PIATA UNIVERSITATII. AMINTIRI DIN 1990.

Am parasit Piata Universitatii cu doar cateva zile inainte de interventia in forta a militiei, armatei si minerilor... Probabil ca nu as fi plecat daca stiam ce avea sa se intample la cat de furios eram impotriva lui Iliescu si a clicii sale neo-comuniste (credeam eu pe atunci), in fapt neo-socialiste... Pentru ca miscarea din Piata Universitatii incepuse sa se stinga dupa alegerile din mai 1990... Si eram cu totii dezamagiti de alegerea facuta de romani... Nu puteam crede...

Am participat din toata inima la miscarea similara din Piata Operei la Timisoara... Am avut atunci alaturi tineri dintre care pe unii astazi ii suspectez ca fusesera deja racolati de Securitate... Atunci insa eram ingenuu si credeam ca toti cei aflati acoloau doar intentii bune. Nu imi puteam inchipui ca, dupa ce murisera atatia, cineva mai poate vinde pe altcineva doar ca sa obtina o viata mai usoara. Fie ca aceia care si-au cumparat traiul vanzand fericirea multora sa plateasca dupa cum va voi Dumnezeu. Pentru ca sunt sigur ca ei vor plati...

Nu mai tin minte cum am ajuns in Piata Universitatii. Mai tin insa minte cum am batut la o usa laturalnica, si, dupa ce am explicat ca am un mesaj din partea celor ce stau in Piata Operei la Timisoara m-am trezit in faimosul balcon, langa Marian Munteanu... Mai tin minte ca am vorbit unei multimi ce imi parea ca un ocean... Nu puteai vedea unde se termina multimea cat cuprindeai cu ochii...

Si mai tin minte ca le-am cantat... Inregistrarile au fost date pe Europa Libera si un prieten le-a inregistrat, dupa care, intr-o vama, la iesirea din tara i s-a oferit o suma atat de mare pe caseta respectiva incat nu a putut refuza vanzarea...Astazi suma pare infima, in raport cu valoarea de document dar ce stiam noi atunci?!! Singurele inregistrari care mai apar, apar in filmul regizat de Stere Gulea... Am parodiat doua piese la moda in vremea respectiva: "Don't Worry, Be Happy" si "Lambada"...

Cat de profetice au fost textele acelea puerile, scrise la viteza in Piata Operei impreuna cu altii este dureros de vazut astazi: "A-ia-ia-ia-iai voturile ne asteapta-n mai/A-ia-ia-ia-iai de votam gresit atuncea-i bai..." Si am votat gresit atunci. Si greseala de atunci o platim iata, si dupa 23 de ani.... "Iliescu de castiga, vom manca iar mamaliga/Don't worry, be happy"... Sau "Secera si trandafirul ne dau asta noua girul/Don't worry, be happy/ Cu putin noroc, la anul, punem inapoi ciocanul/ Don't worry, be happy"...

Ma uit la cuvintele care nu ar fi avut nici o valoare daca Romania nu traia experienta ultimilor 23 de ani. As fi vrut din toata inima ca ele sa nu se implineasca. As fi vrut ca sa avem omaeni cu inima de carne care sa iubeasca acest popor, mult prea incercat de istorie, si nu vanzatori nemilosi, capabili de crima precum Iliescu si complicii sai. Adevarat, nu stiam pe atunci ca Iliescu si multi altii nici macar nu sunt de etnie romana. Dar vroiam sa fie bine Romaniei si romanilor. Nu a fost sa fie asa. Si iata ca, dupa 23 de ani, criminalii de odinioara au facut pui, si racoleaza inca...

USL a reusit sa se instaleze la putere printr-o inselatorie, folosind cateva sute de nemernici platiti in Piata Universitatii... Dovada a faptului ca nu au nimic sfant in ei, si ca sa aibe posibilitatea rescrierii istoriei daca istoria le va oferi aceasta sansa, la fel precum au facut-o si in dupa 1944, falsificand date si fapte. Pentru ca va trebui sa invatati cu totii: nimic din ceea ce fac socialistii nu este intamplator... Folosind la modul cel mai criminal mijloacele media ce le stau la indemana au instalat 70% din Parlament cu 29% din cetetenii cu drept de vot. Repet: asta indica faptul ca cel putin 2 romani din zece au legaturi cu fostul sistem de dinainte de 1989. Adica aveam cam unul in fiecare familie... Inspaimantator...

