.jpg)
Parintii mei nu aveau nici o inclinatie muzicala. Erau oameni obisnuiti asa cum isi dorea regimul de pe atunci. Si bineinteles ca am reusit sa devin rapid oaia neagra a familiei in asa vremuri...
Aveam doar 9 ani cand am luat contact cu muzica rock datorita regretatului Tudor Vornicu, cel care, in emisiunea "De la A la... infinit", avea sa imi faca cunostinta cu Elvis Presley, in anul 1977, anul in care "Regele" a murit... Si de atunci nu mi-am mai putut opri nici decum foamea pentru tot ceea ce tinea de acest fenomen numit rock. Un an mai tarziu am inceput sa iau primele lectii de chitara...
Desigur ca astazi Elvis imi pare usor pueril, muzical vorbind, dar sufletul pe care l-a pus in tot ceea ce a inregistrat imi rascoleste si azi toate celulele din care sunt alcatuit, la fiecare noua auditie. Elvis va ramane pentru mine rascrucea care m-a dus catre in muzica rock.
Unii cred ca Chuck Berry e tatal rock-ului modern pentru ca el a dat drumul ideii de distors pe chitara, acel sunet care azi e inseparabil de muzica rock (primiti cu gi-gi-ul?)... Si pe atunci era nevoie de muzica data tare asa ca omul chinuia statia din dotare intr-un mare fel: totul era la maxim...
Au urmat pe rand altii... si altii... si altii... Pana cand intr-o zi a anului 1981, la varsta de 12 ani, am auzit de o trupa care era cica cea mai zgomotoasa din lume... Se numea AC/DC si tocmai scosese albumul "Back In BlacK". De atunci nimic nu a mai fost la fel...
AC/DC este ritmul in care se desfasoara viata mea, metaforic vorbind. Sa nu ma intelegeti gresit: imi plac si Purple si Zeppelin, Bob Marley si Clapton, Supertramp si mai ales Whitesnake, Ozzy dar si cei noi: Limp Linkin, pana la Tokio Hotel... Dar nimic, chiar nimic nu ma pune in miscare asa cum o face muzica AC/DC.
Un prieten a facut odata un experiment: mergeam in Ungaria si pe drum a pus muzica de tot felul iar apoi a avut periculoasa curiozitate sa vada ce reactie am daca imi pune Thunderstruck fara sa ma anunte... Rezultatul a fost ca acul vitezometrului a inceput sa sara de la 120 la 140 la 160 pana la cat putea amaratul ala de Renault (asta se intampla in `93) sa duca...
De ce muzica rock? Poate pentru ca am un suflet absolut rebel si pentru ca sunt mereu in cautarea unei batalii... Sigur este ca muzica rock mi-a pus reteaua de neuroni la lucru si m-a ajutat sa invat multe lucruri care nu tin numai de domeniul muzical. De aceea am si afirmat ca rock-ul este un fenomen...
Un fenomen nedorit si aproape interzis de posturile de radio din Romania, muzica rock este astazi un fenomen si mai puternic si mai rafinat si mai ramificat decat a fost vreodata peste tot in lumea asta mare. Dar noi, romanii, vrem sa involuam si am devenit promotori ai muzicii de satra, carutei cu coviltir sau al vilei cu turnulete... Dezgustatoare si inspaimantatoare perspectiva...
De aceea te provoc pe tine, care citesti aceste randuri, sa fii altceva intr-o lume a manelistilor, a curvelor, a homosexualilor si a politicienilor de doi bani, sa asculti muzica rock, o muzica ce nu va fi niciodata pe placul niciunui guvern de pe planeta pentru ca niciodata protestul nu a fost mai bine cantat!!!
Chiar daca pare ciudat, rock-ul poate fi un mod de a te opune, de a rezista la ceea ce vezi ca nu e in regula in jurul tau. Si crede-ma: o oaie neagra se vede foarte bine intre multele si prea putin deosebitele oi albe!!!
Te provoc sa fii altfel!!!
Aveam doar 9 ani cand am luat contact cu muzica rock datorita regretatului Tudor Vornicu, cel care, in emisiunea "De la A la... infinit", avea sa imi faca cunostinta cu Elvis Presley, in anul 1977, anul in care "Regele" a murit... Si de atunci nu mi-am mai putut opri nici decum foamea pentru tot ceea ce tinea de acest fenomen numit rock. Un an mai tarziu am inceput sa iau primele lectii de chitara...
Desigur ca astazi Elvis imi pare usor pueril, muzical vorbind, dar sufletul pe care l-a pus in tot ceea ce a inregistrat imi rascoleste si azi toate celulele din care sunt alcatuit, la fiecare noua auditie. Elvis va ramane pentru mine rascrucea care m-a dus catre in muzica rock.
Unii cred ca Chuck Berry e tatal rock-ului modern pentru ca el a dat drumul ideii de distors pe chitara, acel sunet care azi e inseparabil de muzica rock (primiti cu gi-gi-ul?)... Si pe atunci era nevoie de muzica data tare asa ca omul chinuia statia din dotare intr-un mare fel: totul era la maxim...
Au urmat pe rand altii... si altii... si altii... Pana cand intr-o zi a anului 1981, la varsta de 12 ani, am auzit de o trupa care era cica cea mai zgomotoasa din lume... Se numea AC/DC si tocmai scosese albumul "Back In BlacK". De atunci nimic nu a mai fost la fel...
AC/DC este ritmul in care se desfasoara viata mea, metaforic vorbind. Sa nu ma intelegeti gresit: imi plac si Purple si Zeppelin, Bob Marley si Clapton, Supertramp si mai ales Whitesnake, Ozzy dar si cei noi: Limp Linkin, pana la Tokio Hotel... Dar nimic, chiar nimic nu ma pune in miscare asa cum o face muzica AC/DC.
Un prieten a facut odata un experiment: mergeam in Ungaria si pe drum a pus muzica de tot felul iar apoi a avut periculoasa curiozitate sa vada ce reactie am daca imi pune Thunderstruck fara sa ma anunte... Rezultatul a fost ca acul vitezometrului a inceput sa sara de la 120 la 140 la 160 pana la cat putea amaratul ala de Renault (asta se intampla in `93) sa duca...
De ce muzica rock? Poate pentru ca am un suflet absolut rebel si pentru ca sunt mereu in cautarea unei batalii... Sigur este ca muzica rock mi-a pus reteaua de neuroni la lucru si m-a ajutat sa invat multe lucruri care nu tin numai de domeniul muzical. De aceea am si afirmat ca rock-ul este un fenomen...
Un fenomen nedorit si aproape interzis de posturile de radio din Romania, muzica rock este astazi un fenomen si mai puternic si mai rafinat si mai ramificat decat a fost vreodata peste tot in lumea asta mare. Dar noi, romanii, vrem sa involuam si am devenit promotori ai muzicii de satra, carutei cu coviltir sau al vilei cu turnulete... Dezgustatoare si inspaimantatoare perspectiva...
De aceea te provoc pe tine, care citesti aceste randuri, sa fii altceva intr-o lume a manelistilor, a curvelor, a homosexualilor si a politicienilor de doi bani, sa asculti muzica rock, o muzica ce nu va fi niciodata pe placul niciunui guvern de pe planeta pentru ca niciodata protestul nu a fost mai bine cantat!!!
Chiar daca pare ciudat, rock-ul poate fi un mod de a te opune, de a rezista la ceea ce vezi ca nu e in regula in jurul tau. Si crede-ma: o oaie neagra se vede foarte bine intre multele si prea putin deosebitele oi albe!!!
Te provoc sa fii altfel!!!
Postări
Toti suntem altfel, intr-o oarecare masura... unii sunt mai speciali pentru faptul ca au fost inzestrati cu minunea de a transmite altor oamnei sentimentul de traire, indiferent prin ce o fac sau cum o fac.
RăspundețiȘtergereAm avut placerea si ocazia sa ascult Etajul 4, sunteti extraordinari.
Acum, ascult The Rolling Stones - Satisfaction, desi sunt intr-un birou de institutie cu patru persoane, de toate varstele, nu-mi pasa, boxele mele sunt la maxim. Nu am vazut reactii prea mari la acesta melodie din partea colegilor si m-am hotarat sa fac un experiment, am pus Etajul 4 - Have you ever seen the rain.. Incredibil, in birou se canta, scaunele se misca si pe chipul lor se simte zambetul. Nu stiu daca melodia era de vina sau ceea ce se transmite.
Ceea ce v-am spus atunci, va voi spune si acum... sunteti sentimentul in sine!
Combinatia sunetelor din instrumentele voastre impreuna cu vocea lui Cristi (Pappy)asa cum il stiu eu, va face invincibili.
Timisoara este mandra ca va are, este trista ca a pierdut talente si cu siguranta se inchina in fata celor trei copii ai ei atunci cand se intorc acasa, si nu numai.
Bafta, baieti!
ei...bun venit in lumea noastra ...la mai mare
RăspundețiȘtergerenoa, nu imi aminti de anii aia...nu imi aminti de Buha bind coniac la Tim_rock, nu imi aminti de marchis, nu imi aminti de poliytia care ne fugarea sa ne tunda.Sau, aminteste-mi...
RăspundețiȘtergerePai unele lucruri chiar or fost faine... Daca stau sa ma gandesc si pe Marchis il apreciez pentru Tim-Rock... Militienii m-au fugarit sa-mi dezumfle rotile la bitzigla, si ne-au si facut-o odata, ca mergeam pe o roata si cantam "I Love Rock`N`Roll"... Daca stau sa ma gandesc bine cred ca majoritatea romanilor nu au meritat democratia... Sau?!!
RăspundețiȘtergereberea de la Banateana, piata de discuri din parcul botanic, multe-multe altele...
RăspundețiȘtergere