Batrani sau tineri au obrazul zbarcit
Apasati de poveri, de dureri, de uitare
Cautarea luminii i-a obosit
Romanii acum invata sa zboare...
De la etajul opt, sau etajul trei
Intr-un univers paralel cautand o scapare
Sufletul lor acum de-aici s-a pierdut...
Romanii? invata sa zboare...
Nimic n-au primit, pentru ei nu s-a dat
Nici aer, nici apa, nici flori, nici iertare
Obositi de-a se sufoca infinit
Romanii, invata sa zboare...
E spectacol, e circ, e senzatie, e soc!
E total, peste tot e stirea cea mare...
Eu stau ca si altii, si nu fac nimic
Romanii invata sa zboare...
Ciorile croncane, totul e gri,
Doar sangele-i rosu pe trotuare
Uratii lumii contempleaza ranjind
Romanii invata sa zboare