.jpg)
Mi-am dorit toate lucrurile bune in aceasta viata. Am crezut intotdeauna in iubire. Am crezut mereu ca oamenii pot fi mai buni. De fapt nici nu stiu daca am crezut sau mi-am dorit... De o vreme ma incapatanez sa cred ca inca se mai poate, desi vad cum toate lucrurile se prapadesc in jurul meu...
Toate lucrurile in care cred se prabusesc. Parca mute. Parca nebagate in seama. Doar arareori se mai ridica o voce care spune ca nu e bine... Dar descreierarea a pus stapanire pe atat de multi incat osteneala acelui om, este aproape zadarnica...
Planeta incepe sa apartina cu adevarat democratic mediocrilor... Si pare ca nimic nu poate opri acest tavalug... Dar vremurile nu s-au oprit inca din curgere... Mediocritatea se va osandi singura, prin ea insasi, la cele mai cumplite chinuri, iar cei care astazi cred ca detin adevarul vor fi ingroziti la primirea notei de plata pentru obraznicia de a se crede ceea ce nu sunt, iar dragostea va fi aceea care ii va face de rusine. Dragostea aceea fireasca... Stii despre ce vorbesc, nu-i asa?...
Pentru mine, astazi, iubirea tocmai a murit. Dar stiu ca orice sfarsit este de fapt o noua poarta, deschisa spre necunoscut, si ofera noi posibilitati. Cum ar fi aceea de a ma indragosti din nou. De a tremura la prima intalnire. De a savura o noua prima si intrigant de necunoscuta contopire cu cineva... Iubirea nu moare niciodata in noi. Are mereu puterea de a regenera. Renaste mereu. Doar formele pe care le iubim sunt din timp in timp altele dar asta nu inseamna nimic. Iubirea este mereu aceeasi...
Nu mi-am dorit asta. deloc. Dar trebuie sa accept ca s-a sfarsit inca o vreme din viata mea. Vremea aceasta pleaca. Odata cu ea. Si nu se va mai intoarce. Regrete? Da. Dar ce folos acum?!! In fapt cred ca de ceva vreme totul era si previzibil... Probabil de aceea nu sunt deloc socat sau intrigat...
Astept cu nerabdare ceea ce va urma... Poate ca se va rescrie un episod trecut... Cine stie ce va fi?!! Ma intristeaza, si e uimitor acest lucru, faptul ca nu ma bucura cuvantul "libertate"... Da. Ma intristeaza... Cred ca asa trebuie sa fie atunci cand ai iubit cu adevarat... O ultima lacrima, o tigara ce se stinge singura pe buza scrumierei si un pahar cu vin. Pentru ceea ce a fost. Si pentru ceea ce va fi!
Postări
Never give up!
RăspundețiȘtergereDragostea nu poate întrista niciodată dar a pierde ceea ce ai considerat că-ţi aparţine, da.
Arată-mi-Te, Doamne, căci totul e pierdut atunci când pierdută e dragostea pentru Tine.
Priveşte dincolo de ieri, este o zi ce nu mai poate fi adusă înapoi. Primeşte lupta căci în urma victoriei vei deveni. Primeşte fiecare zi aşa cum îţi este dată. Dincolo de azi şi mâine este odihna eternă întru Domnul. Atunci şi acolo se va fi împlinind basmul ce zice: ...tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte...
Q.
Mediocritatea este la loc de cinste, la ea acasă, oricum şi de oriunde ai privi-o, chiar şi în iubire… S-a cuibărit încet-încet şi e greu s-o impingem spre ieşire… Merită efortul… Iar după iluzii pierdute, după împăcări şi trădări, după separări şi amen-inţări, norocul ne va surâde şi vor exista buze binecuvântate, care să ne spună cât suntem de iubiţi…
RăspundețiȘtergereDaca s-a terminat, asta e... e un fapt si trebuie sa trecem peste. (Numai ca va trebui sa fim mai atenti pe viitor sa nu mai gresim acolo unde poate am facut-o...) Trebuie sa credem mai departe in iubire, orice ar fi. Este motorul, sursa noastra de energie, cea care aduce frumusete in viata noastra si ne face mai buni, mai nobili.
RăspundețiȘtergere