Am implinit acum cateva zile un an de cand am plecat din tara... Nu am sarbatorit... Desi, asa cum spunea cineva, acesta este visul romanesc...
Imi cerea un prieten sa scriu ceva despre evenimentele din 13-15 iunie... Ce rost ar avea? Mi se pare ca as urla in pustiu... Romanii sunt innebuniti de griji si de asaltul mediatic al celor ce i-au adus in starea aceasta jalnica...
In coltul acesta de lume unde ma aflu, incet-incet imi recapat sanatatea mintii, si, mult mai important, recapat curajul de a spune lucrurilor pe nume... Am inceput sa imi reamintesc cine sunt cu adevarat si care este sistemul meu de referinta...
Imi astern gandurile acum fara a avea acel sentiment de neputinta ce ni l-au indus cei care si-au infipt ghearele in trupul tuturor romanilor in 1989 si au facut din Romania feuda lor personala...
Romania acum traieste nu o perioada capitalista ci un soi de oranduire neo-feudala, pe care de cativa ani noua putere incearca sa o desfiinteze... Insa catelandrii crescuti in ograda de Ion Iliescu si gasca sa ce acum s-a adunat sub numele USL nu vor sa renunte...
Vad cum romanii sunt ametiti de nesfarsitele tirade butaforice ale acelora care au adus Romania in acest hal si ale urmasilor lor demni: Ponta, Antonescu si altii construiti din aceiasi mizerie imorala...
Capitalism inseamna inainte de toate sansa pentru oricine munceste, are aptitudini, talent, idei deosebite... In Romania acest lucru se mimeaza doar... Dar este si vina nboastra... Nu ne educam ca sa respectam valoarea ci ca sa o luam peste picior...
E mijloc de iunie si eu ca de obicei imi amintesc de ceea ce am trait acum 21 de ani... Am fost acolo in balconul Universitatii pret de cateva zeci de minute, de unde am putut vedea multimea de oameni care a inteles ce pericol era Iliescu si al lui FSN inca de atunci...
Am incercat sa atragem atentia romanilor care s-au trezit intr-o dimineata fara Ceausescu... Nu am fost ascultati din nefericire... Asa cum inca si astazi multi nu vor sa auda, atunci, majoritatea, au ales sa urmeze zambetul iliescian plastificat de la ureche la ureche...
Ce ma intristeaza insa cel mai tare este ca nu vad in generatiile mai tinere decat noi dorinta, puterea si capacitatea de a se ridica pentru dreptul la o viata decenta...
Romanii s-au bagat singuri in gura lupului in 1990... Acum au posibilitatea sa iasa votand anti a tot ceea ce reprezinta USL. USL si structurile ce se afla in umbra sa trebuie sa dispara... Asa trebuie sa fie. Si asa va fi. Altfel romanii se intorc in 1990...
De data aceasta nu mai au forta de a se salva... Insa nu are cine sa o faca in locul lor... In consecinta USL va dispare... Trebuie... Mai mult decat orice, romanii urasc ceea ce reprezinta USL si cei care vil compun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eu cred ca: