GANDURI SEMIDOCTE (reluare)

Un cititor necajit foarte de faptul ca sunt semidoct, mi-a atras atentia ca ceea ce am infierat eu ca si comunism nu are nici o legatura cu adevaratul comunism si cu fondatorii lui, Marx si Engels, oameni ce au trait in veacul al XIX-lea...

Interpelarea aceasta mi-a amintit fulgerator de unul dintre primele discursuri ale lui Ion Iliescu, care a facut afirmatii similare vorbind despre regimul Ceausescu: "acesti oameni nu au nimic de a face cu ideologia comunista" si "au intinat doar numele comunismului".... Asta ne spunea Ion Iliescu pe 22 decembrie 1989. Ce ne-a oferit in schimb am vazut imediat. In ianuarie 1990 avea loc prima mineriada...

Apoi, daca domnul "S" o spune inseamna ca are dreptate. Sunt un semidoct. Multi suntem. Nu destui insa. Pentru ca altfel nu am trai in mizeria creata de starea generalizata de ignoranta... Am fi totusi ceva mai civilizati... Desigur, nu imi place sa mi se spuna in fata lucruri. Dar asta nu inseamna ca nu le iau in seama. Orice sut in fund este un pas inainte nu-i asa? Fiecare da cat poate. Nu am sustinut niciodata ca as fi vreun zeu al intelepciunii... Desi imi pare ca modestia in zilele noastre este un defect...

Se pare ca experienta cumulata in timp nu mai are nici o valoare... Astazi cu cat dai mai mult din gura, cu cat arunci si manaci mai mult rahat vei fi mai sus pe scara sociala... Blogul acesta este blogul MEU. Iar ceea ce ma motiveaza sa scriu se bazeaza pe observatii empirice si comparatii facute cu un model ideal. Este ceea ce observ si traiesc eu. Impart cu cei care vor sa imparta cu mine si ras si plans, si supunere si revolta, si furie si resemnare.

Nu oblig pe nimeni sa citeasca ceea ce scriu. Dar semnalele pe care le primesc imi spun ca si altii gandesc exact ca si mine. Si acesta este un bun inceput pentru a schimba ceva: cand nu esti singur mai capeti o gura de aer si un pic de curaj... oricine poate afirma orice. Fiecare are dreptul la opinia sa personala. Un lucru insa nu poate fi spus despre mine: ca nu sunt sincer. Si vreau sa cred ca sinceritatea valoreaza mult intr-o lume in care pragmatismul impune alte cutume...

Elitele nu au neaparata nevoie de bloguri pentru a-si demonstra starea de agregare superioara. Cel mult pot avea un blog pentru a ne comunica ce si cum. Noi, ceilalti, insa avem nevoie de bloguri pentru multe alte motive.

Studii de specialitate au afirmat de multa vreme ca una dintre cela mai mari nevoi umane este nevoia de recunoastere. Probabil ca de aici nevoia de comunicare nevoia de a ne spune unii altora lucruri. Iar noi avem nevoie de adevaruri spuse in fata. Pentru ca, din cate sesizez, nu multi au interesul si curajul sa spuna lucrurilor pe nume, desi este cel mai mic lucru pe care il putem face pentru insanatosirea vietii noastre sociale atat de mutilate in ultimii 65 de ani...

Lasand de o parte atacurile sale la persoana, domnul "S", caruia ii multumesc pentru ca si-a facut timp sa comenteze o postare semidocta de pe un blog obscur, a facut o afirmatie care mi-a dat ideea acestei postari si cu care sunt intru totul de acord: comunistii au fost niste oportunisti.

Orice om care are cel putin varsta mea a avut contact cu scrierile lui Marx si Engels. Nu le puteai ocoli pana in 1989. Eu am terminat liceul in 1987 si volens-nolens am aflat ca ideologia comunismului a aparut in secolul XIX prin Marx si Engels. Am urat atat de tare comunismul incat am citit doar ceea ce am fost obligat sa citesc despre cei doi. Si despre Lenin. Nu sunt nici istoric, nici folozof. Nu ma intereseaza nici astazi ce au scris in totalitate, dar urmare a sapunelii primite o voi face. Pentru ca intotdeauna trebuie sa vorbesti in cunostinta de cauza. Si pentru cultura mea generala. Pentru moment insa ma concentrez nu asupra scrierilor celor trei titani ai iluminarii mondiale, ci sunt framantat, si inca al naibii de tare, CE AU PROVOCAT...

