MUSTESTE PAMANTUL

Musteste Pamantul de mediocritate ce viseaza la statutul de "jupan"... Si lupta aceasta continua si lipsita de sportivitate pentru recunoastere incepe sa nu mai aibe nici un sens in conditiile acestea... Retragerea in sine pare a fi solutia... Iesirea la rampa numai pentru o fractiune de secunda, ca sa iti manifesti totatlul dezacord...

Idealurile sunt confundate cu malformate idei materialiste, si nu au nici un fundament emotional profund... Superficialitatea este tradata de luciul efemer al unor obiecte de care oamenii nu au neaparata nevoie dar care le-au devenit factori de decizie in stabilirea ierarhiilor...

Omenirea este din ce in ce mai frivola, mai vulgara... Ciudat, tehnologia ar fi trebuit sa ne elibereze, sa ne lase mai mult timp pentru spiritualitate... Dar cum trebuia sa avem si o constiinta comuna mai dezvoltata, cunoasterea a adus adormirea ratiunii, si a devenit astfel un factor periculos, tragandu-ne in mod inselator catre autodistrugere...

Suntem mai vulgari, mai reci, mai nesimtitori, mai egoisti... Suntem mai rai, mai lipsiti de empatie, mai tehnologici in simtaminte... De parca am imprumuta modul de functionare binar, incare totul este "zero" sau "unu"... Un mangement rece al vietii care astfel isi pierde din culoare capatand doar nuantele metalice ale siliconului...

Inima mea oboseste uneori la vederea acestor lucruri... Si atunci mai inchid un pic usa catre lume... As vrea sa o pot inchide de tot... Nu am invatat inca mecanismul de inchidere ermetica, fara transferuri de energie... Dar il caut... Il caut... Il caut... Il caut...

BANAL (9 feb. 2009)

Astazi mi-am dat seama ca sunt gol de idei de o vreme incoace... Nu imi vine nimic in minte mai nimic de doamne-ajuta, ci sunt parca posedat malefic de gandurile banale ale vietii de supravietuire pe care o duc in Romania impreuna cu voi toti...

Nu am suportat sa vad niciodata suferinta altora si cinic m-am ascuns dupa scuze de doi bani... Si asta chiar daca i-am iubit. Sau, poate nu sunt capabil sa iubesc cu adevarat pe nimeni... Cine stie... Senzatia ca iubesc a aparut totusi clar in mine de multe ori. Dar cand aratam ce se ascunde in maruntaiele sufletului eram luat in ras sau, mai rau, eram repezit... Poate de aceea am invatat sa fiu mai cinic si mai pragmatic cu cei pe care ii iubesc...

Singurul care m-a mai ajutat zilele acestea a fost soarele, care a rasarit si a stralucit cu putere zilele acestea, dupa atatea zile gri. Chitara mea noua si "roscata", noua mea iubita cum o alint, a adus si ea un pic de lumina in mohorata noastra garsoniera. Si parca in culori e mai bine, uiti de acasa si Bucurestiul e mai prietenos...

Asta daca nu te-ai uitat la ultimele stiri unde niste imbecili s-au batut intr-o intersectie... Oare cum o fi sa ti se reverse testosteronul direct in neuroni? Cat ego mai incape in oamenii care practic sunt un zero barat in fata infinitatii universului si a Creatorului sau?

Am nevoie crunta de o evadare din banal in fantastic. Dar nu am curajul sa fac pasul care m-ar ajuta. Am invatat sa reprim visele la fel ca si marea majoritate si am inceput sa dezvolt pesimismul acela specific romanesc, care duce la resemnare. Si asta in conditiile in care sunt constient de tragicele consecinte pe care toate acestea le au asupra intelectului! Cum o fi la cei care nici nu sunt constienti de aceste lucruri nici nu vreau sa-mi inchipuiesc...

