sine, privita astazi cu un amestec de neincredere si frica sau ca semn de prostie de catre cei mai multi dintre semenii nostrii, este pentru mine un tel menit sa mai adauge putina de liniste si pace la distanta ce o am de parcurs pana la intrarea in eternitate...