.jpg)
Motto: „In om este atâta realitate câtå este în el energie de muncå“
(C. Rådulescu-Motru, Personalismul energetic, 1928)
Nimic nu este mai socant decat sa vezi ca ceea ce ai crezut tu a fi rodul unei gandiri originale, proprii, este de fapt doar o redescoperire prin metode empirice a ceea ce altii au stipulat deja cu multe zeci de ani in urma... Sau sute... Asa mi s-a intamplat cand am inceput sa citesc "Psihologia poporului roman" a lui Constantin Radulescu-Motru...
Trebuie sa ma instruiesc mai mult... Trebuie sa inteleg mai bine si pe baze stiintifice mai multe lucruri... Trebuie sa reincerc a citi inca o data "Critica ratiunii pure" a lui Kant si alte cateva tone de intelepciune scrise de-a lungul vremii pe care odinioara nu le-am putut digera... Probabil ca eram prea crud acum 20 de ani cand am incercat ultima oara... Si trebuie sa citesc "Personalismul energetic" a lui Radulescu Motru... Vreau sa trec de nivelul mediu... Va provoc si pe dumneavoastra sa faceti la fel oferindu-va doar primele idei din volumul "Psihologia poporului roman", insotita de nota introductiva a editiei din 1999.
„Pânå la adânci båtrânete, n-a încetat så cugete si så-si punå probleme, så se adapteze spiritual tendintelor epocii contemporane“
(M. Ralea, 8 martie 1957)
NOTÅ INTRODUCTIVÅ
Reprezentant de seamå al scolii filosofice românesti (într-un fel, în spiritul lui T. Maiorescu putând fi considerat chiar initiator), gânditor cu formatie enciclopedicå, savant, dar si remarcabil dascål si promotoral noului în educatie si învåtåmânt, Constantin RÅDULESCU-MOTRU (n. 2.02.1868 – m. 6.03.1957) råmâne, orice s-ar spune, una dintre personalitåtile de prim rang din istoria României moderne. Continuând orientarea marilor nostri cårturari spre promovarea si afirmarea valorilor culturii nationale, autorul cartii "Personalismul energetic" ajunge la o împlinire teoreticå proprie, într-o concep¡ie care pretuieste totodatå faptul pozitiv si exigentele rt¡iunii, continuând astfel îndemnul spre echilibru si armonizarea valorilor instituite prin criticismul kantian si menite så dea un fundament dezvoltårilor teoretico-metodologice constructive, dar care så constituie în acelasi timp matricea unei filosofii activiste, finalizatå într-o teorie a vocatiei, cu rol hotårâtor „în cultura popoarelor“. Cåci „vocatia“este o chemare, iar „omul de vocatie are o productivitate originalå si închinatå binelui social, cum nu o au ceilalti oameni“; mai mult, omul de vocatie este „acela care corespunde påmântului pe care tråieste“ si care „gåseste în muncå întregirea lui idealå“.
„Personalismul energetic“ si întregirea lui în teoria vocatiei au la bazå o cercetare psihologicå temeinicå, finalizatå în scris cu mânå de maestru în formularea unei conceptii psihologice moderne, înteleaså ca unitate între teoria psihologicå si analiza unor fenomene concrete ce apartin studiilor de psihologie socialå. In acest sens, psihologia persoanei si conceptia asupra personalitåtii îsi aflå o ilustrare într-un studiu avizat al psihologiei poporului român si al civilizatiei române moderne. Alåturi de scrierile de psihologie si de filosofie, micile studii consacrate acestor teme se dovedesc aståzi de mare actualitate. Cåci realizarea „omului de voca¡ie“ trebuie så aibå loc în colectivitåti moderne bine structurate, ale cåror forme superioare sunt, fårå doar si poate, popoarele, natiunile. Tocmaipentru aceasta (sublinia ilustrul psiholog si filosof în:Vocatia. Factor hotårâtor în cultura popoarelor, 1935), vocatia „se aratå atunci când ea este cerutå de instinctul de conservare a unui popor; ea este o manifestare a energiei poporului întreg... este o canalizare a energiei poporului, si, prin canalizare, ea este, în acelasi timp,o valorificare“.
Fårå a încerca aici o caracterizare a conceptiei lui Rådulescu-Motru (a se vedea „Postfata“, cu trimiterile bibliografice necesare), mentionåm cå lectura studiilor ce urmeazå nu poate fi decât instructivå si plinå de îndemnuri cåtre formarea unei constiinte critice si, în genere, a spiritului de discernåmânt, bazat pe realism si obiectivitate... Fårå så coloråm nota criticå (pânå la criticism, pe alocuri!), nu putem så nu observåm valoarea de exceptie, venitå de aceastå datå prin analiza psihologicå a obiceiurilor si a mentalitåtilor, nu prin satirå (sau alte forme literare, exemplare fiind, în acest sens, comediile lui Caragiale!), ci, prin formulåri precum cele din Sufletul neamului nostru, calitåti si defecte. Si, fårå a duce mai departe gândul, så recomandåm si volumele sub genericul: C. Rådulescu-Motru, Revizuiri si adåugiri 1944 (Ed. „Floarea Darurilor“, 1996), în care descrierea vie¡ii prilejuieste precizåri de mare semnificatie teoreticå si totodatå analize de psihologie a poporului român.
Câteva citate (din vol. II) nu sunt de prisos... aståzi: „Este în lumea politicienilor nostri o manie de a considera tara ca un bun al lor propriu asupra cåruia pot face tranzac¡ii“ (p. 96); „Lipsa de prevedere, carecaracterizeazå opera noastrå legislativå, se întinde peste tot, pânå la cele mai neînsemnate måsuri administrative“(p. 165); „nu apare ceva pe lume de naturå usoarå, idei metafizice, speculatii mistice, scoli literare sau artistice de originalitate dubioaså, care så nu aibå numaidecât admiratori si imitatori în România“ (p. 250-251). Si totusi, o consolare: „Firea românului nu este leneså: este înså iubitoare de ocupatie variatå“ (p. 250). Dincolo de orice dezvoltåri, så retinem preocuparea centralå a marelui filosof, a cårui participare la afirmarea culturii române moderne acoperå aproape o jumåtatede veac: „Singurul rost pe care-l mai våd activitåtii mele viitoare este pe terenul stiintei: så ajut la extinderea spiritului stiintific în România“ (p. 250, la 25 iulie 1944). Este crezul unei vie¡i închinate adevårului si binelui, o viatå pilduitoare pentru generatia de azi si pentru generatiile de mâine!
Studiile oferite aici, în esentå analize psiho-sociologice desfåsurate în lumina creatiei teoretice (în psihologie si filosofie) a lui Rådulescu-Motru, oglindesc preocuparea sa pentru cunoasterea specificului spiritualitåtii noastre si al culturii românesti, pentru afirmarea personalitåtii acesteia în contextul istoriei universale. Faptul cå ele au fost publicate cândva în revistele vremii, majoritatea chiar în cele initiate si conduse de ilustrul gânditor si om de culturå, este el însusi relevan tpentru stilul de lucru si pentru modelul de viatå pe care Rådulescu-Motru l-a urmat. Asa cum preciza Nicolae Bagdasar (în textul din Portrete, prezent în „Anexå“), „gata så accepte orice initiativå si så sprijine orice actiune de culturå pe care le considera necesare si utile, el nu ezita så ajute cu sfatul, cu colaborarea stiin¡ificå, cu interventia la locul de drept, acolo unde era nevoie de fonduri... Asa se explicå de ce el a fost director al atâtor periodice... faptul cå un periodic apårea sub directia sau patronajul såu constituia un gir, un factor moral de prim ordin pentru cititori. In aceastå privintå, el a dat dovadå de o energie, de o tenacitate cu adevårat exemplare“
In loc de orice încheiere, s-ar potrivi aici, credem, cuvintele lui Rådulescu-Motru, prilejuite de un studiu Despre båtrânete (semnalat cu data: 31.12.1952): I¥nainte de 1927, activitatea mea era conduså de spirit curat didactic, constând în expunerea obiectivå a cunostintelor filosofice împrumutate din cultura Europei de Apus, iar dupå 1927, cu vârsta båtrânetii, activitateamea a evoluat, luând caracterul unui apostolat în spiritul etnicului românesc“.
PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN
II
Psihologia socialå are drept scop så determine si så explice însusirile sufletesti ale unei populatii. Insusirile sufletesti ale unei populatii sunt conditionate de trei factori principali: de fondul biologic ereditar al popula¡iei, de mediul geografic si de caracterele institutionale dobândite de popula¡ie în timpul evolutiei sale istorice. In fondul biologic ereditar sunt cuprinse dispozi¡iile organice, cu care indivizii, care compun popula¡ia, vin pe lume; dispozitii care reglementeazå în mod direct functiunile vie¡ii vegetative ale populatiei si prin acestea,apoi, indirect, pe acelea ale vietii sufletesti. In acest fond biologic ereditar ceea ce intereseazå sunt dispozi¡iile deficiente si patogene, care scapå de sub influenta oricårei educatii. Normalul, intereseazå mai putin, fiindcå el este dirijabil. Anormalul, adicå dispozitiile bolnåvicioase, creeazå piedici si fatalitåti pe care nici o putere nu le poate înlåtura. In mediul geografic intrå toate formele de energie care înconjoarå si provoacå reactii în sufletul populatiei: clima, natura solului; posibilitåtile de produt¡ie pe terenul muncii; flora si fauna; natura gran¡telor etc. In sfârsit, în caracterele institutionale sunt cuprinse manifestårile tipice de naturå spiritualå. Ele sunt diferitede acelea provocate de fondul biologic ereditar si de mediul geografic; sunt manifeståri apartinând experientei istorice a popula¡iei, care, prin traditie, se repetå în mod constant în decursul unei lungi durate de timp. In numårul acestora sunt: vorbirea, obiceiurile morale si juridice, conceptiile preferate în pretuirea lumii si a vietii; tråsåturile nationale.
Actualitatea sufleteascå a unei populatii este conditionatå de câtesi trei acesti factori. Dar nu într-o måsurå egalå. Populatiile cu trecut istoric, în sufletul cårora caracterele institutionale au ajuns la oconsisten¡å puternicå, îsi au actualitatea sufleteascå, în primul rând, influentatå de caractere institutionale si numai în al doilea rând de ceilalti factori. Fondul biologic ereditar si mediul geografic ståpânesc sufletul popula¡iilor tinere, care sunt fårå trecut istoric si fårå puternice caractere institutionale. Intre cei trei factori existå asadar, în ceea ce priveste influenta lor, o contrarietate.
La popula¡iile cu institutii spirituale inconsistente, influenta factorului ereditar si a mediului geografic sunt covârsitoare. La care, dimpotrivå,institutiile spirituale sunt puternice, influentele celorlalti factori sunt reduse. Spiritualitatea este ca o armåturåde izolare. Ea då posibilitatea unor populatii så-si croiascå un destin propriu, emancipat de sub jugul biologic si geografic al condi¡iilor lor de viatå. Populatiile capabile de asemenea institutii spirituale sunt popoarele de culturå nationalå, adicå, sunt popoarele creatoare de originalitate sufleteascå în istoria omenirii.
Nu toate populatiile sunt capabile de culturå nationalå. Spiritualitatea nu este un produs al timpului. Sunt populatii care tråiesc mii de ani fårå ca în sufletul lor så prindå rådåcini caracterele institu¡ionale. Ele tråiesc într-o vesnicå copilårie, având sufletul ståpânit când de influen¡a ereditå¡ii biologice, când de influenta mediului geografic. Populatiile care se ridicå la o culturå nationalå au în ele particularitatea de a-si cristaliza experien¡a istoricå în institu¡ii de naturå spiritualå, institutii care,o datå înrådåcinate, preiau conducerea vietii lor sufletesti. Populatiile acestea reusesc så dirijeze, dupå normele dictate de vointa lor, atât manifestårile care stau sub influenta factorului ereditar, cât si manifestårilede sub influen¡a factorului geografic.
Prin urmare, psihologia socialå, care are drept obiect studiul vietii sufletesti a organismelor sociale, se gåseste, dupå populatie, înaintea unei vie¡i sufletesti deosebite. Când studiazå sufletul unei populatii lipsite de o armåturå spiritualå, obiectul ei se reduce la studierea manifestårilor sufletesti simple, pe jumåtate biologice. In cazul acesta, nelegând de sufletul populatiei o finalitate spiritualå proprie, ea råmâne pe planul reactiilor sufletesti conditionate de factorul ereditar si de mediul geografic. Popula¡iile de sålbatici,bunåoarå, aproape cå nu prezintå psihologiei sociale ceva interesant pentru cercetare; ele sunt de preferintå obiect de studiu pentru etnografie si sociologie.
In cazul în care psihologia socialå are så cerceteze sufletul unor populatii cu trecut istoric si cu institutii spirituale bine înrådåcinate, atunci obiectul såu este cu totul schimbat. Sufletul acestor din urmå populatii are într-însul realitåti suprabiologice, care trebuie explicate pe planul unei finalitåti spirituale. Si ceea ce este mai anevoios: nu pe planul aceleiasi finalitåti spirituale pentru toate populatiile, ci pe planul unei finalitåti speciale pentru fiecare populatie în parte.
Acesta este cazul populatiilor pe care le numim popoare culte, sau natiuni creatoare de originalitate sufleteascå. Dacå la cercetarea sufletului pe care îl au populatiile sålbatice obiectul psihologiei sociale aproape cå este inexistent sau se confundå cu obiectul altor stiinte, la cercetarea sufletului pe care îl au popoarele culte, obiectul psihologiei sociale nu numai cå este existent, dar el se multiplicå dupå numårul acestor popoare; avem nu o singurå psihologie socialå pentru toate popoarele culte, ci psihologii sociale diferite: psihologia socialå a poporului englez, psihologia socialå a poporului francez, psihologia socialå a poporului german si asa pentru fiecare popor cult în parte.