Sau poate ca, pentru si cu structura mea interna, e mai greu? Si cu cat e oare mai usor sa gandesti simplu prin prisma stomacului?!! Daca ai papa bun totul e ok, hrana pentru suflet nu mai trebuieste, asa te ghidezi toata viata, in functie de asta legi prietenii... Trebuia oare sa-mi dezvolt ego-ul in functie de aceste criterii simple ca sa fiu mai fericit?

Nu stiu... Nu stiu nimic... Acum, ma simt banal si neinsemnat chiar si pentru mine, si ma rusinez de asta, de parca as fi gol pusca prima oara in fata unei femei... O fi grav sau e o stare trecatoare?

Nu stiu... Nu stiu nimic... Dar astept salvatoarea zi de maine ca sa imi pot reveni. Si daca nu cea de maine, poate va fi cea de poimaine... Ah! Pandora asta ne omoara...

TREZIT DIN VIS

Caut in mine dorinta aceea de a trai din copilarie, sau din adolescenta si nu o ami regasesc... Si desi nu vreau sa accept, incep sa fiu obosit de viata... Abia acum, cand pot fi mai relaxat, realizez, in mod straniu, cat sunt de obosit...

Si imi adun puterile ca sa continui o lupta, care nu mai este a mea, dar vine dintr-un crez... Renuntarea pentru mine este un pacat capital... Asta fiindca acum realizez cat de multe am pierdut renuntand sa lupt pentru ceea ce imi doream...

De fapt nu am nimic nou a spune de ceva vreme incoace... Bat apa in piua... Enervant... Nu mai am nici drive nici inspiratie... De fapt, imi este rusine de rusinea celor ce trebuie sa le scriu... Toate cele ce as vrea sa le scriu sunt episoade din gandirea profund superficiala a oamenilor...

Am crezut multa vreme ca logica lucrurilor este evidenta... Am crezut pana de curand ca superficialitatea este rodul unui intelect prea putin educat sau pur si simplu al lipsei de intelect... Si oscilez ametitor atunci cand realizez ca, desi vad aceleasi lucruri si simt aceleasi lucruri ca si semenii mei, ceea ce mie imi este simplu de inteles ei ori nu cred, ori nu inteleg, ori refuza sa vada...

Si, cu toate ca nu imi doresc asta, viata mea, legata de a lor, prin firele nevazute ale socialului, ma taraste si pe mine in vagaunile intunecoase prin care prefera cei multi sa isi arunce existenta... In clipa aceasta simt efectiv cum dorinta de actiune se scurge din mine... Aud vuietul surparii continue a idealismului pe care Dumnezeu mi l-a atasat la nastere de inima... Simt subtierea pana la uscare a energiei si elanului acela viguros dat de credinta ca totul este cu putinta daca vrei...

Am obosit sa lupt cu uriasii inventati de Don Quijote... Ei salasluiesc in mintea omului si se transforma in stapani absoluti... Transforma "a fi" in "a avea", "a iubi" in "a fi eficient" si astfel verbul "a trai" se reduce la cifre... Nu pot fi asa... Nu vreau sa fiu asa... De aceea sunt obosit... Si prefer sa adorm cat mai des... Ma scufund in vis intr-o lume in care vorba nu poate fi o minciuna si dragostea fireasca este scopul...

EFORT

As vrea sa spun ca imi mai pasa cu adevarat... Dar incep sa simt ca doar ma straduiesc sa nu renunt, cand de fapt pentru mine nu mai conteaza... Vreme de douazeci de ani am crezut ca inca se mai poate. Insa romanii par a nu mai dori sa fie romani. Pare ca s-au resemnat. Mi-e ciuda. Au facut asta fara ca macar sa incerce sa lupte in mod serios.

Romanii asteapta si astazi ca altii sa faca ceea ce este treaba lor. Iar atunci cand vreunul isi sufleca manecile si mai face treaba, tragandu-i si pe ei de maneca, se uita chiondoras... Imi pare rau sa afirm acum ca nu a meritat sa astept douazeci de ani pentru ca tot ceea ce am sperat sa nu se implineasca...

