UN POPOR DE GENII

In tara aceea tramvaiele, autobuzele, troleibuzele, metroul, autoturismele, motocicletele, bicicletele, tractoarele, carutele cu atelaj, toate, dar absolut toate, transportau genii... Un neam intreg de geniali... Un popor de genii... Si principala preocupare a acestor geniali era sa decida care este mai genial decat celalalt...

Nu se puteau hotari nicidecum... Fiecare considera ca el insusi are dreptate... Intre timp, armate intregi de prosti, din alte tari, au decis ca daca unul ce poate bate un cui in timp ce ceilalti nu pot, acela este un pic mai destept decat restul prostilor, si au hotarat ca pe cel putin mai destept decat ei il vor urma... Intre timp genialii continuau sa se ciorovaiasca, fiecare expunandu-si genialitatea la fel precum paunul isi umfla penele... Peste tot, prin baruri, prin cafenele si berarii nu vedeai decat aruncari de cuviunte si fraze care sa ateste genialitatea... Si tot nu puteau hotari cine este cel mai genial...

Intre timp cei ce stiau sa bata cuie in tarile vecine s-au specializat in batutul cuielor si i-au invatat si pe ceilalti sa bata cuie in mod corect... In tot timpul acesta tara genialilor incepuse sa fie animata de o galceava ce lua continuu proportii... Nu mai era timp de invatat nimic pentru ca trebuiau intai sa stabileasca cine este cel mai cel ca si genialitate... Si genialii au inceput sa uite si ceea ce stiau...

Si intr-o zi, prostii din tarile vecine, care iesisera din pesteri si isi facusera intre timp orase mari si luminoase, creasera masini si unelte care sa lucreze pentru ei, s-au uitat peste gard ca sa vada ce fac genialii din tara vecina... Si tot ce au vazut a fost multa harmalaie, praf si cearta... Genialii continuau sa se dea geniali desi nu mai stiau nici macar sa bata un cui in pamant...

Eu totusi iubesc Romania... Inca...