Oricine stie ca metoda de punere in aplicare a ideologiei marxist-leniniste a fost, de la cele mai fragede inceputuri, violenta. Si la inceputuri Lenin traia... Vorba aceea... Teoria este una. Ca de obicei insa practica omoara orice idee buna. Iar la punerea in practica a comunismului s-a vazut cel mai bine de ce ideile lui Marx si Engels sunt utopii idealiste: oamenii intre ei se vor afla mereu in competitie... De a avea, de a sti mai mult decat altii... Ironic insa comunistii sau oportunistii, cum vreti sa le spuneti au reusit sa reduca, prin filozofia materialist-dialectica, toata competita la "A AVEA"... Si asa a ramas!

Eu vorbeam despre ceea ce am trait noi, practic, sub ceea ce s-a numit comunism. Sunt convins ca sensul articolului ce a starnit a atras asupra mea mitraliera docta a fost inteles.. Pentru ca daca nu a fost inteles ar trebui sa il trec pe cel care a facut comentariul intr-o categorie inferioara chiar aceleia in care m-a plasat el.

Atentia pe care interlocutorul meu le-a acordat-o lui Marx si Engels (cel putin asa lasa sa se inteleaga) prin studiul aprofundat al lucrarilor acestora, s-ar putea sa ii fi deformat totusi un pic sistemul de referinta...

Da, comunistii au fost oportunisti. Dar s-au numit COMUNISTI. Si, intocmai ca si reprezentatii Europei in Evul mediu care, in numele crestinismului au pornit razboaie, ei au foist violenti in numele comunismului. Nu cred ca trebuie sa imi fie rusine pentru ca citesc sau fiindca am citit mai mult decat altii. Dimpotriva!

Pentru incheiere voi spune cateva lucruri, general-valabile in opinia mea. Am citit mult si consider ca tot nu este suficient. Dar asta sigur nu este o rusine. Poate fi in schimb o amenintare pentru ignoranta altora. Insa nu mi-e rusine de ceea ce stiu, ci de ceea ce nu stiu. De aceea scormonesc zilnic si caut sa aflu lucruri noi, sa ma instruiesc. De aceea citesc carti scrise de altii si nu scriu eu carti.

Culmea ironiei pentru mine este ca, intr-o era in care informatia, cum spuneam, musteste pe garduri, modul in care marea majoritate a oamenilor face selectia informatiei este cumplit de primitiv, bazandu-se mai mult pe instinctele primare, ce preiau controlul asupra individului atunci cand educatia este sub nivelul mediu... Acesta este lucrul care ma irita pe mine.

Am curajul sa suport critica si sa imi sutin ideile. Pentru ca, atunci cand te apuci sa faci ceva cat de cat la vedere, sigur vei fi atacat. Dar in toate trebuie sa ai o motivatie si sa iti poti sustine cu argumente actiunile. Inainte de toate trebuie sa ai curajul si sa o faci sub un nume si un chip. Altfel, din anonimat, valoarea celor spuse este ZERO.

Eu practic ceea ce predic. Chiar daca asta imi aduce multe probleme. As putea trai foarte bine facand compromisuri. Am si cum si prin cine sa le fac. Dar am ales sa nu. Cu acest lucru ma mandresc si il flutur in fata oricui, ca pe un steag. Pentru ca acesta sunt eu. Nu ma ascund. Nu vrea sa par ceea ce nu sunt. Nu ma dau in laturi. Sunt eu. Atat cat sunt. Cu bune si cu rele. Mai bun decat altii. Mai rau ca altii. Doar un om...

In ceea ce il priveste pe interlocutorul meu astept sa citesc si ceva idei personale de ale sale. Nu de alta, doar ca sa pot fi si eu roman. Si sa comentez ceea ce fac altii... Ar fi o schimbare si o relaxare binevenita... Sa ma pun si eu la adapostul unui gard si sa latru. Just for fun...

(foto preluat de pe "Incotro, Doamne?")

P.S. Iar nu am avut curaj, si pentru asta am fost admonestat again. Tineam minte, nu din scoala ci din discutii ulterioare anului 1989 ca Marx, Engels si Lenin mai ales proclamau violenta ca fiind necesara. Dar nu eram sigur. Nu am citit asta cu ochii mei. In schimb am observat si cantarit rezultatele. Pentru ca nu am afirmat ceva fara sa ma documentez si fiindca nu am trisat fugind repede la Wikipedia am fost luat din nou la ture. Dar a meritat. Acum stim sigur ca astia nu isi schimba naravul nici dupa a mia naparlire...