Ceea ce este o realitate sufleteascå în sufletul unui popor nu este si în sufletul altui popor. Fiecare popor cult îsi are structura si evolutia sufleteascå proprii siesi; îsi aredestinul såu. Aceste consideratii fac så întrevedem dificultåtile care însotesc cercetårile de psihologie socialå. Cu cât un popor are o culturå mai veche si mai originalå, cu atât stiin¡a despre sufletul såu are de cercetat un obiect mai special, mai singular. Datele statistice si experimentale pe care se fundeazå psihologia socialå a unui popor nu pot fi utilizate la psihologia socialå a altui popor, fiindcå spiritualitatea fiecårui popor e de sine ståtåtoare si aceastå spiritualitate trebuie mai întâi înteleaså, pentru a putea în urmå interpreta datele pe care le dau statistica si experienta. Cu alte cuvinte, stiinta psihologiei sociale nu este o stiintå liberå, în întelesul cå ea îsi adunå cunostintele clådind numai pe baza postulatelor logicii, ci ea se subordoneazå de la început finalitåtii spirituale în care se desfå¿oarå istoria poporului la care se aplicå; ea depinde de idealul pe care îl urmåreste poporul, care îi constituie obiectul
1.1
Aceastå dependentå de ideal o gåsim la toate stiin¡ele, afarå de cele matematice, dupå filosofia na¡ional-socialistå, împårtå¿itå de guvernan¡ii de aståzi ai Germaniei (comp.Das national-sozialistische Deutschland und dieWissenschaft. Heidelberger Reden von Reichsminister Rustund Professor E. Krieck, 1936). La popoarele cu culturå veche si originalå dificultåtile acestea se pot în parte birui prin lumina pecare o råspândeste idealul lor, care este bine prins în institutiile pe care le-a inspirat. La popoarele cu o culturå mai nouå si nu atât de originalå, dificultåtile råmân mari. Aproape de nebiruit. Acesta este cazul psihologiei sociale a poporului român. Oricâte date statistice si observatii scoase din experientå am avea strânse asupra vie¡ii sufletesti a poporului român, întrucât lipseste constiin¡a clarå a finalitåtii spirituale a acestei vieti, interpretarea datelor se va face în mod nesigur. Datele pot cel mult så justifice o finalitate spiritualå dezvåluitå prin institutii precise si desåvârsite, dar când aceastå finalitate nu estedezvåluitå, sau este dezvåluitå în mod nebulos si fragmentar, atunci ele pot servi cel mult ca indicii supuse discutiei. Constiinta poporului român are pânå acum despre finalitatea spiritualitåtii sale numai indiciisi încå indicii vagi.
II
Cu aceste rezerve ne propunem så schitåm în rândurile de mai jos câteva date privitoare la însusirile sufletesti ale poporului român, sub latura vietii sale sociale si economice. Aceste date sunt obisnuite, în cea mai mare parte, prin compararea manifestårilor sufletesti obisnuite românului cu acelea pe care le gåsim la popoarele culte apusene. Aceastå comparare s-ar fi putut face si cu manifestårile sufletesti ale popoarelor învecinate românului si aceasta ar fi fost poate de recomandat; am preferat-o totusi pe cealaltå, fiindcå aceasta se poate face pe baza unui material mai precis si mai controlabil. In afarå de aceasta, cum în viata socialå si economicåa poporului român a existat, în timpul din urmå mai ales, tendin¡a de a se imita institutiile din Apus, compararea aleaså de noi are avantajul de a ilustra tocmai, în perspectiva acestei tendinte de imitare, unele din cele mai caracteristice dispozitii ale sufletului românesc. Datele noastre sunt asadar, cu precådere, dobândite prin metoda comparativå.
Incepem cu acelea care se impun de la prima privire. Intre acestea: individualismul sufletului românesc fatå de individualismul popoarelor culte apusene. Despre individualismul românesc s-a vorbit adeseori.Unii au fåcut dintr-însul principala tråsåturå caracteristicå a românului. Românului nu-i place tovårasia. El vrea så fie de capul lui. Ståpân absolut la el în caså. Cu o pårticicå de proprietate cât de micå, dar care så fie a lui. Din aceastå cauzå el înclinå putin spre anarhie. Acest individualism românesc înså nu implicå spiritul de initiativå în via¡a economicå si prea putin spiritul de independentå în viata politicå si socialå, cele douå însusiri prin care se caracterizeazå individualismul popoarelor culte apusene si care constituie sufletul burghez.
Marea majoritate a populatiei satelor românesti n-are într-însa nici o asemånare cu sufletul burghez. Din mijlocul ei nu ies indivizi întreprinzåtori, care så-si riste odihna si avutul pentru a se îmbogåti prin mijloace neîncercate. Populatia satelor românesti, dimpotrivå, stå sub traditia muncii colective. Fiecare såtean face ceea ce crede cåva face toatå lumea. N-are curajul så înceapå o muncå decât la termenele fixate prin obicei. A iesi din rândul lumii este, pentru såteanul român, nu un simplu risc, ci o nebunie. De aceea slabele rezultate date de scolile primare rurale la noi. Copilul de såtean învatå în scoalå så fie cu initiativå, fiindcå scoala noastrå este croitå pe modelul scolilor burgheze apusene, dar cu toate sfaturile primite, copilul de såtean când iese din scoalå se supune traditiei colective: el munceste cum a pomenit la el în sat, din mosi stråmosi.
Aceastå traditie de muncå colectivå, de altminteri, i-a fost de ajutor populatiei noastre såtesti, odinioarå, întimpul secolelor de urgie. Prin aceastå tradi¡ie de muncå colectivå, satele românesti au durat. Când urgia le izbea,ele nu se risipeau, ci se mutau, ca un singur om, de la ses la munte, dintr-un cap la altul al tårii. In Apus, în tårile locuite mai ales de anglo-saxoni, colonizårile s-au fåcut prin împrå¿tierea indivizilor; în tårile locuite de români prin împråstierea colectivitåtilor såtesti. Individualismul românesc este, prin urmare, de altå naturå de cum este acela cunoscut în Apusul european. In Apusul european individualismul se manifestå pe planul vie¡ii sociale si economice, este creator de institutii, pe când individualismul românesc este o simplå reactie subiectivå, un egocentrism, sub influenta factorului biologic ereditar.
