O seara de marti la Big Mamou...

"Vii si tu, ca e seara de jam la Big Mamou?"

Asa a inceput totul... Cu o intrebare. Si ma gandeam ca nu am mai facut asa ceva de mult si ca m-as duce si ca nu m-as duce...

Dar miscarea aceea browniana indusa pana la nivel celular in mine de muzica nu m-a lasat in pace, m-a scos din toate comoditatile posibile si m-a trimis cu un sut in dos pentru o mai mare viteza catre Big Mamou, unde aveam sa traiesc senzatii pe care macar uneori as vrea sa le pot produce...

Toate generatiile si-au dat intalnire parca in acea sera: De la tinerii din Phenomenon pana la veterani si totodata respectati muzicieni din trupe foarte cunoscute ca Holograf... La mijloc alti muzicieni cunoscuti reprezentand mijlocul distantei dintre generatii...

Cum nu stiam ceea ce va urma m-am suit pe scena cu trei piese dar una singura era cu adevarat mai dificila: "I Don`t Need No Doctor" , o piesa aproape necunoscuta a lui Ray Charles care a devenit un mare hit in intrepretarea de exceptie al lui John Mayer alaturi de John Scofield...

Ei si dupa aceea a venit traznetul: Calin Grigoriu (chitara), Cyfer (chitara), Alex Lambrino (Talisman) la bass si nu in ultimul rand Fernando Draganici (Talisman) la tobe. Si bineinteles Nadine.. Ooo, daaa... Nadine, cea pe care unii o cunosc dintr-un proiect lansat de ceva vreme pe piata... Fara o nota ratata, indiferent de intervale si cu o putere de expresie vocala uimitoare, alaturi de instrumentisti de valoare, intre care Calin Grigoriu, aflat intr-o stare efervescenta molipsitoare au facut din "Kashmir" al lui Led Zeppelin o piesa docta, prin improvizatii jazz, cantate cu dezinvoltura artistului care si-a educat talentul, sai, care desi nu stie incotro il va duce creatia, se lasa dus de val.













Incet mi-am revenit din starea de soc emotional dupa ce au mai intrat pe rand si altii... Intr-un tarziu, credeam ca totul s-a linistit... Dar a venit finalul... Cu Nashul (Sistem) la tobe si o formula aproape identica cu cea de la piesa "Kashmir", cu o muzicuta extraordinara in mainile unui alt muzician de marca m-a facut sa ma simt mic in lumea artei reale...

Cinci oameni s-au pus la instrumente si au executat trei piese in care break-urile, intonatiile, accentele, toate au fost executate de parca ar fi fost repetate in sali timp de nenumarate ore...

Celor carora nu le-am postat numele sunt oameni pe care nu-i cunosc suficient si a caror permisiune de a vorbi despre ei nu le-am cerut-o. Daca o voi primi voi posta si numele lor... Sunt nume sonore cu siguranta...

Le multumesc tuturor din suflet ca m-au lasat in preajma lor timp de cateva ore... Am parasit locul la fel de nesimtit ca si inainte... Voi continua sa cant... Atat cat ma pricep. Pana la urma muzica se face si cu tupeu daca ai bun simt muzical... Dar imi scot palaria in fata celor care mi-au amintit inca odata ca in Romania se face muzica de calitate.

Asta s-a intamplat intr-o seara memorabila de marti la Big Mamou...