.jpg)
Ciudata varsta mai este si adolescenta... Si teribilismul usor maturizat de imediat dupa... Cand ai douazeci de ani crezi ca esti atoate-stiutor si ca esti cel mai puternic individ de pe planeta... Ignori experienta si aptitudinile altora, te impaunezi si esti ridicol de zgomotos in apararea parerilor tale...
Crezi sincer ca sunt fondate. Crezi ca ai dobandit experienta suprema inainte ca viata ta sa fi ajuns la senectute. Caci abia la batranete afli ca, de fapt, nu stii nimic... De unde stiu toate acestea? Pentru prima parte a afirmatiei am fost acolo... Am avut acea varsta... Pentru a doua am intelepciunea sa ii ascult pe cei care se afla acolo... Imi este rusine acum de impaunarea cu care argumentam si ma ratoiam la cei mai in varsta care ma priveau intelegator... Stiau probabil ceea ce am aflat si eu intre timp...
De aceea discutia cu un fost coleg de facultate, mi-a ramas adanc sapata pe creier. Mi s-a intamplat si a ramas o amintire vie, mai ales prin prisma vitezei cu care am reactionat... Si modului in care am raspuns... Ma intreba mult mai tanarul meu coleg, aflat inca intre adolescenta si maturitate, bascalios nevoie mare, cam asa:
"Ce te faci tu, daca Dumnezeu nu exista? Ai pierdut toate chefurile, toata distractia, toate bautele si toate femeile ce le puteai avea!"
Si daca stai sa privesti din punctul acesta de vedere mai ca nu i-ai fi dat dreptate omului... Insa raspunsul meu a venit fara sa gandesc foarte mult (nu era cazul), si pe nerasuflate, naucindu-ma si pe mine (parca eram in afara trupului si ma ascultam vorbind) :
"Daca Dumnezeu nu exista nu a-mi nimic sa imi reprosez. Am trait o viata un pic mai curata decat cei din jur, si singura problema ar fi ca altora le voi parea un pic mai fraier, in timp ce eu voi fi impacat cu mine insumi si cu alegerile mele. Intrebarea insa nu este pusa corect!"
Dupa care am pus intrebarea, asa cum si astazi mi se apre ca ar trebui sa o enunte fiecare individ ce vorbeste articulat:
"TU CE TE FACI DACA DUMNEZEU EXISTA?"
Si iata ca dintr-o data lucrurile au o alta perspectiva... Doua sisteme de referinta diferite. Consecintele insa nu sunt dezastruoase pentru cel care traieste dupa reguli stricte generate de moralitate in nici una dintre cele doua situatii...
In mod ciudat insa, de partea opusa, daca Dumnezeu exista, chefliul, dedat la satisfacerea poftelor generate de instinctele primare nu are decat intr-un singur caz scapare... In cazul sau nu poate fi vorba despre "castig, orisice ar fi"... Ganditi-va la acest lucru... Intens...
Postări
Pappy, niciun articol despre Piata universitatii, de acum 21 de ani? 13-15 iunie.
RăspundețiȘtergereAi uitat, de acolo dintre palmieri
Adevarat, adevarat zic tie, ca noi ceea ce stim vorbim si ce am vazut marturisim... (Ioan 3,11)
RăspundețiȘtergereCe era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu minile noastre, cu privire la Cuvintul vietii... (I Ioan 1,1)
Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! (Ioan 20,29)
Sunt şi nu sunt de acord cu tine. Dacă raportezi ceea ce ştiu la ceea ce nu ştiu evident că poţi spune că nu ştiu nimic. Întotdeauna rămâne un infinit pe care nu-l cunoaştem şi prin raportare la acest infinit ceea ce cunoaştem e aproape zero. O problemă simplă de limite. Dar... aproape zero nu e totuşi ZERO.
RăspundețiȘtergereIdeea cu "nu ştiu nimic" ne amintim cu toţii că îi aparţine lui Socrate. El nu a avut şansa Revelaţiei. NOI ŞTIM! PUŢIN, dar ştim.
Dacă la bătrâneţe o să spun că nu ştiu nimic înseamnă că mi-am ratat existenţa. Părintele Teofil Părăian ştia şi trăia ce ştia şi pentru aceasta ne-a învăţat şi pe noi. Avea el o vorbă: dacă şi la bătrâneţe eu spun tot "Îngeraşul"...