NEBUNUL CU OCHII DESCHISI (reluare)

Sunt nebun... Sunt anormal... Aud uneori din gura unora ceea ce si mie imi trece prin cap uneori... Si adesea ma apuca spaima: daca e adevarat?!!

Ma simt anormal in majoritatea timpului... Nebun arareori... Dar cand aprofundez lucrurile, si pun intrebarea care descoase toate lucrurile: "De ce?" incep sa realizez ca sunt de fapt un om normal intr-o societate anormala,... O societate in care scara valorilor a fost inversata.

Si pentru ca refuz sa fac parte din masa de manevra, refuz sa ma predau celor care vor sa imi controleze viata pana in cele mai intime momente, sunt considerat a fi anormal. Pentru ca refuz sa accept mediocritatea chiar si atunci cand este vorba de persoana mea, pentru ca refuz compromisurile impuse de forta coercitiva a unui stat care functioneaza in defavoarea mea sunt considerat nebun.

Pentru ca refuz categoric sa ma las inghitit de mocirla in care este tinuta cu capul plecat aceasta natiune de niste nulitati care si-au uitat originile multi se uita nedumeriti la mine si confunda starea mea aceasta, anormala pentru ei, nebunie...

Si totusi... Aleg sa raman cu ochii deschisi si sa stau in uimire privind la lumea care a decis ca raul este bine si binele este rau, chiar daca asta imi ucide sufletul si pofta de a mai imparti ceva cu ea... Si rea;ozez ca nusunt eu cel anormal, daramite cel nebun...