Dacå, in timp, acest individualism românesc poate fi educat si transformat într-un individualism creator de institutii, este o altå chestiune. Educatia si transformarea nu se pot opera decât sub influenta factorului spiritual. Trebuie mai întâi realizatå o vointå unitarå a sufletului românesc, care så-si facå un ideal din sufletul burghez, si sub conducerea cåreia så se facå educatia si transformarea individualismului subiectiv într-un individualism institutional. Nimeni nu poate prevedea dacå aceastå vointå se va realiza prea curând; ceva mai mult: dacå se va realiza vreodatå. Cåci nu este numaidecât un postulat al istoriei omenesti ca toate popoarele de pe påmânt så ajungå la individualism comercial burghez. Pot fi si alte idealuri."
(M. Ralea, 8 martie 1957)
NOTÅ INTRODUCTIVÅ
Reprezentant de seamå al scolii filosofice românesti (într-un fel, în spiritul lui T. Maiorescu putând fi considerat chiar initiator), gânditor cu formatie enciclopedicå, savant, dar si remarcabil dascål si promotoral noului în educatie si învåtåmânt, Constantin RÅDULESCU-MOTRU (n. 2.02.1868 – m. 6.03.1957) råmâne, orice s-ar spune, una dintre personalitåtile de prim rang din istoria României moderne. Continuând orientarea marilor nostri cårturari spre promovarea si afirmarea valorilor culturii nationale, autorul cartii "Personalismul energetic" ajunge la o împlinire teoreticå proprie, într-o concep¡ie care pretuieste totodatå faptul pozitiv si exigentele rt¡iunii, continuând astfel îndemnul spre echilibru si armonizarea valorilor instituite prin criticismul kantian si menite så dea un fundament dezvoltårilor teoretico-metodologice constructive, dar care så constituie în acelasi timp matricea unei filosofii activiste, finalizatå într-o teorie a vocatiei, cu rol hotårâtor „în cultura popoarelor“. Cåci „vocatia“este o chemare, iar „omul de vocatie are o productivitate originalå si închinatå binelui social, cum nu o au ceilalti oameni“; mai mult, omul de vocatie este „acela care corespunde påmântului pe care tråieste“ si care „gåseste în muncå întregirea lui idealå“.
„Personalismul energetic“ si întregirea lui în teoria vocatiei au la bazå o cercetare psihologicå temeinicå, finalizatå în scris cu mânå de maestru în formularea unei conceptii psihologice moderne, înteleaså ca unitate între teoria psihologicå si analiza unor fenomene concrete ce apartin studiilor de psihologie socialå. In acest sens, psihologia persoanei si conceptia asupra personalitåtii îsi aflå o ilustrare într-un studiu avizat al psihologiei poporului român si al civilizatiei române moderne. Alåturi de scrierile de psihologie si de filosofie, micile studii consacrate acestor teme se dovedesc aståzi de mare actualitate. Cåci realizarea „omului de voca¡ie“ trebuie så aibå loc în colectivitåti moderne bine structurate, ale cåror forme superioare sunt, fårå doar si poate, popoarele, natiunile. Tocmaipentru aceasta (sublinia ilustrul psiholog si filosof în:Vocatia. Factor hotårâtor în cultura popoarelor, 1935), vocatia „se aratå atunci când ea este cerutå de instinctul de conservare a unui popor; ea este o manifestare a energiei poporului întreg... este o canalizare a energiei poporului, si, prin canalizare, ea este, în acelasi timp,o valorificare“.
Fårå a încerca aici o caracterizare a conceptiei lui Rådulescu-Motru (a se vedea „Postfata“, cu trimiterile bibliografice necesare), mentionåm cå lectura studiilor ce urmeazå nu poate fi decât instructivå si plinå de îndemnuri cåtre formarea unei constiinte critice si, în genere, a spiritului de discernåmânt, bazat pe realism si obiectivitate... Fårå så coloråm nota criticå (pânå la criticism, pe alocuri!), nu putem så nu observåm valoarea de exceptie, venitå de aceastå datå prin analiza psihologicå a obiceiurilor si a mentalitåtilor, nu prin satirå (sau alte forme literare, exemplare fiind, în acest sens, comediile lui Caragiale!), ci, prin formulåri precum cele din Sufletul neamului nostru, calitåti si defecte. Si, fårå a duce mai departe gândul, så recomandåm si volumele sub genericul: C. Rådulescu-Motru, Revizuiri si adåugiri 1944 (Ed. „Floarea Darurilor“, 1996), în care descrierea vie¡ii prilejuieste precizåri de mare semnificatie teoreticå si totodatå analize de psihologie a poporului român.
