Tara lui Papura-Voda...

Ne-am trezit brusc, dupa arestarea lui Becali, in tara lui Papura-Voda, tara unde cei care detin puterea fac ceea ce vor ei, cum vor ei, cand vor ei, fara ca cineva sa incerce sa-i impiedice macar, in afara de o mana de batrani si de foarte apropiati...

Cum s-a ajuns aici? Chiar imi este greu sa inteleg...

De ce sunt de partea lui Becali? Foarte simplu: tara arde si baba se piaptana! Cu alte cuvinte, cred ca avem probleme mai mari decat un om care si-a rezolvat problema prin mijloace prea putin violente fata de ceea ce ar fi facut insusi Politia spre exemplu...

Mesajul ce ni se transmite? E de intimidare: "Vedeti ce putem face unui om puternic si cu multa sustinere populara? Aveti grija fiecare in parte!" si "Noi suntem hotii, deci, trebuie sa va purtati frumos cu noi da?!!"

Propun ca de astazi inainte sa creem crese si gradinite unde hotii sa primeasca laptic, si cereale, sa fie scosi la plimbare si sa li se faca toate poftele...

Cum ziceam, barbatia romaneasca e pe cale de disparitie... Barbatul roman de azi, ca tipologie este in general un mare mistocar, cu aplecare spre mici gainarii, ca de afaceri nu poate fi vorba... Mai bine se descurca femeile din Romania dar si ele au inceput sa se vanda pe mai nimic...

Odata tiganii erau servitori... Acum romanii si Romania sunt servitorii tiganilor... Halal vremuri traim...

Mi-e rusine si scarba de mine...

George Becali a devenit erou. Eu il sustin!

Daca pana la revelionul 2009 il luam in ras pe George Becali, dupa ce l-am cunoscut personal trebuie sa recunosc ca am inceput sa am indoieli... Dar orice indoiala s-a risipit acum in urma arestarii sale care este o sfidare la adresa noastra a tuturor. Omul a avut cu ce si cum sa isi recupereze masina. Chiar daca le-ar fi dat si cateva palme tot era putin pentru furtul unei masini.

As fi de acord cu autoritatile daca am trai intr-o tara unde politia se misca la fel de repede precum a facut-o si el. Asta e de fapt un semnal ca se poate. Toate acestea se intampla dupa ce mai in vara am vazut politisti acuzati de complicitate cu hotii de autoturisme. Dar Becali reprezinta o voce din popor, simpla care poate sa pune bete in roate multora, si care asa ca un fele de Ilie Moromete spune lucrurilor pe nume ridiculizandu-i pe mai marii Romaniei...

Semnal de alarma!!! Statul politist si fosta Securitate nu au disparut deloc. Mentalitatile sunt aceleasi! Acum incep sa isi dea arama pe fata. Si daca ii lasam va fi vai de capul nostru. De aceea acum, dupa ce nu am fost de acord niciodata cu Gigi Becali si il luam in ras, ma vad obligat moral sa il sustin.

Voi merge si eu la protest impreuna cu ceilalti oameni simpli. Asa ar trebui sa faceti si voi! Chiar asa!

Nu luptati pentru el, ci pentru voi insiva, caci semnalul e clar : daca lui i se intampla asa ceva, noi cei multi, si asa destul umiliti, nu avem nici o sansa!

FIFTY - FIFTY (tragicomedie). MOTTO: Mai bine o jumatate sanatoasa decat un intreg bolnav)

• Jumatate in serios - jumatate in gluma
• Jumatate rautacios - jumatate binevoitor
  
• Jumatate invidios - jumatate admirativ
  
• Jumatate periculos - jumatate hazliu
• Jumatate cu dusmanie - jumatate prietenos
  
• Jumatate pe ascuns - jumatate la vedere
• Jumatate ca tiganu` - jumatate patriotic
  

Cam asa mi-a sunat in urechi mesajul unui "prieten", care incerca sa imi explice ca nu prea am nimic in comun eu cu Noua Dreapta (el fiind membru, eu aproband cateva idei ND) si cu Romania, legand chestia asta de faptul ca sunt jumatate sarb (dupa mama). In caz ca nu ati stiut (nici eu nu stiam) exista ceva diferende teritoriale intre romani si sarbi dar acolo de unde sunt eu, mai pe la granita de Vest si pe unde intra vantul in tara, nu prea face nimeni spume la gura pe tema asta...

Avand in vedere situatia economica si politica in care se afla cele doua tari ma gandeam ca se aplica si la nivel geopolitic, si foarte bine inca, principiul roman "divide et impera". Pana una alta ma simt roman si la mine acasa. Militez la vedere pentru o Romanie mai buna si un roman genetic imbunatatit. Poate ca nu ar trebui sa fac asta... Sau poate ca numai eu nu vad bine si totul e roz in Romania...

Nu ma ascund si nu mi-e frica de oameni, pentru ca ei nu imi pot face nici un rau. Cel mult pot sa imi ia viata... Nu am nimic de pierdut si nici timp nu am sa ma impiedic de cioturi...

• jumatate sarb - jumatate roman

Cica jumatatea sarbeasca ma descalifica de la statutul de roman... Am un raspuns pentru toti aceia carora fundul meu li se pare apetisant, astfel incat ma tot musca de el:

De cand a devenit asta o problema, mai astia? Sau va macina invidia si rautatea pentru te miri ce alte motive numai de voi stiute? De cand e asta o problema pentru voi, cei care vorbiti in soapta pe la colturi, si, tot pe la colturi, va afirmati patriotismul, desi VOI sunteti aceia care vindeti marfa tiganilor pentru un ban in plus (aici ma refer inclusiv la marii "patrioti" romani care canta sau au cantat manele)?!! Nu-i asa baieti? La placinte inainte la razboi inapoi, nu?!! Cand bucatele sunt pe masa aveti curaj!!! Halal sa va fie!!!

Acu a vorbit jumatatea aialalta tuturor acelora care, asemeni "prietenului" sus-mentionat si al carui nume nu are nici o importanta, au placerea infantila de a se juca mereu cu lopatica in rahat...

Raman la parerile mele... Nu am obosit si nu voi obosi niciodata sa apar principiile in care cred, mai ales in fata lindicului cu tupeu obraznic. Asta face cu adevarat un barbat sa fie barbat!

Aceasta postare nu va primi nici un comentariu fara identitate clara. Lasii si placintarii nu au ce cauta!

TRISORUL...

Este cea mai des raspandita forma de viata bipeda din Romania si nu numai... Vorbeste articulat si cursiv, si cand interesele-i proprii o impun va avea limba plina de miere, si doar urechile ii vor stopa largimea zambetului...

In termeni populari mai este denumit si "curva de om", "gunoi", "cocalar" etc... Il vei intalni peste tot dand din coate si facand orice ca sa iasa in evidenta, chiar daca putinul bagaj intelectual si moralitatea cu care este dotat nu il recomanda pe deplin...

Uneori poate avea si un dram de talent dar acesta este din nefericire complet acoperit de caracterul infect pe care a ales sa il imbratiseze. Spiritul de fair-play si recunoasterea meritelor celor din jurul sau ii sunt notiuni complet straine; singurul lucru care conteaza este el...