Romanii sunt o natiune care nu vor sa fie vindecata. O natiune care nu are curajul sa aspire la mai mult decat i se ofera, chiar si atunci cand ceea ce li se ofera este nedrept sau prea putin... Un popor tinut la limita subzistentei, ei nu gasesc puterea de a se razvrati impotriva nenorocitei lor firi si de a se imbarbata pentru a face ceea ce trebuie...

Romanul simte mereu nevoia unui ocrotitor care sa ii dea singuranta ca va fi mai bun ca altii... Lasat sa se descurce singul pare un vitel abia nascut ce abia abia se tine pe picioare... Romanul isi scuipa in san si isi face cruce cand mai vede pe cate unul, de aceeasi conditie cu el ca incepe sa capete curajul de a se opune, in incercarea de a-si crea o viata prin forte proprii...

Sunt scarbit si satul de a mai vorbi bolnavilor ce nu vor sa fie vindecati... Insa mai incerc sa imi adun fortele intr-o ultima sfortare... Romania se afla din nou la o rascruce... In mod ciudat, o alegere pe care trebuie sa o faca ii va duce in prapastie sau ii va duce cu un pas mic mai catre siguranta... Par a fi inteles romanii ce este de facut. eu insa nu am incredere in ei. Vreme de 20 de ani mi-au tradat-o, pastrand neghina in locul graului, pentru ca minciuna era mai frumoasa decat cruntul adevar...

Morala?!! Daca mai exista unul singur care ridica vocea in apararea PSD si a gastii ce si-a dezvaluit acum adevarata identitate de complice formand o alianta in opozitie, acela inca este unul prea mult!!! Si daca acela unul exista, el trebuie extirpat ca un cancer social...

FEMEILE DIN VIATA MEA

Au fost frumoase.

Toate.

Au fost iubite.

Fie numai si pentru o noapte.

Toate.

Mi-au starnit simturile.

Si m-au impovarat cu dorintele lor.

Toate...

M-au dorit.

Si m-au respins.

Toate...

S-au lasat folosite.

Si m-au folosit.

Toate...

Mi-au fost prieteni buni.

Si inamicul.

Cel mai inversunat.

Toate...

***

Au fost motivatie.

Au fost dezamagire.

Au fost prea mult.

Au fost prea putin.

Au fost visare.

Au fost uitare.

Au fost ras.

Au fost plans.

Au fost durere.

Au fost bucurie.

***

Datorez mult.

Tuturor.

Femeilor.

Din viata mea.

Astazi.

Asa cum sunt.

Eu.

Cu bune.

Si cu rele.

Un sfant.

Un pacatos.

Un OM.

Ca oricare altul.

Sunt in toate.

O parte.

Din ceea ce.

Isi doreau.

Ele.

Sa fiu.

NERUSINATA DEZBRACARE SI IMPREUNARE IN VAZUL LUMII

Lipsa de pudoare cu care PSD si toti satelitii sai se impreuneaza acum in vazul lumii, in cele mai indecente pozitii, imi spune ca disperarea ce i-a cuprins este din ce in ce mai nesanatoasa, si a inceput sa capete valente ce tin de patologie...

Asaltul mediatic salbatic initiat acum mai bine de un an impotriva romanilor, nu pare sa aibe efectul scontat, ci dimpotriva, a adus pe buzele romanilor curajul de a spune ceea ce stiu si ce gandesc despre cei care din 1989 si pana la terminarea guvernarii Tariceanu pareau intangibili...

Pe batrani inca ii mai au in gheara... Am citit surprinderea pe fata mamei mele cand, dupa ce a inceput sa imi spuna despre problemele cu pensia, i-am amintit cum s-a bucurat cand a fost scoasa la pensie de Ion iliescu cu mult inainte de termen, si cand i-am amintit tot ceea ce de fapt stia despre Ion iliescu si gasca sa...

Insa aproape ca s-a aratat inspaimantata cand, spunandu-mi ca ea nu are ce face, i-am spus ca poate sa vorbeasca liuber despre asta oriunde si oricand... Frica aceea, cu care a trait o viata sub comunisti nu a disparut... Insa stiu ca mama are incredere in mine... Ea a trait cu disperare mai bine de o zi crezand ca am murit, pentru ca ii spusese un vecin ca a auzit asta in 1989...

