POVESTE CU TIMISORENI...

S-a intamplat in saptamana dintre Craciun si Anul Nou... Am spus intotdeauna ca despre timisorenii mei, in afara de mine si ceilalti concitadini, nu are nimeni dreptul a comenta ceva. Pentru ca Timisoara este intr-adevar un loc aparte si asta nu doar in sufletul meu... Comportamentele insa, la fel ca orice alta problema ce necesita solutie nu pot fi corijate decat atunci cand incepi sa vorbesti despre ele... Si trebuie sa invatam noi romanii sa facem acest lucru cu curaj, spre disperarea mediocritatii...

Nu mi se intampla des sa intalnesc intamplator turisti veniti din Romania, iar timisoreni cu atat mai putini... Asa ca atunci cand m-am intalnit cu un grup de tineri din orasul natal bucuria mea a fost imensa... Doar pentru putina vreme insa... Pana in momentul in care, falosenia gratuita, si-a facut intrarea cu bocancii in conversatia dintre noi... Pe timisoreanul get-beget il recunosti imediat. Are o anumita atitudine ce a fost capatata in timp de generatii. La fel, ii pot deosebi si pe cei care se afla abia la a doua sau a treia generatie in oras... 

Asa ca aerele de superioritate, gratuite din punctul meu de vedere, din moment ce nu ii cunosc foarte bine, precum si o remarca acida spusa rautacios (eu suspectez invidia aceea a mediocritatii), o remarca ce insinua nici mai mult nici mai putin ca accentul meu in limba romana a fost alterat dupa ceva mai putin de doi ani de stat in afara Romaniei (desi in noiembrie cand am fost in tara nimeni nu a remarcat acest lucru), pentru a ma da mai strain, mi-au pus o umbra pe suflet...

Mi-au pus o umbra pe suflet intrucat teoria mea in ceea ce priveste generatiile mult mai tinere de timisoreni, conform careia acestia afiseaza multa imbatosare gratuita, pare sa se adevereasca... Adevarat, doi dintre baieti au avut un comportament mai mult decat decent... Si sa nu ma intelegeti gresit: Timisoara ramane unul din locurile cele mai rasarite ale Romaniei, si asta nu pentru ca sunt eu nascut acolo, insa este singurul loc despre care pot vorbi astfel, pentru ca este orasul meu natal...

Bineinteles ca i-am cerut pupezei din tei care a facut aceasta remarca sa ma priveasca in ochi, sa ma asculte cu atentie si dupa aceea sa revina cu afirmatia... Bineinteles ca tupeul i-a permis sa reafirme ca accentul meu in limba romana este defect... Stiu sigur ca acest lucru nu este adevarat... Insa femeiusca nu mai putea da inapoi... I-ar fi cazut coroana si asta in fata intregului grup...

Ceea ce spun aici, pot spune doar eu... Sau un alt timisorean... Expun lucrurile acestea la vedere in speranta ca aceste randuri vor ajunge si la protagonisti... Chiar m-as bucura foarte tare... De fapt ceea ce le reprosez tinerilor ce i-am intalnit nu este faptul ca nu ma cunosc, ci faptul ca au fost atat de plini de ei incat nu s-au ostenit sa faca efortul pentru a ne cunoaste reciproc, si au interpretat bucuria mea sincera intr-o bucurie interesata... Intotdeuna am spus ca hotul nu poate crede ca exista si oameni cinstiti...

Insa asta mi-a vorbit si despre atitudinea generala romanilor, din Romania si nu numai, unii fata de ceilalti... Ca si in tara, romanii poarta cu ei mentalitati invechite si alterate nu numai de mai bine de ultimii douazeci de ani de batjocura administrata de cei care au preluat Romania in 1989 ci si de 45 de ani de comunism traiti intr-o tara ce s-a numit Republica Socialista Romania...

Timisoara inca este un caz fericit si inca alte cateva orase mai mari sunt un caz fericit... Discrepanta dintre oras si sat la nivel de atitudine si eduvcatie este imensa si de aceea nici nu vreau sa gandesc la ea... Nimic de zis, nici eu nu m-am nascut educat. Imi amintesc si acum ce gandeam cand aveam douazeci de ani si inca multi ani dupa aceea... Dar am invatat... Am fost atent la mine si la altii... Am incercat sa nu uit de bunul simt elementar...

Probabil ca si acum mai am ceva reminiscente din fudulia aceea gratuita a banateanului... Insa generatia mea o consider a fi ultima care a avut realizari noatabile si demne de luat in considerare. Pacat este doar ca visele noastre, sustinute atunci intr-o inima si de bucuresteni si, precum spuneam, inca alte cateva orase, au fost spulberate de ignoranta majoritatii...

O ignoranta a majoritatii scuzabila insa in 1989 doar... Scuzabila pentru ca timp de 45 de ani si din 1989 incoace creierele au foast puse la statut. La indobitocit. O ignoranta ce astazi insa nu mai are nici o scuza! Ceea ce reprosez eu astazi insa romanilor este lipsa de actiune in a restaura ceea ce a fost alterat. Pentru ca se poate. Romanul nu este nici prost si nici incapabil. Ba inca dimpotriva...

Doar latinitatea noastra, mostenita genetic, timp de generatii, latinitatea aceea care iubeste comoditatea si inactiunea a facut sa apara aceea vorba despre romani cum ca "mamaliga nu explodeaza"... Si totusi, noua romanilor ne-au placut intotdeauna apucaturile Occidentului... Problema este ca mereu le-am imitat, nu le-am adoptat... Adoptia ar fi trebuit sa fie facuta prin educatie, ori asta insemna un efort pe care majoritatea dintre noi nu sunt dispusi sa il faca...

Mi-a parut rau sa imi revad concitadinii purtandu-se astfel... Au trezit si starnit din nou sentimentul ca trebuie sa ne educam si sa ne antrenam pentru a fi un pic mai civilizati ceea ce ultimativ duce la a fi mai uniti... Atitudinea aceea de "eu sunt mai destept fiindca o spun" nu isi gaseste justificare decat daca facem un concurs de cunostinte, talente si aptitudini, prin care fiecare sa poata DOVEDI ca este ceea ce spune.

Altfel, orice atitudine bascalioasa este o mitocanie ce trebuie sanctionata aspru. Ceea ce am facut si eu acum... Va urez tuturor o zi buna...