Spuneam ca socialistii nu fac nimic intamplator... Azi cand pomenesti numele "Antonescu" cati se mai gandesc la marele roman care a fost Maresalul Antonescu? Astazi cand spui PNL cati se mai gandesc la Bratieni? Azi cand spui PNT cati se mai gandesc la   marele partid istoric de odinioara fara sa aibe in fata marele esec de dupa 1990? Toate acestea nu sunt intamplari! Toate acestea sunt rodul unei munci asidue, ale unor indivizi infiltrati pentru a submina orice lucru favorabil Occidentului. Scopul? Mentinerea Romaniei in sfera de influenta a Kremlinului. De ce? Pentru ca socialistii de acolo isi trag seva, si pentru ca aveau nevoie de un protector.

Daca a existat vreo implicatie a serviciilor secrete Occidentale in ceea ce priveste evenimentele din Romania, incepand cu decembrie 1989, aceasta a incetat probabil in 1990, considerandu-se ca scopurile au fost atinse. Nimeni nu isi putea inchipui atunci cat de perversi si tenace sunt socialistii in fapt. Nimeni nu isi putea inchipui atunci ca Uniunea Sovietica nu renuntase pur si simplu la Europa de Est ci s-a retras strategic, conform unui plan care astazi este vizibil in toata agresivitatea sa.

In 1990 romanii puteau sa isi schimbe soarta. Aveau nevoie de putina logica si putin curaj. Nu au avut de nicicare. Insa cei mai multi aveau o scuza. Doua orase au contribuit in principal la caderea dictaturii comuniste in Romania: Timisoara, care a stat o saptamana singura si a platit cu sange inca din 17 decembrie la care i s.a alaturat in sustinere Bucurestiul, care a platit un tribut inca si mai greu. Cele doua orase nu mai poit fi despartite, desi inca si astazi se incearca crearea de animozitati zgandarindu-se orgolii locale... Scuza aceasta nu mai exista si pentru ceea ce s-a intamplat in 2012 s-au pentru ceea ce se intampla acum...

Mai tin minte doua intamplari din acele zile ale lui 1990, intamplari din balconul Universitatii... Primul a fost ca dupa ce am terminat de vorbit sau cantat, Marian Munteanu si-a aruncat sapca in sus dar nu a mai gasit-o... Ultima este aceea in care un reporter de la BBC caruia acumj nu ii mai pot atribui un chip m-a intrebat daca nu imi este frica, iar eu naiv, cu doar cateva zile inainte de evenimentele din 13-15 iunie am raspuns: "Nu! De ce sa imi fie?!!"...

Adevarul este ca nici astazi nu imi mai este frica... Sunt oarecum ferit datorita varstei si faptului ca nu mai sunt in tara... Dar vreau sa va avertizez pe toti, ca daca nu va veti opune ACUM, din toate puterile lui Iliescu, gastii sale si a urmasilor lor, adunati acum in mod fatis si fara rusine in USL, daca le veti da ocazia, vor ucide. Din nou. Nu uitati. Crima este in sangele socialistului din doctrina. De aceea socialismul trebuieste starpit. Din cauza dorintelor revansarde ale unui socialist am trecut printr-un razboi Mondial. Al Doilea. Acum un alt socialist zangane cuvinte revansarde. Dar nu la Berlin, ci la Moscova...

Piata Universitatii. 1990. A trecut atata vreme... Si iar ma apuca furiile. Pe acest popor, caruia oricat ii vorbesti despre adevar, apleaca urechea la dulceata minciunii, ca o fatuca de doauzeci de ani care crede ca oricine ii spune ca e frumoasa o iubeste cu adevarat, fara sa realizeze ca prea usor se lasa sa devina prada... Desi sunt suparat pe romani ii iubesc. Nu pot altfel. Acolo m-am nascut. Ii iubesc si imi pare rau sa vad ca sufera, chiar daca in parte suferinta si-o provoaca ei insisi, unii din lasitate, unii din orbire, unii din nepasare... Doar pe aceia care vand visul romanesc pentru interese personale ii vanez. Exista metode dupa care pot fi identificati. Cei mai multi nici nu stiu ca sunt suspectati. Ei cred doar ca sunt mai destepti si ca ne-au inselat vigilenta. Aceia sunt de neiertat!