Stie ca am vazut din prima clipa ceea ce se intampla in fostul sediu al CJ de partid Timis, pentru ca i-am spus cum se fura din ajutoarele trimise atunci din strainatate... Si toate erau deja in stapanirea FSN-ului lui Iliescu... Am vazut lucrurile acestea cu ochii mei si dupa trei zile am refuzat categoric sa ma alatur tribului ce punea stapanire pe Romania...

Nicidecum, niciodata, nimanui nu ii acord dreptul de a visa macar sa incerce a ma domoli sau a ma contrazice atunci cand este vorba de PSD. Ceea ce intuiam in 1989, s-a adeverit prin scormonelile ulterioare. Prostia in care se scalda unii, foarte putini e drept, plecand urechea la minciunile opozitiei, este fix problema lor. Nu se pot dezvinovati spunand: "Am fost un prost"... Pentru ca li s-a atras atentia... Nu au nici o scuza...

Cei care au un interes sunt parca mai scuzabili decat cei care sustin PSD manati din urma de simplitatea si aerisirea exagerata din reteaua neuronala... Oricum, imi pare ca PSD nu mai are nici o sansa... Si daca eu ma insel atunci tot ce va veni asupra romanilor este absolutamente binemeritat! Pentru ca daca nici dupa douazeci de ani nu ai invatat nimic, atunci nimic este ceea ce meriti!!!

Ii mai aud spunand pe unii ca ei nu se duc la vot... Cam asta ar vrea si cei din PSD... Le convine... Ei au in continuare oamenii lor. Cu alte cuvinte oamenii buni care nu se duc la vot, favorizeaza de fapt PSD si clica lor, care face acum in vazul lumii orice numai ca sa supravietuiasca... Mai ca nu trec si la relatii intime la televiziuni...

Romanii trebuie sa mearga la vot! Si trebuie sa voteze anti-PSD, PC, CRin Antonescu si gasca... Este primul pas catre o insanatosire adevarata a societatii romanesti... Altfel, oricine ar vota PSD, PC, pe Crin Antonescu samd, nu mai este nici macar demn de mila...

UN PRINCIPIU SANATOS!

In viata aceasta, cand stabilesc un principiu, apoi atunci il respect. Daca am stabilit principiul respectiv inseamna ca l-am stabilit conform experientei si sitemului de referinta la care ma raportez... Asa ca nu prea poate fi demolat... Decat daca cineva sau ceva imi poate contrazice experienta izvorata din trairile personale sau are nemaipomenita putere, izvorata din metoda reducerii la absurd, de a-mi schimba sistemul de referinta...

Principii am destule. Inca prea multe, as zice. Unele ma fac sa ma rusinez de mine insumi atunci cand le incalc, si ma umilesc in fata judecatii facute de propria constiinta... Altele ma fac sa rezist atunci cand imi este nespus de greu sau atunci cand sunt in antiteza cu toata lumea...

De fapt si acesta este un principiu al meu... Inca unul de baza... Fii in antiteza cu multimea... Daca vrei sa fii ciobanul nu te poti comporta ca si oile nu?!! Tin minte si acum ca pe la pubertate, cand incepusem sa devenim constienti de sexualitate si de sex, tuturor le placeau blondele... Nici acum nu stiu ce o fi cu barbatii si cu blondele... Experienta mea spune ca mai focoase sunt brunetele dar poate ca imi scapa mie ceva... Asa ca atunci cand turma a zis "blonde" eu am zis: "brunete". Si asa a ramas pana in ziua de azi, desi nu am facut din aceasta neaparat un criteriu de selectie al partenerelor...

Ca de obicei am divagat de la subiect pentru a va face sa intelegeti de ce sunt pana in maduva oaselor anti-PSD. Din 1989 incoace, toata experienta mea spune ca PSD este cel mai mare rau care s-a abatut asupra Romaniei din 1918 pana astazi. Nici preluarea puterii de catre comunistii manevrati de Moscova nu a fost atat de nociva si de criminala precum insinuarea PSD in viata romanilor.