Chiar daca pozitia bipeda si vorbitul articulat il recomanda a fi uman, precautie maxima... Animalul iese la iveala, fara preavize, oricand nu-i faci pe plac sau nu mai are nimic de castigat de pe urma ta... El poate fi chiar cel care pana mai ieri, iti ranjea, te batea prieteneste pe umar si iti spunea "prietene"...

Eu am sa ii denumesc aici trisori... Nu ma deranjeaza decat uneori, si, de fapt, mi-e mai mult mila de ei... Nu sunt niciodata fericiti si mereu ii macina cancerul ce il poarta in locul unde ar trebui sa fie o inima... Cea mai mare tragedie a unor astfel de vietati este ca se triseaza pe sine... Trec prin viata trisand pe unul si pe altul, ajung uneori, mai des decat ar trebui, sa-si atinga scopurile dar de fapt au dat la troc propria lor liniste...

Atentie deci intotdeauna: cand simti ca zambetul e de plastic, alunga-i de langa tine, si astfel vei avea o viata mai linistita... Chiar daca putin mai linistita e oricum ceva... Eu am decis de ceva vreme ca este mai bine sa lasam in mana lui Dumnezeu dreptatea... prea multa energie cheltuim pe prea multi nevolnici... Si rasa asta nu piere!!!

AM OBOSIT...

Am obosit...

De Prostie...
De Obraznicie...
De Fatarnicie...
De Nimicnicie...

Si sunt abia la jumatatea vietii...
Asta dupa statistici...

Am obosit...

De Buruieni...
De Urzici...
De Uscaturile Padurii...
De Coada Prunii...

Am obosit...

Sa vad crima.
Nepedepsita.
Si urmasul criminalului.
Umflandu-si pieptul
Ca un curcan.

Am obosit...

Ma invioreaza doar speranta ca Dumnezeu a aranjat in asa fel lucrurile, incat in natura, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma... Dar stiu ca nici Dumnezeu nu imi va reda chipul de acum mai bine de douazeci de ani... Ma uit la fotografie si nici eu nu pot crede ca sunt eu... Am obosit... Astept deci transformarea mea intr-un fir de nisip din Univers, altul decat cel care sunt acum...

ARTA: NU SE MAI POATE FACE NIMIC NOU?

http://fireescapetone.blogspot.com

Nu mai stiu daca am auzit sau am citit undeva, demult, ca in creatie nu exista decat cifra unu, si ca artistul prin definitie este un om singur...

Atunci, ca si acum, am fost de acord cu aceasta afirmatie. Exemplele abunda din acest punct de vedere in toate domeniile artistice: Gaudi, Van Gogh... Chiar si cei care au fost casatoriti si cu familii, au trait de fapt in solitudinea interiorului propriu, in sfere onirice proprii...

Si de ce nu ar fi asa? Mizeria ordinarului cotidian poate altera orice... Artistul trebuie sa se inchida intr-un sistem emotional adiabatic, care sa-i conserve energiile creatoare si care sa mentina in viata efervescenta creatoare... de aceea multi dintre artistii consacrati sau nu par egoisti, inumani, nebuni...

Nebuni in raport cu noi cei comuni, care nu iesim in evidenta prin nimic deosebit... Singurul lucru pe care il putem face este sa ii admiram, sa ii apreciem si uneori sa ii imitam "... cu indemanare" vorba unui prieten, caci atunci cand reusesti sa copiezi foarte bine si cu mare maiestrie o creatie ce nu iti apartine esti de fapt doar un individ foarte indemanatic si nimic mai mult...

Am auzit destul de des in ultimul timp, din toate directiile, o idee care mie personal mi se pare deosebit de periculoasa: "Nu se mai poate face nimic nou in arta. Totul s-a facut deja!" Ei bine, eu nu pot fi de acord cu asa ceva! Si nu voi fi niciodata! Pentru ca asta inseamna a capitula in fata ideii de creatie, sau creeaza o scuza pentru impotenta creatoare personala...

Ne aflam intr-un impas creator la nivel de umanitate, dar cred cu sinceritate ca relativa bunastare din ultimele decenii a dus la adormirea ratiunii si aplatizarea impulsului creator... Chiar si motivatia creatorului tinde catre disparitie, intrucat imbuibarea bunastarii a scazut cererea pentru intelectual... Ne indreptam periculos catre zona pragmaticului, materialului si a materialismului exacerbat...

Romania?!! Are cele mai putine sanse sa isi revina in conditiile actuale... Indobitocirea continua si crearea masei de manevra practicata in mod deliberat si cu agresivitate inconstienta de catre cei care sunt la putere, reteaza orice cale catre dezvoltarea personalitatii individuale si inhiba orice tendinta de a avea idei si teorii proprii, altele decat cele uzuale, utilizate pana la derizoriu si de proasta calitate...

De aici si tendinta de ostracizare a oricarui individ care iese in evidenta prin expunerea de idei proprii... Spiritul de turma, adanc inradacinat in psihicul colectiv din Romania, va avea tendinta de a cataloga si pedepsi "oaia neagra", si de a omora capra vecinului si pe vecin odata cu ea, in calitate de victima colaterala...

Oare arta nu e o nebunie in comparatie cu rutina noastra zilnica, si asa prost hranita intelectual? Toti marii creatori au avut cate o nebunie: Bach umbla cu nasul rosu si borcanat de alcool, Wagner vroia ca grelele si lungile lui opere sa fie ascultate de public continuu pe parcursul a sase ore... Van Gogh si-a taiat o ureche... Jim Morrisson, Kurt Cobain si alte vedete rock au creat sub influenta drogurilor sau alcoolului... Insa, acestea sunt amanunte nesemnificative legate de viata lor, in comparatie cu magnitudinea creatiilor lasate posteritatii...

Si inca ceva... Toti acestia au inteles valoarea nevoii de arta si au ajuns sa impuna idei si valori proprii tocmai pentru ca au existat si consumatorii de arta, devoratorii... Acestia au fost publicul, mai larg sau mai restrans, care a avut capacitatea de a le recunoaste meritele, de a-i respecta si intelege pentru orice iesire non-conforma cu ideile general acceptate...

Un gand de final: oamenii pot creea mult mai multe decat isi inchipuie... Tot ce trebuie sa faca fiecare individ dotat cu capacitati iesite din comun este sa aibe curajul de a-si expune creatia si de a accepta sabia sau laurii devoratorilor care vor ramane mereu impotmoliti in mlastina banalului... Ei il vor ridica sau cobora mereu pe artist...

CRIZA BATE LA USA... PARADOXAL, EA POATE FI SALVAREA...

ASALTUL IDIOTILOR

Dupa ce deunazi am postat pe blog un citat din Biblie si aud ieri o stire halucinanta: incestul nu mai este condamnat penal in noul cod aflat in lucru... Se arunca praf in ochi si suntem informati ca aceasta este legea europeana! Ca si cum poporul roman nu ar fi suficient de distrus genetic i se mai taie din craca de sub picioare...

