EVOLUTIA, METODA SI PARTE A CREATIEI

Am spus dintotdeauna ca in viata trebuie sa iti creezi un sistem de referinta dupa care sa te ghidezi. Unul cat mai solid si cat mai realist. Insa totul este relativ. Realitatea mea este diversa pentru altii. Pentru unii viata se reduce doar la alimentatie, copulatie si posesiuni. Pentru altii viata nu inseamna nimic, ei traind doar in virtutea inertiei. Pe mine insa nu ma incanta lucrurile materiale. Nu m-au incantat niciodata. Si, de nenumarate ori in viata, mi s-a dovedit ca pot trai, ba inca mai fericit, si fara a poseda un autoturism de lux sau un apartament.

In fapt, pot spune ca acum traiesc cele mai frumoase zile din viata mea, de la copilarie incoace... Stiu ca suna revoltator, mai ales pentru cei de acasa... Dar acelora care nu au inteles ce vreu sa spun le voi spune altfel: nu aveti nevoie de majoritatea lucrurilor de care va inconjurati...

Ganditi numai cat din timpul vostru va petreceti folosindu-le, fiecare clipa in parte, care este utilitatea REALA si cat ati cheltuit pentru fiecare lucru pe care il stapaniti. Apoi intrebati-va de ce va trebuie neaparat acel lucru... De exemplu, eu as vrea o masina de spalat vase, dar asta este doar lenea din mine...

Nu este bogat acela care are multe ci acela care are nevoie de putin spune un proverb. Eu ii simt din plin binefacerile. De cand am plecat din tara m-am redescoperit si mi-am resetat sistemul de valori... M-am linistit... M-am insanatosit psihic... Si am ajuns la linistea necesara pentru a gandi la lucrurile care nu se vad si care, spune apostolul, sunt vesnice...

Mergeam intr-o zi cu L. in autoturismul sau, catre aeroportul din nordul insulei... Si purtam o discutie despre Divinitate... Am avut atunci parte de o experienta care si acum mi se pare incredibila, sub forma unei revelatii... Radioul era in functiune si la un moment dat, in totiul discutiei, muzica se opreste si o voce se aude in difuzor... Brusc, un gand m-a fulgerat si am ramas aproape ca traznit, gasind explicatia atat de simpla...

L-am intrebat pe L. : "Tu il auzi vocea ce vorbeste la radio"? El zice: "Da". Eu: "Dar il vezi pe crainic"? "Nu" zice el... "Si atunci de ce crezi ca exista, sau de ce crezi tot ceea ce iti indruga el acolo"? Am continuat apoi: exact asa este si cu Dumnezeu... Si apoi am inceput sa aprofundez problema... Pret de cateva secunde toate lucrurile s-au schimbat in mintea mea si gundurile legau informatii cunoscute si aparent fara legatura intre ele, intr-un mod misterios, si incredibil de logic...

Sunt crestin, deci cred in existenta lui Dumnezeu. Dar sunt si un om rational, care candva a fost ateu si care a crezut ca descoperirile stiintifice sunt suprema exprimare spiritului, si ca Omul este cea mai inteligenta fiinta din Univers. Asa ca, devenind crestin nu am putut arunca la gunoi cunostintele mele despre descoperirile stiintifice, ami ales cele din fizica... Momentul definitoriu a fost acela in care am citit ca pentru Dumnezeu o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sunt ca o zi (2Petru 3:8), cu alte cuvinte TIMPUL ESTE RELATIV, am realizat ca Biblia nu numai ca nu este infirmata de stiinta, ba inca este exact viceversa: STIINTA CONFIRMA SCRIERILE BIBLICE.

Doar citind Geneza, ca sa nu intru in alte detalii inutil, oricine a avut rabdarea sa STUDIEZE Biblia, cea mai raspandita carte din toate veacurile, ar fi ajuns sa se intrebe cum de stiau cei care au scris aceasta carte uimitoare inca si astazi cand, cum si mai ales, unde a aparut viata pe Terra... Insa chiar si eu, pana de curand, cand venea vorba de EVOLUTIE, ma blocam...

Nu sunt unul dintre aceia care isi permit sa nege evidenta... Si de aceea cautam o explicatie logica. Una ce putea explica totul. Nu puteam insa trece deloc cu vederea faptul ca selectia aceea naturala, darwinista, mie mi s-a parut mai mult a fi una facuta inteligent decat una aparuta asa, intamplator, oricum era sa o privesc, rational sau teologic. Exact ca intr-un laborator... Nu imi pot inchipui deloc faptul ca natura a dictat cameleonului sa isi schimbe culorile... Toate mi s-au lamurit in cateva clipe, in acea zi, cand il duceam pe L. la aeroport...

Nu exista descrieri propriu-zise ale lui Dumnezeu in Biblie. Ceea ce pot afirma cu certitudine este faptul ca Dumnezeu nu este un batran cu barba alba. Pentru ca in Biblie este scris ca nimeni nu a vazut vreodata pe Dumnezeu (Ioan 1:17) si ca Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24). Si in acele clipe, vorbind despre omul de la radio siu cum putem crede in existenta si vorbele lui din moemnt ce nu il putem vedea, cum am mai spus, neuronii meai mi-au mai facut o surpriza, trecand rapid in revista cartile de fizica de clasa a IX-a si a X-a, unde era vorba despre unde si energie.

Si brusc am realizat, ca daca ar fi sa il descriem astazi pè Dumnezeu, noi, ca oameni moderni, nu i-am spune "duh" sau "spirit" ci l-am descrie ca fiind o forma de energie inteligenta. Si asa se pot explica toate: si omnipotenta, si omniprezenta, si capacitatea de a transmite ganduri, si capacitatea de a modela Universul... Si brusc am inteles ca si ceea ce numim EVOLUTIE este doar o parte a CREATIEI. Sau, mai bine zis, EVLOUTIA a fost folosita drept metoda a creatiei... Pêntru ca daca Dumnezeu poate modela Universul prin transferuri de energie, este clar ca poate modela si celule in exact acelasi fel.

Si exact cum geneticianul foloseste un laborator pentru munca sa, laboratorul lui Dumnezeu a fost Pamantul. Nu stiu daca a fost unicul, dar ceva ma face sa cred ca toitusi suntem speciali in Univers. Nu neaparat singuri pentru ca in mod vadit ingerii nu sunt de origine terestra si par a fi si ei tot forme de energie, dupa modul in care cei care au experimentat intalniri cu ei au declarat ca se manifesta...

Daca este sa fie, pot spune astazi ca sunt mai sigur decat oricand ca exista Dumnezeu... Teoria ce tocmai v-am supus-o citirii imi apartine. Cel putin pot declara ca nu am citit niciunde nimic asemanator si am primit semnale de la mai multi dintre voi ca asa este... O dezvolt de ani de zile si caut cu infrigurare dovezi... Ele apar continuu si asta ma face sa insist... Pentru ca daca exista Dumnezeu, ineamna ca toate lucrurile ce le descoperim au semnatura lui undeva, intocmai precum un tablou... Trebuie doar sa cautam aceasta semnatura si sa punem tabloul in locul potrivit din uriasul puzzle pe care numai el il poate savura fiindca doar Dumnezeu are vederea de ansamblu...