Incepand cu momentul in care au preluat puterea, pe cadavrele romanilor, trecand prin asmutirea romanilor unii impotriva celorlalti in atatea mineriade, jaful organizat legal din 1989 incoace, promovarea unor interese anti-romanesti arata adevarata fata a PSD... Maleficul organism politic are tentacule oinfipte peste tot in viata sociala si politica a Romaniei...

Mi s-a sugerat acum, la vizita din Romania ca ar trebui sa fiu mai atent in ceea ce scriu, ca sa nu patesc ceva... Prefer sa patesc ceva. Si daca patesc ceva, vreau sa aflati si voi. Si sa nu va ingroziti.

Oricum, nu cred ca e este cazul sa ma alarmez. Nu cred ca sunt suficient de important pentru marii pradatori... Chiar si daca as sti ca sunt in pericol iminent tot nu m-as opri... Ceea ce am inceput in 1989 trebuie sa duc pana la capat... Ideea aceea nu trebuie sa moara inabusita de minciuna si siluirea constanta a memoriei romanilor prin dejectiile unor televiziuni si ziare ce inceraca salvarea a ceea ce nu mai poate fi salvat...

Romanii nu vor vota in nici un caz cu PSD sau cu aliatii lor. Daca o vor face nu mai au dreptul nici macar sa se planga, pentru ca au ales singuri sa se inchine propriilor lor calai. PSD, Crin Antonescu, PP, PRM, PC, si gasca cei ii sustine prin televixziuni trebuie in mod categoric sa dispara! Aceasta este solutia. Deocamdata.

Fiara ce a pus gherele pe grumazul Romaniei in 1989 este ranita de moarte si trebuie sa primeasca lovitura definitiva. De aceea, asa numita "OPOZITIE", un titlu ce ar trebui completat cu "CONTRA ROMANIEI", condusa de PSD nu trebuie sa aibe cu nici un chip acces la putere nici acum nici in urmatorii doua mii de ani cel putin!!!!

O SAPTAMANA IN ROMANIA

Cat am fost acolo am avut senzatia ca plecasem ieri. Neschimbarea. Acesta este cuvantul cel mai potrivit. Revederea mea cu Romania a fost guvernata de doua coordonate: neschimbarea si gri-ul atotputernic... Am remarcat in Timisoara ca pana si nou construita cladire a Finantelor Publice este tot gri, dar acolo parca nici nu te mira acest lucru...

Nimic schimbat si aceeasi stranie impotmolire in mentalitati vechi, codimentate cu cateva puseuri de culoare si viata reprezentate de nepoatele mele si cativa prieteni absolutamente iesiti din comun, niste nebuni seriosi, plini de viata si culoare, ce mai incoace si incolo, oameni dragi sufletului meu...

M-am simtit in Romania si regele junglei dar si copilul mic aflat in ingrijirea parintilor... Au fost si peripetii, precum strasnica si falnica prabusire de pe scena, sub greutatatea admirativa a unui meloman bine imbibat cu alcool...

La Spice, placute revederi si, spre marea mea surpriza, o sueta ca si soarele cu dinti cu M.C. ... M-am trezit brusc ca iert... Nici macar nu imi propusesem aceasta... Doar ca am inteles ca nu are rost sa cauti comori acolo unde este doar pamant sterp...

Am decis deci sa nu mai las trecutul sa ma afecteze, si daca omul nu se poate ridica suficient cat sa isi ceara scuze pentru raul facut, am zis ca e mai bine sa las nobletea sa scalde egoul umflat al unei constiinte educate sufiecient de putin incat sa nu inteleaga ca ajutorul dat altora este ajutor doar daca nu ai pretentii de la cei pe care i-ai ajutat (altfel se cheama interes) si ca pentru lucrurile urate ce le faci in viata macxar scuze poti sa iti ceri...