Modelul asta de lege suna mai multa a lege tiganeasca decat a lege crestina, o lege a Sodomei si Gomorei. Ea nu poate fi decat rodul unor minti bolnave care tanjesc patologic... Ei stiu pedeapsa lui Dumnezeu, stiu si pedeapsa legilor pamantene... Cum de Dumnezeu nu le pasa, macar de furia si legea omului sa scape...

Acum, ori sunt idioti cu totii, ori, majoritatea politicienilor din Romania si Europa, sunt niste perversi.. Nici legile naturii nu accepta asa ceva, iar ei vor sa legifereze... Au innebunit cu totii! Ce minte normala isi poate inchipui ca intre tata si fiica, mama si fiu pot exista relatii sexuale liber consimtite?!! Cine poate sa mai si afirme ca, daca exista asemenea cazuri, cei care fac astfel de lucruri sunt in deplinatatea facultatilor mintale?!! Unde isi are izvorul aceasta lege?!!

Si apoi cum ramane cu crestinismul, crestinatatea Europei si cu Dumnezeu? De unde acest atac la cele mai adanci concepte crestine? Iar noi ca opinie publica dormim? Ii lasam sa legifereze asa ceva? Am decedat si nu putem vorbi? Nu ne mai revolta CHIAR NIMIC?!!

Lasam asaltul idiotilor sa ne apese vietile si mai tare? Ne este frica de oameni si de Dumnezeu nu?!! Pana unde putem merge?!! PANA CAND?!!

NE RECUNOASTEM AICI, NU-I ASA?

Acesta este un fragment din scrisoarea apostolului Ioan (cap. I, incepand cu versetul 18) catre biserica din Roma ( Romani). In Biblie se gaseste dupa Faptele apostolilor.

"18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor.

19. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

20. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

23. şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;

27. tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

28. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

29. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,

30. bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

31. fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac"

Ne recunoastem si ne regasim aproape toti in aceste cuvinte.
Poate ca unora macar li se va face rusine.
Macar acum...

ALBERT EINSTEIN DESPRE CRIZA...

"Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru. Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate apare pentru tari si persoane pentru ca ea atrage dupa sine progrese.

Creativitatea se naste din necesitate precum si ziua din noapte. In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi, fara a ramane "depasit". Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile. Adevarata criza este criza incompetentei.

Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta pentru a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii. Fara criza nu exista duel, fara duel viata este o rutina, o agonie lenta. Fara criza nu exista valoare. In perioada crizei infloreste ce e mai bun in fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere.

Daca vorbim despre criza o promovam iar tacerea este o exaltare a conformismului.

In loc de toate acestea, mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi."

EMINESCU LA FEL DE ACTUAL CA SI CARAGIALE

Scrisoarea a III-a
de Mihai Eminescu (ultima parte)

Scrisoarea III-a a fost publicată la 1 mai 1881 în revista “Convorbiri literare”, unde poetul a şi debutat.
.................................................................................

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu între-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, cari joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un isvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Quintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă,
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în Sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vreun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Etajul trei... (compozitie proprie)

ETAJUL TREI
(Timisoara, septembrie 2007 - Bucuresti, februarie 2009)




Nu vreau sa plec, dar trebuie s-o fac
Sa incerc un alt loc, unde sa pot sa nu tac
Stiam demult ca e mai bine sub stele
Acolo pot visa in voie si nu-s ganduri rele

Oamenii alearga in jurul meu
Grabiti sa gaseasca profit dintr-un leu
Eu stau linistit si ma uit la ei
Rastignit de iarba la etajul trei

Nu-i loc deloc pentru mine aici,
Ma napadesc buruieni si urzici
As vrea sa plec, ca sa nu ma inec
Am doar sperante, nu mai cred in nimic.

Vad bine ce se-ntampla in jurul meu
Sa fiu mai prost ca ieri mi se cere mereu,
Nu mai este ceata in ochii mei
Se vede totul clar de la etajul trei

Nu-i loc deloc pentru mine aici,
Ma napadesc buruieni si urzici
As vrea sa plec, ca sa nu ma inec
Am doar sperante, nu mai cred in nimic.

RUSINE MASS-MEDIA ROMANA! (mail ce l-am primit acum). Dupa aceea gandeste-te ca romanii vor plati pentru amarnic asta, iar tiganii se vor ascunde.

Avelo Bahtalo Elvetia!
Rusine pentru mass-media manelizata din Romania !

Presa din Franta a inceput sa ne catalogheze tigani acum 15 ani.
Presa din Italia nu ne scoate din tigani, iar elvetienii ne spun ciori si
corbi.
Norvegienii se plang ca sunt victime ale inselaciunilor din partea tiganilor
romani care le vand cupru pe post de aur.

Toate aceste natiuni au insa un numitor comun: presa locala, ziaristii din
aceste tari, isi apara conationalii, aratand cu degetul Romania, natiune care in proportie de 70 % ajunge in Europa sa se identifice cu sintagma de "Tzigania" sau tara tiganilor europeni.

Cum s-a ajuns aici ? Nu discutam despre impotenta diplomatiei romanesti
care, si-a facut o traditie din a fi una din cele mai, nu slabe, ci fricoase, lipsite de reactie diplomatii europene, care nu face mai nimic sa apere pozitia romanilor in lume (in Elvetia ciorile de romani sunt strivite)

In presa de o saptamana si nu exista inca nici o reactie oficiala a MAE, ca doar de aia platim taxe si impozite, ci discutam despre faptul ca, in Romania, este poate singura situatie in care mass-media, nu numai ca nu ia apararea romanilor care tind sa fie identificati cu etnia rroma, inca mai si promoveaza o Romanie manelista.

Discutam cu un prieten, manager la o companie elvetiana din Romania, care, pe marginea atacurilor la adresa romanilor din Elvetia, despre care am scris aici http://www.urbaniulian.ro/2009/01/07/presa-elvetiana-s-a-dezlantuit-in-atacuri-furibunde-la-adresa-ciorilor-de-romani-mae-somata-de-intervina-oficial, mi-a transmis aceste lucruri :

"Draga Iulian,
Vad si remarc, pe buna dreptate, ca romanii sunt supusi unui tir de acuzatii ingrijoratoare in Elvetia. Sincer este prima oara cand in tara mea, conationalii mei se pronunta cu asemenea agresivitate la adresa unei natiuni
europene, insa, hai sa vedem cum s-a ajuns aici. Eu, stii bine, lucrez si locuiesc in Romania de 5 ani.

Dragule, sunt socat de faptul ca, in presa romana, nici macar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine fata de linsajul mediatic la care sunteti supusi in Elvetia.

Sunt surprins sa vad ca oficialii din politica voastra externa se fac ca nu vad si ca nu aud, si nu se declara, oficial, macar ingrijorati de escaladarea acestor lucruri la adresa romanilor in presa elvetiana.

Pai daca voi nu va aparati, cine sa va apere ? Stii de exemplu faptul ca, au existat luari de pozitie din partea presei germane, adica au ajuns ziaristii nemti sa-i apere pe romani, in vreme ce ziaristii vostrii nu spun nimic ?

