TREZIT DIN VIS

Caut in mine dorinta aceea de a trai din copilarie, sau din adolescenta si nu o ami regasesc... Si desi nu vreau sa accept, incep sa fiu obosit de viata... Abia acum, cand pot fi mai relaxat, realizez, in mod straniu, cat sunt de obosit...

Si imi adun puterile ca sa continui o lupta, care nu mai este a mea, dar vine dintr-un crez... Renuntarea pentru mine este un pacat capital... Asta fiindca acum realizez cat de multe am pierdut renuntand sa lupt pentru ceea ce imi doream...

De fapt nu am nimic nou a spune de ceva vreme incoace... Bat apa in piua... Enervant... Nu mai am nici drive nici inspiratie... De fapt, imi este rusine de rusinea celor ce trebuie sa le scriu... Toate cele ce as vrea sa le scriu sunt episoade din gandirea profund superficiala a oamenilor...

Am crezut multa vreme ca logica lucrurilor este evidenta... Am crezut pana de curand ca superficialitatea este rodul unui intelect prea putin educat sau pur si simplu al lipsei de intelect... Si oscilez ametitor atunci cand realizez ca, desi vad aceleasi lucruri si simt aceleasi lucruri ca si semenii mei, ceea ce mie imi este simplu de inteles ei ori nu cred, ori nu inteleg, ori refuza sa vada...

Si, cu toate ca nu imi doresc asta, viata mea, legata de a lor, prin firele nevazute ale socialului, ma taraste si pe mine in vagaunile intunecoase prin care prefera cei multi sa isi arunce existenta... In clipa aceasta simt efectiv cum dorinta de actiune se scurge din mine... Aud vuietul surparii continue a idealismului pe care Dumnezeu mi l-a atasat la nastere de inima... Simt subtierea pana la uscare a energiei si elanului acela viguros dat de credinta ca totul este cu putinta daca vrei...

Am obosit sa lupt cu uriasii inventati de Don Quijote... Ei salasluiesc in mintea omului si se transforma in stapani absoluti... Transforma "a fi" in "a avea", "a iubi" in "a fi eficient" si astfel verbul "a trai" se reduce la cifre... Nu pot fi asa... Nu vreau sa fiu asa... De aceea sunt obosit... Si prefer sa adorm cat mai des... Ma scufund in vis intr-o lume in care vorba nu poate fi o minciuna si dragostea fireasca este scopul...