Nu am reusit sa ma vad nici pe departe cu toata lumea, nici macar cu acei putini carora le-am spus ca vin... Probabil ca pe multi i-am suparat... Dar am fost mai mult pe drumuri, alergand sa rezolv probleme si in compania familiei... A fost de fapt un tur de forta... Timisoara, Bucuresti, Brasov si din nou Timisoara...

Incet, incet, am simtit ca sunt mai detasat... Era ca si cum as fi trait experienta unei morti clinice si priveam dintr-un loc sigur si linistit toata vanzoleala aceea atat de binecunoscut de obositoare pentru creirul meu... Singurul lucru ce simteam ca mi-a lipsit era cantatul acela pe scena, cu gasca. Live 100%.

Mi-a facut placere sa vad ca Timisoara incepe sa capete ceva vigoare din acest punct de vedere... Se cauta o iesire catre muzica live... S-au deschis locuri noi... Si nu se canta rau deloc... Poate doar repertoriul l-as schimba trecandu-l de la "greucenisme" blues, si anii `70 catre mai mult pop si rock`n`roll... Ritmul inseamna distractie in fond si la urma urmei...

Bucurie si tristete, mult gri si un pic de culoare, ras si ingrijorare, bune si rele... Toate la un loc. Romania.

O SAPTAMANA IN ROMANIA

Destul de lung timpul petrecut in tacere, nu-i asa... Unii au aflat deja secretul... Ma aflu in tara de cateva zile... Primele in Timisoara... De ieri dupa-amiaza si astazi pana mai catre seara voi fi in Bucuresti... Aici am de facut o surpriza unui bun prieten si cunoscut artist, si sper ca surpriza este placuta...

Revad locuri in care pana nu demult imi traiam zillele si mi se pare ca nu am fost plecat niciodata... Singura diferenta notabila este faptul ca nu mai am picioare de plumb ca nainte ci parca plutesc... Daca stau bine si gandesc, diferenta este remarcabila...

Si m-am bucurat de toate... Unii m-au uitat, unii nu m-au uitat de loc. Altora le este indiferent... Ma bucur nespus pentru SPICE, locul in care am petrecut atatea momente placute in fata unui public extraordinar... Clubul a revenit la viata, si este asa cum il stiam: mult public, muzica buna si petreceri ce se termina tarziu, catre dimineata...

Mai am doar trei zile si jumatate de petrecut in Romania... Cu unii prieteni nu am sa reusesc sa ma vad, desi am promis... Am tot alergat in stanga si in dreapta si parca tot nu am timp destul... Probabil ca voi mai reveni in septembrie, dar pana atunci mai este...

Cel mai important lucru pe care l-am obtinut acum insa este faptul ca mi-am revazut familia si pe cel mai nou membru al ei... Antonia nepoata mea nou-nouta are sase luni... Pe cea mare, pe Cristina nu am vazut-o de mult... Da` mult de tot... E aproape de momentul in care isi va lua zborul din cuib... Mai sunt doar cativa ani...

Uitandu-ma la cei tineri realizez ca au trecut multi ani... Pe furis... Nici nu am realizat cand... Sunt insa aici si acum.. InRomania. bucuresti. Diseara as putea fi in Brasov... Sau in Constanta? cine stie... Am prea putin timp si pur si simplu toate mi se par prioritati... Un stres placut provocat de Romania. In sfarsit!!! A trebuit insa sa plec la mii de kilometri distanta...

GARY MOORE NU MAI ESTE. STILL GOT THE BLUES

Intotdeuna cand se intampla sa aflu o astfel de stire parca un fier inrosit imi strapunge sufletul.

Gary Moore nu mai este. Dar muzica ce ne-a daruit-o ramane! Orice alte cuvinte sunt de prisos.

STRUTO-CAMILA ESTE DINOZAURUL BIGUMINIZAT

No fratilor numa` incet... S-a nascut un mort. O noua alianta din trei vechi structuri... Dinozaurii biguminizati si-au pregatit din timp urmasii, au vopsit ciorile si gardurile, si au numit totul strto-camila... Vorbesc despre alianta PSD-PC-PNL desigur...