Câteva citate (din vol. II) nu sunt de prisos... aståzi: „Este în lumea politicienilor nostri o manie de a considera tara ca un bun al lor propriu asupra cåruia pot face tranzac¡ii“ (p. 96); „Lipsa de prevedere, carecaracterizeazå opera noastrå legislativå, se întinde peste tot, pânå la cele mai neînsemnate måsuri administrative“(p. 165); „nu apare ceva pe lume de naturå usoarå, idei metafizice, speculatii mistice, scoli literare sau artistice de originalitate dubioaså, care så nu aibå numaidecât admiratori si imitatori în România“ (p. 250-251). Si totusi, o consolare: „Firea românului nu este leneså: este înså iubitoare de ocupatie variatå“ (p. 250). Dincolo de orice dezvoltåri, så retinem preocuparea centralå a marelui filosof, a cårui participare la afirmarea culturii române moderne acoperå aproape o jumåtatede veac: „Singurul rost pe care-l mai våd activitåtii mele viitoare este pe terenul stiintei: så ajut la extinderea spiritului stiintific în România“ (p. 250, la 25 iulie 1944). Este crezul unei vie¡i închinate adevårului si binelui, o viatå pilduitoare pentru generatia de azi si pentru generatiile de mâine!
Studiile oferite aici, în esentå analize psiho-sociologice desfåsurate în lumina creatiei teoretice (în psihologie si filosofie) a lui Rådulescu-Motru, oglindesc preocuparea sa pentru cunoasterea specificului spiritualitåtii noastre si al culturii românesti, pentru afirmarea personalitåtii acesteia în contextul istoriei universale. Faptul cå ele au fost publicate cândva în revistele vremii, majoritatea chiar în cele initiate si conduse de ilustrul gânditor si om de culturå, este el însusi relevan tpentru stilul de lucru si pentru modelul de viatå pe care Rådulescu-Motru l-a urmat. Asa cum preciza Nicolae Bagdasar (în textul din Portrete, prezent în „Anexå“), „gata så accepte orice initiativå si så sprijine orice actiune de culturå pe care le considera necesare si utile, el nu ezita så ajute cu sfatul, cu colaborarea stiin¡ificå, cu interventia la locul de drept, acolo unde era nevoie de fonduri... Asa se explicå de ce el a fost director al atâtor periodice... faptul cå un periodic apårea sub directia sau patronajul såu constituia un gir, un factor moral de prim ordin pentru cititori. In aceastå privintå, el a dat dovadå de o energie, de o tenacitate cu adevårat exemplare“
In loc de orice încheiere, s-ar potrivi aici, credem, cuvintele lui Rådulescu-Motru, prilejuite de un studiu Despre båtrânete (semnalat cu data: 31.12.1952): I¥nainte de 1927, activitatea mea era conduså de spirit curat didactic, constând în expunerea obiectivå a cunostintelor filosofice împrumutate din cultura Europei de Apus, iar dupå 1927, cu vârsta båtrânetii, activitateamea a evoluat, luând caracterul unui apostolat în spiritul etnicului românesc“.
PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN
II
Psihologia socialå are drept scop så determine si så explice însusirile sufletesti ale unei populatii. Insusirile sufletesti ale unei populatii sunt conditionate de trei factori principali: de fondul biologic ereditar al popula¡iei, de mediul geografic si de caracterele institutionale dobândite de popula¡ie în timpul evolutiei sale istorice. In fondul biologic ereditar sunt cuprinse dispozi¡iile organice, cu care indivizii, care compun popula¡ia, vin pe lume; dispozitii care reglementeazå în mod direct functiunile vie¡ii vegetative ale populatiei si prin acestea,apoi, indirect, pe acelea ale vietii sufletesti. In acest fond biologic ereditar ceea ce intereseazå sunt dispozi¡iile deficiente si patogene, care scapå de sub influenta oricårei educatii. Normalul, intereseazå mai putin, fiindcå el este dirijabil. Anormalul, adicå dispozitiile bolnåvicioase, creeazå piedici si fatalitåti pe care nici o putere nu le poate înlåtura. In mediul geografic intrå toate formele de energie care înconjoarå si provoacå reactii în sufletul populatiei: clima, natura solului; posibilitåtile de produt¡ie pe terenul muncii; flora si fauna; natura gran¡telor etc. In sfârsit, în caracterele institutionale sunt cuprinse manifestårile tipice de naturå spiritualå. Ele sunt diferitede acelea provocate de fondul biologic ereditar si de mediul geografic; sunt manifeståri apartinând experientei istorice a popula¡iei, care, prin traditie, se repetå în mod constant în decursul unei lungi durate de timp. In numårul acestora sunt: vorbirea, obiceiurile morale si juridice, conceptiile preferate în pretuirea lumii si a vietii; tråsåturile nationale.
Actualitatea sufleteascå a unei populatii este conditionatå de câtesi trei acesti factori. Dar nu într-o måsurå egalå. Populatiile cu trecut istoric, în sufletul cårora caracterele institutionale au ajuns la oconsisten¡å puternicå, îsi au actualitatea sufleteascå, în primul rând, influentatå de caractere institutionale si numai în al doilea rând de ceilalti factori. Fondul biologic ereditar si mediul geografic ståpânesc sufletul popula¡iilor tinere, care sunt fårå trecut istoric si fårå puternice caractere institutionale. Intre cei trei factori existå asadar, în ceea ce priveste influenta lor, o contrarietate.
