DOUA NOPTI FIERBINTI...

Este a doua noapte la rand cand nu pot dormi... Vantul ce vine dinspre Sahara a adus o caldura ce mie imi provoaca un disconfort teribil... Odata cu ea, a sosit si praful fin al celui mai mare desert de pe Terra, o pulbere aflata in suspenie aeriana, dand senzatia unei zile cetoase...

Bineinteles, cand nu pot dormi, as vrea sa pot tine chitara in brate si sa ii mangai corzile... Dar noaptea acest lucru nu este cu putinta... Din pricina vecinilor care dintr-un motiv ciudat nu suporta acorduri de rock dupa miezul noptii...

Asa ca tot ce mi-a mai ramas de facut este sa gandesc si sa scriu... Unii dintre voi deja stiu cum functionez de obicei. Si noaptea aceasta nu face exceptie... Va cer iertare din start... Am pus intentionat titlul cu mai multe intelesuri, gandind putin amuzat la dezamagirea unora ce asteapta detalii picante despre viata mea... Poate ca am sa fac si acest lucru daca intamplarile vor avea loc... Greu de crezut insa pentru ca sunt un crestin practicant... Gandurile mi se invalmasesc in capul meu intocmai precum se bulucesc romanii la usa tramvaiului... Si nu imi dau pace... Mereu si mereu acelasi prost si obositor obicei: ganditul...

Am tot contemplat zilele acestea la dezastrul politic din Franta, unde socialistii au castigat profitand de votul anti-Sarkozi... Vedeti? Nu se intampla numai in Romania sa cazi din lac in put... Cum amica mea Claire este din nordul Frantei am incercat sa nu o jignesc... Nu stiu daca am reusit, caci nu m-am putu abtine sa nu fac o remarca ce implica prostia celor care voteaza socialistii... Riposta ei a fost ca alternativa era Sarkozy... Adica un alt socialist, o alta cioara socialista vopsita...

Numai cuvantul socialism imi provoaca o greata nemaipomenita. Dupa ce mi-am petrecut primii douazeci de ani de viata in regimul comunist, intr-o tara ce se numea Republica Socialista Romania, si am asistat la crimele comise de catre regimul comunist in incercarea disperata de a se mentine la putere, desigur ca restul vietii mi-l voi petrece luptand impotriva socialismului si al oricarui ignorant care il sustine. Si nu am sa port manusi niciodata. Nu este cazul. Atitudinea mea este justificata si sunt indreptatit sa actionez in orice fel pentru a preveni, atat cat pot, repetarea istoriei.

Scrierile mele sunt doar o incercare de a strica planurile unora... Plantez semintele pentru a ridica nivelulñ de constientizare al pericolului... Din momentul in care Ion Iliescu, in fewbruarie 2010, la congresul PSD, a avut indrazneala sa afirme ca exista un plan pentru revigorarea socialismului pentru urmatorii cincizeci de ani, oricine stie ce inseamna acest lucru si tace, este un complice la genocidul ce va urma, iar daca are copii, trebuie sa fie constient ca prin tacerea sa acum, copii sai vor intra in masina de tocat carne si spirite a procesului dur folosit de socialisti drept metoda de frabgere a spiritului uman, in scopul creerii unei mase amorfe de indivizi ce nu au curajul sa se opuna opresiunii sau sa gandeasca liber...

Iar m-am infierbantat... Si nu era cazul mai ales ca, pe timp de noapte, la ora patru dimineata cand racoarea se instaleaza pe deplin, aici sunt 23 de grade... Insa nu ma pot opri sa nu analizez inca o data afirmatia lui Ion Iliescu si implicatiile ei...

Aparent Iliescu a vorbit ca un batran activist... Dar o astfel de afirmatie, facuta live, la o ora de maxima audienta, o afirmatie urmata de "aplauze furtunoase" denota un curaj dat de cunoasterea unor fapte. Si cum legaturile lui Iliescu duc doar catre Kremlin este clar ca el are cunostinta de unele planuri urzite in laboratoarele fostului KGB...