Imi pare rau doar de PNL. Ultimul partid ce purta numele doar al unei formatiuni istorice cu adevarat romanesti a incaput pe mainile unor nevolnici... Si Nevolnicul-Sef este Crin Antonescu... Imi pare rau pentru ca eu, ca si esenta, sunt liberal...

De ce imi pare rau? Pentru ca PD-L si-a condamnat sentinta la moarte aliindu-se cu PSD si PC. Acesta este un lucru sigur. Crin Antonescu nici nu mai conteaza. Nu se mai uita nimeni in gura lui. Si acum, intrat in cardasie cu PSD si PC, conducerea PNL arata adevarata natura si origine a conducerii actuale a PD-L.

Se confirma astfel o afirmatie pe care am facut-o deja de multa vreme: PSD s-a pregatit continuu pentru a tine Romania si pe romani in genunchi. Au folosit instrumentele democratiei occidentale pentru a crea ILUZIA unei democratii... Scopul vizibil a fost indesarea buzunarelor. PSD si-a infipt ventuzele otravite in 1989 direct la bugetul de stat si a supt cu nesat toate fondurile. Si asa am ajuns ca de la plus doua miliarde si jumatate sa avem minus peste optzeci de miliarde...

In toti acesti 20 de ani romanii au devenit din ce in ce mai saraci si disperati... Aceasta este probabil partea cea mai periculoasa si perfida a planului. Sa ne faca sa regretam trecutul comunist. Cu un scop desigur. Cum spunea Iliescu anul trecut la congresul PSD, cand Ponta a fost ales presedinte, "exista "un plan de revigorare a socialismului", pe nu stiu cate zeci de ani...

Socialism... Frumoasa utopie... O denumire folosita in continuare pentru crearea unui sistem de feudalism modern. Caci Romania se afla in acest stadiu astazi. Romanii sunt pauperizati, si din acest motiv aproape paralizati de ceea ce lis e intampla... Insa, in mod miraculos au inceput sa miste... Bolnavul popor roman, caruia PSD si complicii sai i-au administrat otrava timp de 20 de ani a inceput sa isi revina...

Se vede acest lucru in mod cert pe Internet... Desi se straduiesc din toate puterile, cei aserviti PSD, PC, lui Crin Antonescu si gastii lor, nu mai fac fata in a-i apara... Romanii au raspandit date si fapte care ajung pana in fundul catunelor Romaniei, in diaspora. Romanii au pentru a doua oara sansa in 20 de ani de a decapita balaurul cu mii de capete invizibile ce se arata doar ca sa suiere si sa improaste otrava cand este pe moarte...

Planul PSD incepe sa se intoarca impotriva lor... Atacul sabatic din media pe care l-au initiat a scos la lumina toate argumentele impotriva PSD si a liderilor actualei opozitii. Strategia lor ar fi fost buna. Au incercat sa creeze o imagine proasta actualei administratii pentru ca oricand sa aibe scuze. Si acum si in viitor. Cazul Nicolaescu este relevant: explicatia nu este coruptia ci o reglare de conturi in politica... Sa fim seriosi...

Ma bucur ca scapam de PSD, PC si CRin Antonescu precum si reziduurile ce au iesit la suprafata de-a lungul timpului: PRM, PP, samd... Imi pare rau doar ca PNL initialele unui partid istoric sunt patate de nemernicia celor ce s-au erijat in lideri, oameni care nu sunt altceva decat varfuri de lance infipte de PSD in viata politica romaneasca pentru a controla lucrurile... Veste buna este ca ne scapam de ei in curand. Romanii stiu din ce in ce mai multi ce au de facut. Si va fi o batalie electorala interesanta.

PROVERBE ROMANESTI IZVORATE DIN CUTUMELE ROMANULUI. DACA ITI VINE SA RAZI OPRESTE-TE.