La popula¡iile cu institutii spirituale inconsistente, influenta factorului ereditar si a mediului geografic sunt covârsitoare. La care, dimpotrivå,institutiile spirituale sunt puternice, influentele celorlalti factori sunt reduse. Spiritualitatea este ca o armåturåde izolare. Ea då posibilitatea unor populatii så-si croiascå un destin propriu, emancipat de sub jugul biologic si geografic al condi¡iilor lor de viatå. Populatiile capabile de asemenea institutii spirituale sunt popoarele de culturå nationalå, adicå, sunt popoarele creatoare de originalitate sufleteascå în istoria omenirii.
Nu toate populatiile sunt capabile de culturå nationalå. Spiritualitatea nu este un produs al timpului. Sunt populatii care tråiesc mii de ani fårå ca în sufletul lor så prindå rådåcini caracterele institu¡ionale. Ele tråiesc într-o vesnicå copilårie, având sufletul ståpânit când de influen¡a ereditå¡ii biologice, când de influenta mediului geografic. Populatiile care se ridicå la o culturå nationalå au în ele particularitatea de a-si cristaliza experien¡a istoricå în institu¡ii de naturå spiritualå, institutii care,o datå înrådåcinate, preiau conducerea vietii lor sufletesti. Populatiile acestea reusesc så dirijeze, dupå normele dictate de vointa lor, atât manifestårile care stau sub influenta factorului ereditar, cât si manifestårilede sub influen¡a factorului geografic.
Prin urmare, psihologia socialå, care are drept obiect studiul vietii sufletesti a organismelor sociale, se gåseste, dupå populatie, înaintea unei vie¡i sufletesti deosebite. Când studiazå sufletul unei populatii lipsite de o armåturå spiritualå, obiectul ei se reduce la studierea manifestårilor sufletesti simple, pe jumåtate biologice. In cazul acesta, nelegând de sufletul populatiei o finalitate spiritualå proprie, ea råmâne pe planul reactiilor sufletesti conditionate de factorul ereditar si de mediul geografic. Popula¡iile de sålbatici,bunåoarå, aproape cå nu prezintå psihologiei sociale ceva interesant pentru cercetare; ele sunt de preferintå obiect de studiu pentru etnografie si sociologie.
In cazul în care psihologia socialå are så cerceteze sufletul unor populatii cu trecut istoric si cu institutii spirituale bine înrådåcinate, atunci obiectul såu este cu totul schimbat. Sufletul acestor din urmå populatii are într-însul realitåti suprabiologice, care trebuie explicate pe planul unei finalitåti spirituale. Si ceea ce este mai anevoios: nu pe planul aceleiasi finalitåti spirituale pentru toate populatiile, ci pe planul unei finalitåti speciale pentru fiecare populatie în parte.
Acesta este cazul populatiilor pe care le numim popoare culte, sau natiuni creatoare de originalitate sufleteascå. Dacå la cercetarea sufletului pe care îl au populatiile sålbatice obiectul psihologiei sociale aproape cå este inexistent sau se confundå cu obiectul altor stiinte, la cercetarea sufletului pe care îl au popoarele culte, obiectul psihologiei sociale nu numai cå este existent, dar el se multiplicå dupå numårul acestor popoare; avem nu o singurå psihologie socialå pentru toate popoarele culte, ci psihologii sociale diferite: psihologia socialå a poporului englez, psihologia socialå a poporului francez, psihologia socialå a poporului german si asa pentru fiecare popor cult în parte.
Ceea ce este o realitate sufleteascå în sufletul unui popor nu este si în sufletul altui popor. Fiecare popor cult îsi are structura si evolutia sufleteascå proprii siesi; îsi aredestinul såu. Aceste consideratii fac så întrevedem dificultåtile care însotesc cercetårile de psihologie socialå. Cu cât un popor are o culturå mai veche si mai originalå, cu atât stiin¡a despre sufletul såu are de cercetat un obiect mai special, mai singular. Datele statistice si experimentale pe care se fundeazå psihologia socialå a unui popor nu pot fi utilizate la psihologia socialå a altui popor, fiindcå spiritualitatea fiecårui popor e de sine ståtåtoare si aceastå spiritualitate trebuie mai întâi înteleaså, pentru a putea în urmå interpreta datele pe care le dau statistica si experienta. Cu alte cuvinte, stiinta psihologiei sociale nu este o stiintå liberå, în întelesul cå ea îsi adunå cunostintele clådind numai pe baza postulatelor logicii, ci ea se subordoneazå de la început finalitåtii spirituale în care se desfå¿oarå istoria poporului la care se aplicå; ea depinde de idealul pe care îl urmåreste poporul, care îi constituie obiectul
1.1
Aceastå dependentå de ideal o gåsim la toate stiin¡ele, afarå de cele matematice, dupå filosofia na¡ional-socialistå, împårtå¿itå de guvernan¡ii de aståzi ai Germaniei (comp.Das national-sozialistische Deutschland und dieWissenschaft. Heidelberger Reden von Reichsminister Rustund Professor E. Krieck, 1936). La popoarele cu culturå veche si originalå dificultåtile acestea se pot în parte birui prin lumina pecare o råspândeste idealul lor, care este bine prins în institutiile pe care le-a inspirat. La popoarele cu o culturå mai nouå si nu atât de originalå, dificultåtile råmân mari. Aproape de nebiruit. Acesta este cazul psihologiei sociale a poporului român. Oricâte date statistice si observatii scoase din experientå am avea strânse asupra vie¡ii sufletesti a poporului român, întrucât lipseste constiin¡a clarå a finalitåtii spirituale a acestei vieti, interpretarea datelor se va face în mod nesigur. Datele pot cel mult så justifice o finalitate spiritualå dezvåluitå prin institutii precise si desåvârsite, dar când aceastå finalitate nu estedezvåluitå, sau este dezvåluitå în mod nebulos si fragmentar, atunci ele pot servi cel mult ca indicii supuse discutiei. Constiinta poporului român are pânå acum despre finalitatea spiritualitåtii sale numai indiciisi încå indicii vagi.