Pentru un elvetian este o chestiune ciudata, pe care o poate elucida doar traind in tara voastra. Pentru ca, sa ma ierti insa, programele voastre TV abunda de productii centrate pe imaginea tiganilor.

De Revelion am vazut o chestiune groteasca, am vazut cum niste valori istorice ale romanilor, erau jucate de catre niste celebritati locale carora voi le spuneti manelisti.

Fetita mea, invata la scoala germana din Bucuresti, iar colegii ei, discuta in pauze despre aventurile unei printese in filmul Inima de Tigan.

In ziarele voastre, nuntile, divorturile si viata tiganilor fac cap de afis, astfel incat intreaga imagine a tarii este construita in jurul lor, astfel incat, cum vreti sa nu fiti identificati cu ei ; adica, cultura voastra ca
popor deja este asimilata de cultura tiganilor romani, si cred ca este un eveniment unic, in care o etnie fara civilizatie sa domine un intreg popor si aici ma refer la faptul ca, vina o poarta mass-media care este centrata si preocupata sa faca audienta, exacerband la maximum imaginea tiganilor, astfel incat, in mod firesc tara voastra a ajuns sa fie asimilata cu locul de bastina al tiganilor europeni."

Sinuosul drum al lebedei din Austria catre graterele faraoancelor si magraonilor a trecut invariabil prin presa romana. Iata ca aceasta goana dupa audienta, care implica scoaterea in prim-plan al non-valorilor, al
manelistilor, au adus Romania la stadiul de cultura facuta sub coviltirul
carutei.

Mega-productii gen Inima de Tigan sau Regina, nu trebuie sa uitam ca au avut audienta maxima de exemplu in ziua alegerilor, atunci cand ROMANII (nu rromii ) nu fost mai preocupati sa nu rateze episodul respectiv, decat saisi exercite dreptul la vot.

Am facut aceasta paralela pentru ca, in cursul acestei dimineti am discutat
telefonic cu Ambasadorul Romaniei la Berna.

Domnul Sava, s-a declarat incantat de faptul ca sunt preocupat de imaginearomanilor in Elvetia, si sincer mi s-a parut a fi un diplomat, care este plin de intentii bune, insa este cam legat de maini si de picioare. Asta pentru ca, dansul mi-a spus ca a informat MAE despre ceea ce se intampla in presa elvetiana la adresa romanilor (s-au lipit ostentativ afise infatisand ciorile de romani inclusiv pe strazile oraselor elvetiene) si asteapta o reactie a oficialilor romani.

Insa, interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstreaza faptul ca, Elvetia chiar era ultima tara din Europa care avea dreptul sa ne catalogheze drept ciori, si sa discute, despre un referendum care sa interzica cetatenilor romani, dreptul la libera circulatie pe teritoriul tarii lor.

Astfel pe piata muncii din Elvetia exista circa 750000 de muncitori straini,
in aceasta tara posibilitatea de a muncii la negru fiind redusa.
Din acesti 750000 de muncitori straini din Elvetia, doar putin peste 3900
sunt romani, adica sub un procent, astfel incat prezenta romanilor este
extrem de redusa.

Insa, din acesti 3900 de romani care muncesc in Elvetia, si din cauza carora
nu mai au loc sa respire elvetienii, in proportie de 90 % sunt oameni de o
inalta probitate profesionala si morala : manageri MBA, profesori, medici adica romani care reprezinta cu cinste taranoastra. Este evident astfel faptul ca, cel putin in cazul acestor atacuri
xenofobe din presa elvetia, MAE trebuia sa intervina, pentru ca romanii se
simt efectiv abandonati de toata lumea, adevarati fii ai ploii.

Un profesor roman care preda la catedra unei universtitatii din Berna imi
spunea : " Am invatat la Oxford, predau de peste 20 de ani, insa nu am
crezut ca o sa apuc ziua in care, la curs, studentii sa ma intrebe daca nu
cumva si eu am rude tigani in familie ! Nimeni nu ne apara, nici presa
romana, nici autoritatile romane, nimeni, astfel incat nu ne mai ramane
decat sa ne punem cenusa in cap, sau sa renuntam pur si simplu sa mai
declaram ca suntem romani ! Inainte de '89 eram priviti cu simpatie aici,
noi romanii, eram considerati oameni eminenti, insa in numai 20 de ani, am
ajuns sa primim in bloc eticheta de tigani.

Si cum sa nu o faca, daca in presa romana nimeni nu vorbeste de romanii de
succes, de romanii inteligenti, si asta pentru ca ziarul se vinde numai daca
il are pe prima pagina pe Guta, Minune, etc. Eu refuz sa ma las manelizat,
insa asta se pare ca este echivalent cu a renunta sa ma mai consider roman.
Tara mea se cheama Romania, nu RRomania!"


Dati mai departe !
Asa poate ajunge si la un ilustru oficial, care sa ne apere CA DOAR DE ACEEA
II PLATIM NU ?!!

A SOSIT VREMEA BARBATIEI SI ONOAREI

Foarte atenti la limbaj astazi cei de la stirile ProTV i-au prezentat pe cei care au aruncat cocktailul Molotov in fata unui club la Cluj drept "arabi israelieni". Ma intreb acum ca prostul de ce in cazul sau, Mailat nu a fost prezentat drept un tigan roman... Cica ar fi politic incorect si trebuie sa le spunem rromi...

In nici 20 de ani de la revolutia anticomunista, in care romani tineri si batrani deopotriva au murit pentru o viata mai buna, tiganii s-au transformat in RROMI, leii in RONI si toate astea intr-o tara care se numeste Romania. Nu vi se pare ciudat? Oare are vreo legatura cu trasaturile etniei, pe care le regasim pana la nivel guvernamental, sau o fi vreo coincidenta?

Si exista oare vreo legatura intre ceea ce vedem acum cu ochii nostrii si faptul ca Ceausescu selecta copii din orfelinate, unde stim ca multi tigani isi lasau copii, pentru fosta urata si temuta Securitate... Securitate care se antrena pentru a induce in eroare si a tine sub talpa un popor intreg... O fi si asta o coincidenta?

Tiganii au luat prin diverse metode centrele marilor orase si nimeni nu-i intreaba ce si cum nici macar de ochii lumii... Cand baroneasa Emma Nicholson le-a atras atentia ca nu respecta drepturile copilului, atunci cand isi casatoresc puradeii de tineri, tiganii i-au retezat-o cu tupeu: ei au legile lor. Si asa a ramas... In schimb cand ciobanul roman spune ca branza lui este preparata traditional, cand taranul spune ca vrea sa faca tuica asa cum o facea din mosi stramosi sau ca vrea sa-si taie porcul de Craciun i s-a spus: "asta e legea"... O fi si asta o coincidenta...

