TIMISOARA...

Orasul acesta are o savoare speciala. Pentru m ine cel putin, intotdeauna va fi asa. Sunt legat ombilical de Timisoara prin toate lucrurile. Imi era dor de o toamna. Si visul meu se implineste acum la Timisoara. Adevarat, o toamna tarzie, dar totusi toamna...

Am parasit locul meu de bnastina acum cativa ani... Intre timp Timisoara s-a schimbat. In bine. Ma bucur sa vad ca unele cuvinte critice pe care le-am adresat imi sunt varate pe gat. Pana acum nu am gasit nici o urma de manelism, ba inca am vazut tineri pentru care muzica rock este foarte importanta... Ba inca i-am auzit fredonand piese ce nu le-am auzit de 20 de ani, precum "Poison" a lui Alice Cooper...

Orasul capata culoare si acesta este lucrurl ce ma bucura cel mai mult... Blocurile gri incep sa isi schimbe culoarea. Chiar daca schimbarea nu este vizibila la tot pasul ea iti sare un ochi si asta bucura ochiul, odinioara intristat de tristetea cenusiului cladirilor ce iti inunda parca toata fiinta...

Singurul lucru ce l-as mai dori acum ramane parca doar acea efervescenta culturala pierduta a Timisoarei in care am crescut... pare ca si acest lucru este pe cale sa se intample. Sper sa nu fiu eu subiectiv sau prea optimist...

Ma bucur... Timisoara merge inainte. Si merge spre mai bine. Ma bucur. Ma bucur nespus... Daca este sa fiu sincer, trrebuie sa recunosc fapotul ca, pentru o clipa doar, mi-am dorit sa ma reintorc... Insa m-am adunat repede. Un barbat trebuie sa faca ceea ce un barbat trebuie sa faca... Viata mea e in alta parte acum. Insa, la Timisoara, doar pentru o clipa, mi-a parut rau ca este asa...