• Ca romanu` nu-i niciunu`: unde-s multi putea fi unul
• Fie painea cat de rea, tot ti-o fura cineva
• Cine ne viziteaza ne face onoare, cine nu, placere
• De urata nu-i frumoasa, da-i desteapta proasta dracu`
• Ne nastem goi, uzi si flamanzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc
• In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi: trage si impinge
• Omul intelept isi face vara sanie si iarna o pune pe foc
• Cine fura azi un ou si se lasa prins e... bou
• Proverb marinaresc: iubeste-ti copilul ca si cand ar fi al tau
• Nici o fapta buna nu scapa nepedepsita
• Cum iti asterni, cum vine altul si se culca in locul tau
• Ai carte, ai cu ce sa te stergi la cur
• Daca totul a iesit bine inseamna ca ai gresit undeva
• Mama prostilor e mereu gravida
• Mai bine burtos de la bere decat cocosat de la munca
• Lasa pe maine ce poti face azi ca poate poimaine nu mai este nevoie
• Nu esti beat atata timp cat poti sta intins pe podea fara sa te sprijini

ROMANII. UN POPOR INSTITUTIONALIZAT?

Am citit ieri un articol scris de un cetean, american cred, de origine ungara, pe numele lui Friedman... Am ramas uimit sa vad ca desi unele puncte de vedere sunt gresite, cum ar fi ideile de strategie militara, unele lucruri le-a punctat corect omul... Amestecul acesta de adevar si eroare hraneste paranoia aceea pur romaneasca, datorata cresterii in sistemul comunist...

Dar omul are dreptate dintr-un punct de vedere... Ca si detinutii din inchisori, condamnati la ani multi, si romanii au devenit un popor institutionalizat. Institutionalizat inseamna ca noi romanii, ca si popor am dezvoltat o dependenta, un reflex si in acelasi timp un complex fata de puterea altor natiuni, motiv pentru care nu exploateaza la maximum potentialul dat de asezarea geografica strategica...

Asa cum in interior cautam mereu un tap ispasitor, asa si in relatiile externe: cautam mereu un protector. Si daca nu iese avem pe cine da vina. E criza in Romania? Comunitatea Europeana si FMI sunt de vina! Nicidecum faptul ca noi am ales gresit in 1990, la primele alegeri libere, cand am adus la putere comunistii din linia secunda, condusi de Ion Iliescu, fiul unei caldararese bulgaroaice si al unui militant pentru dezmebrarea Romaniei in anii `40 ai secolului trecut...

Nuuuu! Noi nu avem nici o vina. Spunea un prieten ce a plecat din tara de multa vreme: "Iti dai seama?!! Astia i-au facut pe romani sa il regrete pe Ceausescu!"... Si adevarul este ca Iliescu si PSD au jucat perfid si corect cartea.

Aparent, in Romania s-a instaurat democratia. Romanii nu au mai fost acceptati in afara tarii pe motiv de azil politic... Europa occidentala si-a securizat frontierele... Si culmea in Occident au ajuns elementele cele mai indezirabile: tiganii au mancat lebede la Viena... Furturi, jafuri si prostitutie in Germania, Olanda, Italia, Spania... Si mai nou tot tiganii, numiti rrromi...

Suntem un popor institutionalizat. Prea putini romani cred ca sunt stapanii propriului lor destin. Li s-a refuzat acest lucru timp de 20 de ani. PSD si oamenii mituiti sau infiltrati de ei in toate structurile sociale si politice au avut grija sa sadeasca sentimentul neputintei. Asaltul mediatic violent al mediei controlate in mare majoritate de PSD via PC si altii face cam acelasi lucru: instiga, asmute, creeaza neliniste si panica, spune ca nu se poate...

Si acest lucru este minciuna! Romanii vor avea in curand sansa de a se debarasa de trecut si de a repara greseala din 1990. Se poate. Trebuie doar sa fim atenti si sa refuzam spalarea la creier. Se poate si cred ca se va si face. PSD si gasca lor vor dispare definitiv de pe scena politica, iar pasul urmator va fi faptul ca vor trebui sa plateasca pentru ceea ce au facut intrucat oamenii lor vor trada si nu ii vor mai sustine.