Tiganii, fac gramezi de copii si nici macar nu ii inregistreaza la nastere... Te-ai gandit vreodata ca in caz de razboi de exemplu pe acestia nu ii va chema nimeni la mobilizare pentru ca ei practic nu exista in acte? Asta asa in teorie... Dar daca se va intampla? Intotdeauna in istorie o criza economica mondiala a fost urmata de un razboi global... Sa speram ca nu e cazul... Dar daca?!! Trebuie sa fim toleranti cu minoritatile dar poti accepta sa ne lasam exterminati pentru ca ele sa prospere?!! Ai putea sa trimiti copilul tau sau sa te duci tu sa fii carne de tun in timp ce puradelul si tat-su stau acasa bine mersi?!! Coincidente...

Romania sufera o scadere demografica, fapt fara precedent in istorie, si, in timp ce tiganii rasar ca ciupercile dupa ploaie si devin din ce in ce mai agresivi, guvernanti bruneti taie din bugetul de sanatate si invatamant ca sa poata aloca fonduri ce pot fi directionate spre buzunarele lor... Iar copiii nostri sunt tot mai putini, mai putin sanatosi, mai incapabil sa analizeze situatii si deci o prada mai usoara... Oare acestea sunt tot coincidente?

Cand un mare demnitar PSD, i-a fost nas la nunta unei fetei de bulibasa, care-si spunea rege sau imparat, oare ce alte indatoriri avea fata de familia tiganeasca? Tot o coincidenta...

Mai oameni buni, treziti-va, ca deja suntem cu latul de gat si se strange!!! Unde sunt oltenii lui Vladimirescu, moldovenii lui Stefan cel Mare sau ardelenii lui Avram Iancu? Vi s-a facut frica? V-au amortit simturile? Cine zice ca trebuie sa ne predam, sa murim in liniste, sa lasam femeile si viitorul copiilor nostri satrei tiganesti? Cine?!! Suntem barbati sau ficusi? Sau purtam ilegal podoabele barbatiei intre picioare?!! Daca tot e sa murim sa luam cat mai multi dupa noi nu sa ne predam rusinos si las...

MAREA TRADARE NATIONALA. CRIMA SI PEDEAPSA

In timp ce romanii se sinucid sau se omoara intre ei, impinsi de disperarea mizeriei in care se zbat, cei care au fost alesi sa apere interesul national isi apara doar interesele proprii... Ne lasam umiliti, tacem, si nu facem nimic... Pana cand?!!

Bugetul pentru medicii de familie a fost redus, dar raman in vigoare bugetele alocate pentru vacile de muls ale celor care au acces la putere: construirea virtuala de autostrazi pe banii nostrii, de unde fiecare baiat destept o sa-si traga partea ce i se cuvine stand pe scaunul pe care noi i l-am oferit prin vot, cresc impozitele pe imobile, taxa auto este dubla si nu tripla...

In caz ca nu te-ai prins inca, ei nu stiu sa faca afaceri. Nu! Dar se pricep foarte bine sa faca scheme pe banii obtinuti de la noi si care sunt stransi sub denumirea de "bugetul statului", buget pe care ei il considera un bun personal pe care au dreptul sa-l foloseasca pentru nevoile lor personale: inca o vila, inca un Bentley... asta in timp ce romanii sunt din ce in ce mai apasati... De fapt toti astia au atitudinea unor gainari care au ajuns in pozitia din care pot fura mult mai mult decat motata din curtea vecinului, si acum ne fura pe toti... Si nici nu-i prea poate prinde nimeni... Cine ii poate verifica? Tu? Eu? Vedem doar ca ceva nu e bine si intuim ce...

Pentru ca marii smecheri ai Romaniei sa nu piarda bani in vremuri de criza, ei nu vor sa plateasca asa cum e firesc intai terenul si dupa aceea sa construiasca... Nuuuu... Ei intai iau cu japca terenul de la oameni care au muncit o viata pentru el, si daca il vor plati vreodata, o vor face cat mai tarziu cu putinta ca sa nu le scada profitul... Pentru ei Romania este un SRL personal. Intai fac soseaua ca sa-si asigure comisionul de semnatura ca doar sunt saraci bietii de ei... Stim cu totii ca este asa dar pana cand trebuie sa ii mai suportam? Pana cand?!! Nu va mai amintiti de Ceausescu? Darama casele oamenilor, pe care le lua tot cu japca, pentru a face blocurile cenusii pe care le vedem azi...

Demografic populatia de romani este in imbolnavire si in scadere in timp ce populatia de tigani creste. Astia scad bugetul pentru sanatate! Asta in timp ce, ca doar sunt smecheri de smecheri, si-au crescut bugetul de cheltuieli pentru deplasari la Parlament si au aruncat acest anunt printre sutele de crime ce ni se vara pe gat la stiri! Pentru ei nu e criza... Numai pentru "pulime", adica noi! Criza trebuie platita tot cu sangele nostru, diluat pe zi ce trece de o alimentatie tot mai saracacioasa, deci nesanatoasa, si de un regim de viata deprimant...

Toate aceste pseudo-politici, fara cap si coada, care duc la Romania si romanii spre prapastie, sunt de fapt inalta tradare si ar trebui pedepsite... Pedeapsa cu moartea ar trebui reintrodusa. Asistam la asasinarea noastra ca popor de catre o turma de inconstienti pusi pe capatuiala si care nu mai au nici un pic de umanitate... De onoare ce sa mai vorbim?!! In loc de inima si-au grefat un aparat de numarat euro si dolari, iar in loc de suflet un cont bancar...

Sunt de acord ca fiind in cercurile puterii mai faci si cate o afacere, doar ai acces la informatii... Dar de aici si pana la jaful national sistematizat si atacul la existenta unei natiuni e cale lunga... Pentru ca ne fura pe toti... Ne iau banii din salarii si isi indeasa buzunarele cu ei, ca niste caini hamesiti care nu au mai vazut mancare de multe zile si care acum au intrat camara unui restaurant de lux... Ne asasineaza genetic reducand accesul la sanatate... Pana cand?!!

Cireasa de pe tort este sfidarea... Ne privesc de sus si ne mint cu nerusinare uitandu-se in ochii nostrii si daca doamne fereste ii luam la bani marunti ne cer sa ii respectam punandu-ne pumnul imunitatii parlamentare in gura. Va mai amintiti atitudinea parlamentara fata de fiul unui roman ce a murit in revolutie? Noi, impovarati si cu plumbul pus la picioare, ne acceptam soarta si ne lasam umiliti... Pana cand?!!

Camara din care se infrupta ei este Bugetul iar restaurantul de lux este Romania. Bugetul este suma tuturor impozitelor si taxelor pe care statul le ia din castigurile si asa insuficiente pe care le avem! Pana cand sa mai rabdam?!!

DOAR MORT DEVII LEGENDA?

Altfel nu ai nici o sansa...

Am vazut zilele acestea o mare agitatie si tot soiul de lume care deplange moartea lui Marian Cozma. Si chiar asa se cuvine cu conditia ca cei care tot isi varsa lacrimile pe internet si pe TV sa nu fie tributari influentei mass media ci sa-l fi cunoscut cu adevarat pe tanar asa cum era el si sa-l fi apreciat si in timpul vietii pentru performantele sale...