II
Cu aceste rezerve ne propunem så schitåm în rândurile de mai jos câteva date privitoare la însusirile sufletesti ale poporului român, sub latura vietii sale sociale si economice. Aceste date sunt obisnuite, în cea mai mare parte, prin compararea manifestårilor sufletesti obisnuite românului cu acelea pe care le gåsim la popoarele culte apusene. Aceastå comparare s-ar fi putut face si cu manifestårile sufletesti ale popoarelor învecinate românului si aceasta ar fi fost poate de recomandat; am preferat-o totusi pe cealaltå, fiindcå aceasta se poate face pe baza unui material mai precis si mai controlabil. In afarå de aceasta, cum în viata socialå si economicåa poporului român a existat, în timpul din urmå mai ales, tendin¡a de a se imita institutiile din Apus, compararea aleaså de noi are avantajul de a ilustra tocmai, în perspectiva acestei tendinte de imitare, unele din cele mai caracteristice dispozitii ale sufletului românesc. Datele noastre sunt asadar, cu precådere, dobândite prin metoda comparativå.
Incepem cu acelea care se impun de la prima privire. Intre acestea: individualismul sufletului românesc fatå de individualismul popoarelor culte apusene. Despre individualismul românesc s-a vorbit adeseori.Unii au fåcut dintr-însul principala tråsåturå caracteristicå a românului. Românului nu-i place tovårasia. El vrea så fie de capul lui. Ståpân absolut la el în caså. Cu o pårticicå de proprietate cât de micå, dar care så fie a lui. Din aceastå cauzå el înclinå putin spre anarhie. Acest individualism românesc înså nu implicå spiritul de initiativå în via¡a economicå si prea putin spiritul de independentå în viata politicå si socialå, cele douå însusiri prin care se caracterizeazå individualismul popoarelor culte apusene si care constituie sufletul burghez.
Marea majoritate a populatiei satelor românesti n-are într-însa nici o asemånare cu sufletul burghez. Din mijlocul ei nu ies indivizi întreprinzåtori, care så-si riste odihna si avutul pentru a se îmbogåti prin mijloace neîncercate. Populatia satelor românesti, dimpotrivå, stå sub traditia muncii colective. Fiecare såtean face ceea ce crede cåva face toatå lumea. N-are curajul så înceapå o muncå decât la termenele fixate prin obicei. A iesi din rândul lumii este, pentru såteanul român, nu un simplu risc, ci o nebunie. De aceea slabele rezultate date de scolile primare rurale la noi. Copilul de såtean învatå în scoalå så fie cu initiativå, fiindcå scoala noastrå este croitå pe modelul scolilor burgheze apusene, dar cu toate sfaturile primite, copilul de såtean când iese din scoalå se supune traditiei colective: el munceste cum a pomenit la el în sat, din mosi stråmosi.
Aceastå traditie de muncå colectivå, de altminteri, i-a fost de ajutor populatiei noastre såtesti, odinioarå, întimpul secolelor de urgie. Prin aceastå tradi¡ie de muncå colectivå, satele românesti au durat. Când urgia le izbea,ele nu se risipeau, ci se mutau, ca un singur om, de la ses la munte, dintr-un cap la altul al tårii. In Apus, în tårile locuite mai ales de anglo-saxoni, colonizårile s-au fåcut prin împrå¿tierea indivizilor; în tårile locuite de români prin împråstierea colectivitåtilor såtesti. Individualismul românesc este, prin urmare, de altå naturå de cum este acela cunoscut în Apusul european. In Apusul european individualismul se manifestå pe planul vie¡ii sociale si economice, este creator de institutii, pe când individualismul românesc este o simplå reactie subiectivå, un egocentrism, sub influenta factorului biologic ereditar.
Dacå, in timp, acest individualism românesc poate fi educat si transformat într-un individualism creator de institutii, este o altå chestiune. Educatia si transformarea nu se pot opera decât sub influenta factorului spiritual. Trebuie mai întâi realizatå o vointå unitarå a sufletului românesc, care så-si facå un ideal din sufletul burghez, si sub conducerea cåreia så se facå educatia si transformarea individualismului subiectiv într-un individualism institutional. Nimeni nu poate prevedea dacå aceastå vointå se va realiza prea curând; ceva mai mult: dacå se va realiza vreodatå. Cåci nu este numaidecât un postulat al istoriei omenesti ca toate popoarele de pe påmânt så ajungå la individualism comercial burghez. Pot fi si alte idealuri."
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eu cred ca: