AZI SPUNE CE VA FI MAINE

Nu fac nimic deosebit aici. Imi zbier doar furiile. Aceleasi furii pe care cei mai multi dintre romani le au. Poate doar una in plus... Sau in minus... Doar scot la lumina lucruri ce au state ascunse in colturile cele mai intunecate ale sertarelor, aruncate acolo pentru ca sa para casa mai curata...

Nu pot intelege in ruptul capului de ce romanul ocoleste vorbitul direct... Lucrurile spuse pe sleau... Nesimtirea se foloseste de acest defect, punand la zid exageratul bun simt care aduce mai mult a lasitate... Ma trezesc si acum ca tac atunci cand nu ar trebui... Invat, si invat din greu randuiala lucrurilor spuse la timp si a clarificarii imediate de situatie...

Fara echivoc, fara amanari... Noua latinilor in general nu prea ne este caracteristic sistemul... Aici pe insula exista un cuvant faimos: "MANANA". Adica "maine"... Romanii au totul in sinteza si au surclasat "manana" spaniola transformand proverbul "nu lasa pe maine ce poti face azi" in "lasa pe maine ce poti face azi. poate ca poimaine nu mai trebuieste facut"...

Ne miram cand nu ne ies treburile... De obicei nu avem justificare... Rezolvam problemele in reluare, TOCMAI pentru ca incercam sa le ignoram, crezand ca se vor rezolva de la sine... Un soi de resemnare in fata luptei cu un sistem creat anume greoi pentru ca sa dezarmeze vointa...

Este ca si cum ai spune seara ca maine te duci la razboi, iar a doua zi dimineata, te intorci de pe-o parte pe alta in pat, sperand ca inamicul va face la fel... Tin minte ca la fotbal, in vremurile comunistilor intotdeauna cand jucam cu o echipa puternica din occident auzeam injuraturi la adresa arbitrului si a sistemului de arbitraj care ne defavoriza vezi-doamne pe noi, pentru ca suntem romani...

In parte, era adevarat... In parte, era exagerat... Dar am spus mereu ca daca acest lucru este adevarat, jucatorii nostri ar trebui sa lupte si impotriva arbitrilor... In mod sportiv, desigur... Credeam ca pe mine boala aceasta nu m-a atins in nici un fel... Nu este adevarat... Analizand din ce in ce mai atent, realizez ca am aceleasi erori de sistem... Poate nu la fel de acute si de vizibile...

Inca invat sa spun in fata ce am de spus si sa accept ca altii fac la fel. Invat ca nu este neaparat un lucru rau cand cineva iti spune ceva ce tie nu iti place... Pana la urma, a spune lucrurilor pe nume, verde in fata este un semn de incredere in sine... Si acest lucru au reusit sa il franga si in mine cei 20 de ani de tinerete petrecuti in plin regim comunist...

Lupt cu toate aceste tare din rasputeri... Decalaminez reteaua neuronala... Realizez ca metodele de spalare a creierului au efecte nefaste pe termen lung si pot afecta generatie dupa generatie... Acum adormirea simturilor se face concertat la nivel global... Si doar raspunsul la intrebarea "de ce fac ei asta?" ma ingrozeste... sTIU CA ZIUA MEA DE AZI IMI PREZICE CEEA CE VA FI MAINE...