Trimit unii si altii, care simt ca acum e momentul sa arate ca si ei exista, si se folosesc de orice prilej ca sa iasa din anonimat, tot soiul de mesaje pe internet si ma intreb: oare talentul dat de Dumnezeu trebuie sa moara odata cu omul, pentru a fi recunoscut? Nimic nou... Se stie despre pictori mai ales, ca devin mai notorii decat au fost vreodata in viata, dupa ce au trecut la cele drepte...

Eu unul, fiind atat de absorbit de partea cu muzica si atat de indolent de gras, desigur ca nu am nici o legatura cu sportul... Asa ca spre rusinea mea recunosc faptul ca nu am auzit de acest om inainte... Si indolenta mea este caracteristica majoritatii conationalilor mei... Este o chestiune de genetica daca ma intrebati pe mine.

Si totusi la romani mai e ceva in plus: fereasca sfantul sa ai vreun talent! Va deveni o piedica in calea fericirii tale depline, pentru ca romanii iubesc cu mare aplomb mediocritatea. Iubesc si aplauda curvele, smecherii umflati in sali de fitness si tot soiul de ratati care cred ca daca au bani sau au aparut cumva pe sticla sunt semizei.

Elite avem dar cine le mai asculta? Se imputineaza pe zi ce trece, si, cu tristetea indulcita de satisfactia muncii lor se autoexileaza intr-un univers propriu... Noi, desigur, ii vom aprecia, dar nu vii... Singurul talentat bun in Romania este cel mort, cu rare exceptii. Pe cel viu il ironizam, ba chiar il si scuipam altadata, ca are alte pareri... Pai nu asta este si ideea? Nu de aceea sunt geniali? Nu fac ei diferenta identificand ceea ce noi nu putem?

Daca stau sa gandesc mai bine, avem chiar si categorii de mediocrii pe taramurile mioritice... Mediocrul needucat care se manifesta exclusiv fizic impunand simplitatea intelectului sau cu pumnul. Cel mai rau insa este mediocrul educat... Pe asta il recunosti dupa aerul de doct pe care il afiseaza... E mereu calm, dar ironic... Si ironiile sale, carora el le spune glume, vor fi un atac direct orientat catre persoana aflata in vizor... Este metoda lui favorita de intimidare.

Asta face pe pacifistul, dar daca nu te convinge cu cunostintele sale, sufletul sau mic se strange intr-un puseu de furie, care se manifesta printr-un zambet fortat sau un ranjet, si arunca asupra ta tot arsenalul de mistocareala caragialeasca pe care il are il stie. Chiar se si antreneaza in acest sens. Si adesea este admirat pentru modul in care face conotatiile acelea pe care le gaseste batandu-si capul ce sa mai spuna ca sa umileasca omul din fata lui... Desigur ca tu neavand aceasta mentalitate vei fi prins cu garda jos si chiar vei parea prost sau fraier (ca tot aia e)...

Imi vine in minte cum in decembrie trecut, cand ne-a parasit Adi Mocanu, toata lumea vorbea de talentul sau muzical, de perspectivele sale care nu au mai apucat sa se fructifice. Mie imi pare rau si acum ca nu am avut ocazia sa vorbesc cu el dupa ce ne-am certat. S-au spus vorbe grele atunci... Unii chiar au uitat vorbele urate ce le spuneau despre el pe la spate. Au trecut doua luni si doua zile de la inmormantare si vorbele au amutit... asa cum vor amuti si despre Marian si cum vor amuti despre multi altii daca nu ne ingrijim sa schimbam ceva... In NOI!

O schimbare trebuie sa aibe loc... Schimbarea trebuie sa inceapa cu mine, cu tine si asa pana la urma cu noi toti. Trebuie sa cunosc, sa recunosc, sa am grija si mai ales sa respect oamenii de valoare din Romania, sa le acord in continuu recunoasterea talentului si muncii lor si NICIODATA sa nu tratez aceste valori, binecuvantate de Dumnezeu cu ceva ce eu nu posed, altfel decat merita.

Desigur se ridica statui si se tin comemorari cu discursuri bombastice si asa aflam ca cel care nu mai e a fost. In fata mortii nu mai avem curajul sa ne imbatosam in virtutea penajului nostru mediocru.

Mai avem noi romanii avem si alte probleme cu valorile noastre... Adoptam orice este din afara Romaniei si luam de bun orice nu ne apartine... Chiar si manelele, care sunt o jalnica interpretare a unor melodii furate cu tupeu, vin din afara granitelor... Mediocritatea da din coate in continuu, mioritic, ca sa-si faca loc si sa iasa in evidenta... Asa am ajuns sa vedem mari actori ai scenei romanesti ca se zbat in lipsuri materiale. Americanii i-au facut milionari si i-au idolatrizat pe ai lor...

Sa recunoastem valoarea fiecarui individ deosebit, care face diferenta, este ceea ce trebuie sa facem... Asta ne poate face si pe noi deosebiti finalmente... Si cand auzim ironii lansate de otravitoarea limba a mediocrilor sa le-o retezam scurt si cuprinzator: "Poti tu sa faci mai bine acest lucru?" Tupeul nesimtit al mediocritatii e prezent de dinainte de Caragiale si trebuie omorat din fasa, pus la zidul rusinii, pentru ca nimeni sa nu indrazneasca sa scoata un sunet in fata valorii...

Si daca tot suntem aici sa ne punem mereu intrebarea: "Eu pot face asa ceva?" Poate asa, surprinsi ca nu, o sa incepem sa facem diferenta dintre noi si valorile reale, care se afla inca aici si trec timide, tacute, pe langa noi. Si le vom trata cu respectul cuvenit. Cat sunt in viata!

Amin!

România cu lanţul de gît

(Lucian Mandruta)

Lanţul e de aur, România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui. Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin. Sîntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată. Sîntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion. O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă, urlînd din toţi bojocii: "Am avere, am valoare!".

E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mîl uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita. Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie? Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioane şi Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat în urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pînă la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos.

Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!". Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul.

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.

Acum cîteva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge. Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Sîntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (cîţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întîlneşte la Gara de Nord, cînd se dă jos din autobuz. Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.

Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee şi-n cărţi. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele rămîn să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund.
Chiar dacă ai vrea.

Banal

Astazi mi-am dat seama ca sunt gol de idei de o vreme incoace... Nu imi vine nimic in minte mai nimic de doamne-ajuta, ci sunt parca posedat malefic de gandurile banale ale vietii de supravietuire pe care o duc in Romania impreuna cu voi toti...

Bunica mea a murit saptamana trecuta si eu nu am putut fi la inmormantare. Nu i-am fost deloc aproape in ultimii ani cand ar fi avut nevoia cea mai mare. Dumnezeu sa o odihneasca si sa se indure de mine atata vreme cat ma mai tine in viata...

Nu am suportat sa vad niciodata suferinta altora si cinic m-am ascuns dupa scuze de doi bani... Si asta chiar daca i-am iubit. Sau, poate nu sunt capabil sa iubesc cu adevarat pe nimeni... Cine stie... Senzatia ca iubesc a aparut totusi clar in mine de multe ori. Dar cand aratam ce se ascunde in maruntaiele sufletului eram luat in ras sau, mai rau, eram repezit... Poate de aceea am invatat sa fiu mai cinic si mai pragmatic cu cei pe care ii iubesc...

