CHILLING...

Se lasa seara si in asfintit imaginea pacloasa a uriasului vecin, pe care il cercetez mereu din balcon cand dimineata imi gadila narile acel placut miros de ocean si cafea, se intuneca si capata o aura portocaliu-rosiatica...

Palmierii isi schimba si ei culoarea incet-incet pregatindu-se de innoptat... In fiecare zi vad aceleasi lucruri dar pare ca nimic, niciodata nu este la fel... Am realizat astazi ca nu sunt in Romania dar ca nu simt deloc departarea... Slava domnului pentru Internet...

Ma cuprinde o molesela placuta si o lene dulce... Azi nu trebuie sa fac nimic... Cu totii sunt plecati... Sunt singur.. Si nu simt asta ca pe o apasare... Sunt singur si mi-e bine... Departe de discutiile neesentiale ale lumii... Despre ei, despre altii, despre mine... Ce imi pasa mie? Eu sunt vrajit de imaginea gigantului din spatele palmierilor, ce se cufunda in noapte la pret de cativa kilometri mai incolo...

Vine seara... Si dau culorile zilei pe culorile noptii... Aici noaptea are culoare... Si nuante... Am sa adorm intr-un tarziu... Dar vine iarasi dimineata... Si abia o astept...