DEZINTOXICARE (reluare)

Trebuie sa ii cer scuze unui prieten. Lui Radu. Din eroare de sistem am respins comentariul sau. Pentru ca obisnuit sa dau "Respins" am gafat... Fara sa realizez... Creier relaxat ce mai... Si chiar imi placea ce scrisese omul... In sfarsit... De scuze, dupa cum se stie e plin podu` asa ca Radule, taie-ma omoara-ma, asta e... Am gresit...

Dupa asaltul idiotilor, care, fie vorba intre noi, au reactionat exact asa cum prevazusem am inceput sa ma relaxez si sa ma simt frumos, destept, inteligent, cult si modest... Mai mult ca sigur, cei cincizeci care conduc lumea in viziunea prostului sunt mai multi, numai ca ei (idiotii) nu stiu sa numere decat pana pe acolo... Ma mir... Si asta este mult pentru ei...

Din relaxare in relaxare am avut spre seara o revelatie... De cateva zile incoace ma frig degetele... De dimineata si pana seara stau cu iubita mea in brate... Unii cu blonde... Altii cu brunete... A mea e... portocalie. Acum are si un nume... Gretchen... Nu e nemtoaica... Asa o alint eu... E americanca. Get-beget. Ma tot muncesc sa invat un solo a la Brian Setzer... Si am realizat brusc faptul ca m-am intors in timp... Am recapatat dorinta aceea arzatoare din copilarie... Tin minte pasiunea cu care cantam la chitara... Bucuria...

Dar am crescut se vede treaba... Pentru ca a urmat si concluzia... Au trecut cinci ani... Cinci ani de cand m-a reapucat de treaba asta... Si abia acum incep sa ma relaxez cu totul... Dupa cinci ani de cura... Cinci ani de dezintoxicare... Dezintoxicare de drogul numit "sa fii in rand cu lumea"... Nebuni americanii... "Rehab Is For Quitters"... Asta dupa ce Amy Winehouse protesta cu "Rehab"... Nu intotdeauna... Depinde ce ai in sistem... Poate sa fie si opusul...

Din 1991 incoace cu o mica exceptie intre 1996 si 1997 nu am vrut sa mai cant... Tin minte ca la inceput eram tot timpul cu o chitara dupa mine... Mai intai pe bicicleta... Apoi in portbagaj...

Dupa o vreme, am inceput sa iau din ce in ce mai rar chitara cu mine... Pana intr-un final am renuntat sa o mai iau... Nu mai aveam timp... Intrasem intr-o hora si trebuia sa joc in ea... Si uite asa, cumva, in timp, dragostea pentru acest instrument a fost ocluzionata de mizeriile din cotidian...

De cinci ani de zile curat mizeriile adunate de anii petrecuti facand voia altora... Vina mea... Numai a mea. Recunosc... Dar stiu ca sunt pe cale sa ma vindec de lumea aceasta pacatoasa si de bolile ei... Stiu asta cu siguranta...

Pentru ca primul gand al diminetii este muzica... Asa trece si ziua... Asa vine si seara... Noaptea insa nu visez... Nu am mai visat demult... Mi-as dori tare sa se intample lucrul asta... Inseamna ca nu sunt complet vindecat... Sper ca mai am timp suficient...