Singurul care m-a mai ajutat zilele acestea a fost soarele, care a rasarit si a stralucit cu putere zilele acestea, dupa atatea zile gri. Chitara mea noua si "roscata", noua mea iubita cum o alint, a adus si ea un pic de lumina in mohorata noastra garsoniera. Si parca in culori e mai bine, uiti de acasa si Bucurestiul e mai prietenos...

Asta daca nu te-ai uitat la ultimele stiri unde niste imbecili s-au batut intr-o intersectie... Oare cum o fi sa ti se reverse testosteronul direct in neuroni? Cat ego mai incape in oamenii care practic sunt un zero barat in fata infinitatii universului si a Creatorului sau?

Am nevoie crunta de o evadare din banal in fantastic. Dar nu am curajul sa fac pasul care m-ar ajuta. Am invatat sa reprim visele la fel ca si marea majoritate si am inceput sa dezvolt pesimismul acela specific romanesc, care duce la resemnare. Si asta in conditiile in care sunt constient de tragicele consecinte pe care toate acestea le au asupra intelectului! Cum o fi la cei care nici nu sunt constienti de aceste lucruri nici nu vreau sa-mi inchipuiesc...

Sau poate ca, pentru si cu structura mea interna, e mai greu? Si cu cat e oare mai usor sa gandesti simplu prin prisma stomacului?!! Daca ai papa bun totul e ok, hrana pentru suflet nu mai trebuieste, asa te ghidezi toata viata, in functie de asta legi prietenii... Trebuia oare sa-mi dezvolt ego-ul in functie de aceste criterii simple ca sa fiu mai fericit?

Nu stiu... Nu stiu nimic... Acum, ma simt banal si neinsemnat chiar si pentru mine, si ma rusinez de asta, de parca as fi gol pusca prima oara in fata unei femei... O fi grav sau e o stare trecatoare?

Nu stiu... Nu stiu nimic... Dar astept salvatoarea zi de maine ca sa imi pot reveni. Si daca nu cea de maine, poate va fi cea de poimaine... Ah! Pandora asta ne omoara...

CAPRA VECINULUI SAU... ANESTEZIAZA-MA... TE ROG!!!

Ca si voi ma deplasez in locuri. Ca si voi, intru in traficul nebun al orasului. Ca si voi, in momentul in care am pus piciorul afara, strada m-a si inghitit transformandu-ma in proprietatea ei amalgamata si amorfa...

Si mergand pe strada de plictiseala sau din curiozitate - cine stie - am dezvoltat un obicei ciudat... Sa studiez ce se intampla in jurul meu... asa ca in orice loc m-as afla aleg cate un subiect cu fata umana care pare sa ofere lucruri interesante...

Uneori analizez o discutie simpla si o disec, alteori scanez fete sau obiecte ce se afla in strada... Alta data doar ma mir de cate ceva care-mi atrage atentia... Si in timp, tot facand lucrul acesta, am inceput sa ma intristez...

Unii spun ca sunt in floarea varstei... Eu stiu sigur ca am trecut de jumatatea vietii, si parca nu-mi pare rau ca plec dintr-o astfel de lume... Am sa-i regret doar pe unii dintre cei pe care i-am cunoscut, prea putini fata de anii petrecuti aici pe Pamant...

Chiar ma voi bucura la plecarea de aici... Caci totul se invarte din ce in ce mai repede in jurul nostru si intr-o zi centrifuga provocata de noi insine ne va azvarli cat colo... URA se raspandeste mult mai repede decat atunci cand eram copil, iar oamenii nu isi mai poarta o dragoste fireasca unii altora... Se iubesc mai mult pentru ceea ce-si pot oferi reciproc decat pentru ceea ce sunt fiecare in parte...

Au toleranta reala zero unii pentru altii si doar incearca sa fie toleranti in virtutea unei mode. Intr-o lume in care Dumnezeu incepe sa fie desfiintat vad cum umanitatea se destrama si este inlocuita cu un soi de sentimentalism mecanic-instinctiv, care la vreme de incercare nu va da nici un rezultat... Asa ca ce a mai ramas aici pentru un suflet?

Moartea caprei vecinului si a vecinului insusi au capatat rangul de politica de stat, iar majoritatea a imbratisat ideea cu entuziasm si o aplica oriunde si pentru orice... Asa ca, orice talent sau aptitudine primite in dar de la Dumnezeu ai avea, devin o piedica in calea fericirii tale...

Ciudat este ca, tot traind asa, incep EU sa ma acresc si sa imit acest stil, dintr-un instinct de conservare pe care il urasc si cu care ma lupt zilnic... Uit adesea ca puterea lui Dumnezeu este mai mare decat orice uneltire sau rautate a oamenilor...

Imi amintesc ca nu eram asa... Dimpotriva eram cu inima deschisa fata de oricine si credeam ca toti imi vor binele... Cand am aflat pentru prima oara ca unii vorbesc una in fata ta si alta in spatele tau, o unda de soc m-a smuls din aer si m-a adus mai aproape de telurica varza a caprei... La fel si cand am realizat ca adevarul are mai multe variante si ca este o chestiune optionala pentru multi...

Prea putini sunt altfel... Pe aceia ii vad trecand pe strada ca niste uriasi si de obicei ii recunosc, ii cunosc sau trebuie sa ii cunosc. Restul, sunt ca gandacii de bucatarie: cand ii vezi, de sila, instictul iti spune sa ii strivesti cu piciorul... Dar totusi, sunt multi, si, aparent sunt oameni, prin faptul ca sunt bipezi si vorbesc articulat... Asa ca prefer sa ii las in voia mintii lor, si sa trec strada cautand un alt subiect de studiu...

Si nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la zicala cu capra vecinului... Atunci, cuprins de o frica disperata (sau de o disperare fricoasa?!!), ma uit in ochii fiecarui trecator si il implor in gand: Anesteziaza-ma... Te rog!!!

Orasul care moare...

A fost odata un oras...

Toti locuitorii celorlalte orase din tinut se uitau cu invidie si admiratie la el... Locuitorii ii construisera ziduri inalte si frumoase ca sa fie vazut si recunoscut de departe. Niciodata lucrul la ziduri nu inceta, pentru ca zidurile sa fie tot mai inalte si frumoase, spre fala orasului...

Zilele erau mai insorite parca, iar locuitorii orasului faceau tot ce puteau ca sa-si faca viata si mai frumoasa. Si faima orasului crestea si era recunoscut ca unul din cele mai frumoase orase ale tinutului pana hat departe in strainatati. Chiar si atunci cand au venit vremuri vitrege si mai marii tinutului nu vedeau cu ochi buni frumusetea lui, orasul a gasit modalitati ca sa se fereasca de rautatea lor si sa creasca in faima si mai mult...

Cantaretii, poetii si actorii orasului erau in numar mare, locuitorii plecau urechea la vorbele intelepte ale batranilor, ii respectau si toti erau fericiti... Si mandri...