Mai apoi, capacitatea de a face planuri pe perioade lungi de timp, adica zeci de ani (!!!) denota si faptul ca exista si mijlocele sau ca se preconizeaza mijloacele ce vor fi folosite in fiecare moment al planului... Si cum destabilizarea regimurilor traditionale este primul punct pe agenda de lucru a unui socialist este clar ca demonstratiile "revoltatilor" din Marea Britanie, folosirea Americii Latine (unde "viva la revolucion" inseamna fiesta) drept trambulina pentri introducerea drogurilor in America de Nord, aprobarea imigratiei de catre fiecare guvernare socialista din tarile vest.europene, inducerea ateismului si a ideilor anti-crestine, ateiste, in Occident, pentru demolarea identitatii nationale, folosirea si manipularea comunitatilor gay, folosindu-se in mod perfid mecanismele democratice si termenul de "politically correct", toate acestea ar trebui sa va puna pe ganduri. Pe toti. Orice scuze ati inventa pentru inactiune sunt patetice si denota doar frica si lasitate in conditiile in care s-a spus lucrurilor pe nume...

Asternand toate acestea pe hartie m-am mai racorit... Si mi-am amintit de alte ganduri ce s-au inghesuit la poarta buricului degetelor care danseaza vioi pe tastatura... Am comis o gafa monumentala zilele acestea uitand ziua de nastere a unui membru al familiei... Nu pot exprima rusinea ce m-a napadit... Chiar si atunci cand im ceri scuze si sunt iertat simt ca nu am meritat rezolvarea atat de usoara a situatiei...

Apoi, zilele acestea am avut parte si de o crunta dezamagire... Cred ca trebuie sa incetez -i mai privi mereu pe cei din jurul mea ca fiind TOTI mai buni decat mine... Cred ca ar trebui sa incetez sa mai acord atribute si calitati inexistente persoanelor care imi sunt dragi. Doar ca sa nu fiu dezamagit si sa nu mi se umple inima de amaraciune in momentul in care se dezvaluie stricaciunea firii, printr-un gest sau o conduita noua, generata de o schimbare in mai bine... Si dezamagirea este cu atat mai crunta cu cat te bucuri tu mai sincer de binele ce i se intampla persoanei in cauza...

Nu am sa scot niciodata pe nimeni de la inima doar pentru ca m-a dezamagit... In fond, fiecare da ce are in viata nu-i asa? Si apoi, numai Dumnezeu stie pe cati i-am dezamagit eu... Dar nu am putut opri junghiul din inima in acel moment... Noroc cu prietena mea Claire care a aparut prin preajma exact atunci cand aveam nevoie sa vorbesc cu cineva despre lucrurile bune ce mi se intampla...

Ei da, mi se intampla lucruri bune... Nu financiar. Nu inca. Am ales calea mai grea si metoda pasilor marunti. Creez acum o fundatie solida. Nu ma pot lasa de muzica. Nu pot pur si simplu. Construiesc pe mai multe planuri. Dar cea mai mare bucurie am avut-o sambata cand, la abia a treia repetitie, cel putin din punct de vedere instrumental, trupa noastra, The Stitch, compusa din Javier (chitara solo), Ian (tobe), Miguel (bass) si subsemnatul a inceput sa sune si sa aibe ritm... Intr-o atat de mare masura ne-a excitat ceea ce am produs la repetitie incat baietii mai ca nu vroiau sa mearga sa deschida magazinul (Javier are un "tattoo shop" unde il are ca angajat pe Miguel)...

Nu va pot detalia cum poate sa sune "Gretschen" a mea pe o statie Marshall cu lampi, alaturi de un Gibson SG amplificat pe aceeasi marca... Am avut asa, ideea nebuna sa incercam cateva riffuri AC/DC... Buna idee!!! Ne-a ridicat moralul la maximum, dupa ce prima noastra intalnire a fost aproape un dezastru, si ne-a  pus pe sine. Avem sperante mari si asta nu nemotivat acum...

Au inceput tantarii sa iasa la atac... Cred ca ma voi retrage... Sper ca ziua ce tocmai incepe sa fie un pic mai racoroasa decat cea de ieri... Kalima, vantul ce bate dinspre Sahara nu tine de obicei multa vreme... O zi, doua, la cateva luni... Insa carcotas cum sunt bineinteles ca ma plang... Desi nu am cu adevarat de ce... Sunt in mijlocul Atlanticului, am un palmier sub balcon, pe care deja nici nu il mai bag in seama, si eu tot cartesc... Ba de una, ba de alta... Ar trebui sa fac cum spun britanicii care au scos un indemn superb format dintr-un joc de cuvinte, ce numai in engleza suna bine, spunand: LET'S ROCK ON THE ROCK!!!