180 DE GRADE...

Toate mi se intampla numai mie... Nu. Nu este titlul filmului ci chiar asa este... Imi facusem planuri sa plec in Insulele Canare. Am lichidat treaba cu apartamentul. Am vandut lucrurile greu de transportat catre Timisoara. Inclusiv calculatorul!!!

A ramas de facut o mica formalitate: cumpararea biletului de avion... La ora 17:00 am plecat in oras pentru o intalnire si cumpararea de bilete spre palmieri si plaje insorite... Prima parte a avut loc. Cea de-a doua numai pe jumatate... Pentru ca pana sa ajung la agentia de ticketing m-am sucit... Cu una suta optzeci de grade... Adica... Nu mai plec!!!

Intre timp viata incepe sa ma arunce ametitor dintr-o parte in alta a tarii... Am avut prima iesire in lume cu trupa de la Timisoara. Buna cantare, praf sonorizare... A doua zi, la cumparaturi in piata fiind pe la ora patru dupa-amiaza primesc un telefon: ”La ora 8 sa fii in Bucuresti!”... Nu am fost la opt.

Am ajuns abia la opt jumatate. Seara. La 4 dupa amiaza cumperi carne in Timisoara iar la 9 seara canti in Diesel la Bucuresti... Macar mi-a trecut teama de a zbura. Aia capatata acum ceva ani...

Am capatat in schimb una noua... Teama de durere... La coborare timpanele si cutia craniana dadeau senzatia ca stau sa explodeze si primele 10 minute le-am cantat intr-o nelinistitoare surzenie......

Si uite asa sunt din nou la Bucuresti. Doua seri la rand i-am vazut pe cei de la The Jacks... Mi-era dor de ei.. Acum o sa ma pun la refacere prin somn... La capitolul asta sunt corigent... Si e bine sa fiu precaut... Maine nu se stie ce va fi....