LANTUL SLABICIUNILOR

Sunt multi cei care cred ca acesta este un blog despre politica. Retro Satana. Asta este un blog normal. Eu sunt un tip obisnuit. Si aici e spatiul in care eu centrez si eu dau cu capul. In care zbier ce vreau eu si suspin cum vreau eu. Pentru ca este blogul MEU. Personal. O chestie deranjanta pentru unii. Distractiva pentru altii...

Oricum ar fi ma simt bine scriind exact ceea ce simt. Nu trebuie sa fac pe plac nimanui. Nu trebuie sa ma contrazic cu nimeni daca nu vreau. Nu trebuie sa lupt pentru ideile mele personale, ci pur si simplu le afisez. Cui ii place bine, cui nu... sa fie sanatos. Poate sa culeaga floricele printre peturi si pungile ce zboara nestingherite peste tot prin rRomania...

Mi-e mai mare dragul mereu sa vad cum fac spume la gura anonimii la fiecare scriere. Cum se perpelesc. Cum incearca in fel si chip sa ma scoata din sarite... Mare scoala Bucurestiul. Nimic nu ma mai scoate din sarite. Am invatat sa imi pastrez calmul in orice situatie...

Deunazi am primit o oferta. Sa cantam la un Mall. Undeva in tara. Persoana prin care a venit oferta era bine intentionata dar oferta... Neplacut este sa vezi ca esti privit ca si o cheltuiala, desi ar trebui sa fi tratat ca si o investitie... Ma intreb daca oamenii care au gandit bugetul au idee cat este de umilitor sa trebuiasca sa gandesti cum sa refuzi o astfel de oferta... M-a bufnit rasul. Involuntar. Dupa ce am inteles ca nu e o gluma...

Am pufnit in ras fara sa vreau inca odata cand s-a aplicat tactica de negociere, straveche pe plaiurile mioritice: "Daca nu vreti voi or sa fie altii"... Omul de la celalat terminal nu avea nici o vina... S-a simtit ofensat cand am ras din toata inima si i-am spus "las ma sa fie altii"... Atunci mi-a sarit mustarul... O oferta facuta aiurea in tramvai a devenit motiv de neintelegere intre oameni care nu au avut niciodata probleme intre ei...

Lantul slabiciunilor rastoarna laturile mediocritatii peste noi. Pe principiul bulgarelui de zapada. Totul pleaca de la un buhai care in loc sa ii recunoasca prietenei sale ca nu are suficienti bani daca plateste si intrare... Se justitifica spunand ca de banii aia mai ia doua beri, gandind ca fata il iubeste oricum si ca va parea si grijuliu cu banii dar si ca ii va ramane un rest pentru prezervativ, sexul fiind mai ieftin asa... Nu prea conteaza fata... El obtine totul la pret redus...

Asa ca zice el: "nu ma duc acolo ca e pe bani"... Adica, daca nu e free download el nu are cu ce. Se duce la manele ca acolo e intrarea gratis... Ei, acolo e alta treaba. Nu poate sa se faca de ras. Tre sa arunce cu euroii. Aia da cultura de masa. Nu are, asa ca se imprumuta. Ala da obicei de om fin cultivant si de un rafinament deosebit... Apoi suie fatuca pe masa ca sa danseze si el da din palme uitandu-te ca un cocos in toate partile... Dupa ce s-a terminat seara cu sex si tot tacamul i se pare ca a facut o mare afacere...

Genul asta aproape ca se sperie cand aude de alte genuri muzicale, in afara de house.... Mai ca nu isi scuipa in san... Adica ce canta astia ma? Nu fac nimic. Ce e asa de greu?!! Stau pe scena si se agita. Atat intelege creierul lui legat prin lipsa de interes pentru educatie doar de o limba vorbita: cea romana... Restul limbilor sunt de alta natura...

De aici un tavalug intreg. Patronii nu renunta la profit, si asa mic, ca sa aibe seri live. Trupele sau artistii nu sunt motivati sa ridice stacheta. Si uite asa se duce totul dracului si o facem pe una care nu stie engleza vedeta internationala... De asta mi-ar place sa il pun pe cel care a gandit oferta aceea ridicola, sa il sui pe scena la Mall-ul unde este contabil sau ce o mai fi el, si sa il pun sa zica trei cuvinte cand cateva sute de perechi de ochi si urechi se uita la el...

De munca pentru cele trei patru minute de muzica nu am cum sa ii explic. Zilele si noptile ce le petreci ani de zile ca sa ajungi sa poti canta... Si asta nu se termina niciodata... Mereu mai ai ceva de studiat... Mereu mai investesti... Despre cat costa instrumentele bune si echipamentele mai de doamne-ajuta ce sa mai povestim... Sau de profesionistii care te inconjoara cu sunetul si partea tehnica... Toate astea pentru unii vor ramane lucruri de neinteles...

In arta conteaza recunoasterea valorii. Aceasta se concretizeaza in doua moduri: recunoasterea intrinseca, prin omagiul aplauzelor si recunosterea financiara. Una fara alta nu au valoare. Romanii au o lipsa generalizata de bun simt fata de actul artistic. In orasele mari inca mai exista zbatere. Dar falfaitul aripilor celor ce s-au avantat din dragoste pentru arte este din ce in ce mai istovit... In schimb croncanitul celor ce se dau artisti dar nu vor fi niciodata asa ceva cu sufletul se aude din ce in ce mai lugubru...