Aveau si de ce. Cine mai era ca ei? Cine mai avea un oras ca al lor? In tot tinutul daca te plimbai si spuneai:"EU sunt din acel oras" pe fetele celorlalti citeai admiratia si invidia... Si sufletul locuitorilor orasului se imbata de mandrie vazand astfel de reactii... Si se gandeau cum sa inalte zidurile orasului mai sus si cum sa le faca si mai stralucitoare...

Mandria se umfla din ce in ce mai tare in inima locuitorilor orasului cu fiecare an care trecea... Si au inceput sa creada ca nimic nu ii mai poate atinge si ca nimeni nu va fi ca ei vreodata in tinut...

In tot acest timp ceilalti locuitori din alte orase au inceput sa ia exemplu de la orasul-model, si tot straduindu-se au inceput sa aibe si ei cantareti, poeti, actori... Ba chiar au inceput sa inventeze ei insisi lucruri noi si au imprumutat obiceiuri de la alte orase ale lumii, mult mai mari si mult mai frumoase...

Intr-o zi, cand unul din locuitorii orasului care fusese odata cel mai cel, era in alt oras si a spus: "EU sunt din acel oras" a vazut cum sprancenele celorlalti s-au ridicat cu mirare si ironie ca si cum ar fi spus: "ei si ce?!!"

Si cu toate acestea el nu le-a spus nimic celor de acasa si a continuat sa fie mandru, la fel ca si ceilalti locuitori ai orasului admirat pana atunci de toata lumea. Si ceilati vazusera in calatoriile lor ca ceva se schimbase dar isi spuneau: "Eh! Ca noi nu e nimeni... sunt invidiosi!" Si locuitorii orasului din povestea mea au continuat sa fie mandri cu totii... Si au inceput sa faca din ce in ce mai putin pentru orasul cu care se mandreau...

Cantaretii ,poetii si actorii de dinainte imbatranisera, batranii nu mai erau respectati de locuitorii tineri si plini de viata pe care ii invatasera sa fie mandrii... Mai mult: poetii, cantaretii si actorii tineri se imputinasera si crescuti sa fie mandri de orasul lor au inceput sa ignore ce era in afara zidurilor tot mai inalte construite in jurul orasului considerand ca ei au cunostiinta asupra tuturor lucrurilor...

Si asa locuitorii au continuat sa-si construiasca ziduri tot mai inalte, pana cand nu se mai putea vedea nimic dinlauntru in afara si nici de afara inauntru... Printre crapaturile zidului au inceput sa se strecoare tot soiul de oameni de toate soiurile: si prosti, si ciudati, altii dubiosi din locurile murdare ale tinutului... Auzisera de bogatia orasului si vroiau o parte pentru ei. Fiind din ce in ce mai multi, nou-venitii au inceput sa impuna obiceiurile lor, atat cat se pricepeau... Asa ca orasul a inceput sa moara...

Astazi orasul acela mandru, invidiat odata si admirat odata, e pe moarte... Locuitorii lui acum sunt doar niste guralivi ce se umfla in pene si spun mereu tuturor: ""NOI suntem din acel oras"... Se mandresc cu realizarile inaintasilor lor dar ei insisi fac din ce in ce mai putin pentru orasul lor...

Si se mira mereu, si nici nu inteleg, de ce locuitorii altor orase se uita la ei ba ironic, ba cu un nelinstitor subinteles. Nu inteleg de ce nu mai sunt muti de admirate si invidie locuitorii celorlalte orase... dar continua sa isi spuna cu mandrie: "NOI suntem din acel oras"...

Acasa...

In sfarsit, dupa noua luni de cand am parasit Timisoara in batrana Dacie,
am revenit acasa, si asta cu o ocazie ce ar onora pe oricine: am fost
invitati sa cantam la a sasea editie a evenimentului "Jurnal de bord"
organizat de Adi Barar (Cargo).

Cand am intrat pe Calea Buziasului am avut senzatia ca m-am dus la
culcare, am visat si tocmai m-am trezit din vis... Si urma acea mare
incercare ca in fiecare oras unde canti prima oara, resimtita acum dublu
pentru ca eram in fata prietenilor... Oare o sa le placa? Sau nu?

Unii nici nu stiau ca am plecat din oras si cand au aflat care este scopul si
durata vizitei capatau pe fata o expresie de genul: hah?!! Ce?!! Asa ca
inainte de a ma sui pe scena a trebuit sa iau un mic anestezic oferit cu
generozitate de prietenii Jack si Daniel ca sa mai imi treaca invarteala din
stomac...

M-am bucurat sa vad ca toti cei pe care ii stiu ca iubesc muzica buna sunt
acolo si stiam ca voi avea un examen greu de trecut. Asa ca m-am suit pe
scena (zarurile erau aruncate, nu aveam incotro dealtfel) si cred ca dupa a
treia piesa am inceput sa simt ca inima mea pleaca inspre public si aveam
o senzatie de usoara plutire... Si imi era bine impreuna cu ai mei acasa...
Acasa!!!

Iar cei de acasa au fost primitori: simteam fiecare bataie din palme venita
din public ca si cum as fi fost aplaudat de un Wembley intreg...

Cred ca am trecut bine examenul si iubesc orasul natal mai mult si mai
constient decat am facut-o vreodata. Bucurestiul si bucurestenii m-au
adoptat imediat si ii iubesc pe timisoreni asa cum noi timisorenii nu am
facut-o niciodata. M-au primit cu bratele deschise. Asta m-a pus pe
ganduri... Cred ca la Timisoara prejudecatile ne induc in eroare si ar
trebui sa ne ajustam un pic atitudinea...

Timisoara? Timisoara va ramane mereu in inima mea... Acolo am invatat
ca pe scena nu iti apartii ci le apartii celor care au venit sa te asculte si ca
muzica este peste tot in jurul nostru, de la Adi Barar (Cargo). Acolo am auzit
de la Ilie stepan (Pro Muzica) o fraza al carei mister l-am inteles tarziu, dupa
ce m-am copt la minte: o piesa muzicala se canta bine abia dupa ce ai ajuns sa o
urasti...

Acolo am dat primele acorduri la chitara, am crescut in Tim-rock si cartierul
Circumvalatiunii impreuna cu Alin Achim (Cargo) si Horia Crisovan (Bios,
Neurotica)... Acolo l-am cunoscut pe Florin Barbu (Proconsul fost Neurotica),
pe Bujor Hariga (Pro Musica) si Dan Ionescu (doi super-chitaristi dintre care
cel din urma acum in Canada) si asa am ajuns sa il cunosc si pe Mirel
Cumpanas initiatorul proiectului Etajul 4, cel care a reusit sa ma faca sa
plec de acasa (nu stiu cine altcineva ar fi reusit, cu tot respectul pentru cei
care cred ca ar fi putut ei)... La Timisoara am invatat ceea ce stiu, acolo
am invatat tot ceea ce stiu astazi, mult sau putin... nici eu nu stiu

Prietenilor din Bucuresti le multumesc pentru ca m-au adoptat iar acelora
din Timisoara care au fost sa ne vada ca nu m-au uitat...

Va iubesc din tot sufletul... Pe toti!!!