ELVIS! ELVIS! ELVIS!

De cateva zile incoace sunt setat fara voia mea din nou pe modul "Elvis"... De cate ori ma uit la o inregistrare video cu aceasta forta artistica naturala, numita Elvis Presley, ma intorc mereu la radacinile mele muzicale... in Romania multi muzicieni au tendinta de a-l ridiculiza si de a-i minimaliza forta, insa eu nu pot face asta...

Datorita lui Elvis am luat o chitara in mana la varsta de 10 ani, dupa ce, cu doi ani inainte, il vazusem la emisiunea regretatului Tudor Vornicu, "De la A la infinit"... Era anul in care murise, dar copilul de opt ani nu stia ce insemna asta si nici cat de imensa era mostenirea culturala lasata de Elvis... Pentru copilul de atunci, la fel ca si pentru adultul de acum Elvis avea si are ceva magic... Hipnotic aproape...

Zilele acestea m-am aplecat mai mult decat altadata asupra muzicii gospel din sudul Statelor Unite, careia Elvis i-a facut cunostinta cu lumea... Si nu ma pot satura de unele dintre ele nicidecum... Am ajuns sa le introduc in listele de cantece aproape seara de seara...

Elvis m-a invatat si country, si rockabilly si rock-n-roll... Elvis m-a invatat gospel. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca acel copil de opt ani nu ar fi vazut pe ecranul alb negru al televizorului fabricat intr-o lume gri, unde il puteai vedea in general doar pe mult iubitul si stimatul conducator comunist al Romaniei Socialiste, un altfel de forta, neimpusa. O forta ce te ia pe sus si acolo te tine... Elvis Presley doamnelor, domnisoarelor si domnilor! Elvis Presley!