PRETUL LIBERTATII

Exista o vorba care spune ca fiecare lucru isi are pretul sau. Platim totul. Nu platim intotdeauna cu bani. Nu ganditi atat de ingust. Insa, cu adevarat totul are un pret. Pe care suntem dispusi sau nu sa il platim ca sa obtinem ceea ce ne dorim... Pentru mine libertatea este visul suprem...

Si pentru mine libertatea inseamna sa fiu dezlegat de toate lucrurile ce altfel fac din oameni hominizi domestici... Sistemul acesta de raporturi sociale care ne leaga si ne obliga la atatea compromisuri pe care eu nu le pot accepta l-am numit Matrix, pentru ca are o mare asemanare cu spatiul virtuala ce a dat denumirea faimosului film...

Caci omenirea a creat atat virtual in jur incat sistemul de valori s-a plastificat, devenind unul din ce in ce mai fals si mai nepotrivit pentru fiinta umana... Ambalajul are mai multa valoare decat continutul cand e vorba de alegeri... Vorbaria a inlocuit inteligenta si talentul. Nebunia ocupa locul intelepciunii. Mediocritatea are pretentii la statutul de elita. Minoritatea impune majoritatii. Si tare imi pare mie ca in curand pe planeta vom avea drept locuitori numai mediocritati geniale sau geniali mediocrii. Daca toti ne declaram geniali ce altceva se poate intampla?

Eu imi doresc libertatea de a fi normal. Libertatea de a fi egal in sanse cu oricine. Cea din urma imi si este convenabila pentru ca as avea multe de castigat in conditii normale de competitivitate... Intr-o lume rasturnata cu susul in jos imi doresc libertatea de a ierarhiza dupa sistemele de referinta ale normalitatii impuse de logica si elementarul bun-simt. Sunt dispus sa platesc pentru asta oricat. Si va asigur ca platesc. Platesc in fiecare zi.

Platesc cand trebuie sa tolerez privirile mirat-ironice sau bascalios-intelegatoare ale celor cu care interactionez, care isi arunca ironiile din capatul lantului cu care s-au legat ei insisi de zidul Matrix-ului... Desigur, lungimea lantului nu este aceeasi la fiecare, dar lantul este lant, si ii tine ancorati in virtualul lor sistem de valori, doar pentru ca ei atata pot...

Platesc de fiecare data cand ma pierd cu firea si raspund atacurilor mediocritatii coborandu-ma la nivelul ei doar pentru ca ea nu se poate ridica la nivelul meu... Chiar daca este din ce in ce mai rar, pentru mine fiecare iesire a mea in decor este o infrangere. Si nu suport infrangerile. Nu le voi accepta niciodata. Pentru ca lumea nu isi aminteste decat de invingatori nu de invinsi. Poate doar de invinsi ce au fost initial invingatori ilustrii... Sa nu va inchipuiti ca vreau sa fiu un invingator pentru cei din jur... Lupta cea mai mare o dam cu noi insine nu-i asa? Vreau libertatea de a fi eu, asa cum sunt, setat si reglat dupa valori REALE...

Platesc in fiecare zi... Caci, din perspectiva mea, imi pare astazi ca sunt eu, singur, impotriva lumii... De aceea va spun mereu ca imi caut aliati... Unora le place ideea dar le este frica sa rupa lantul, la fel cum cainele sau pisica se aciueaza pe langa casa si nu mai pleaca pentru ca sunt siguri ca vor gasi cate ceva de mancare... Ce mai conteaza ca sunt resturile de la masa stapanului... Unii se marginesc la invidie in timp ce majoritatea nu inteleg nimic din ce vreau sa spun... Altii ma aproba, dar in particular, ca sa nu cumva sa ii vada cei din jur ca gandesc si ei in acelasi fel si sa intre in "gura lumii"... Ma intreb daca le-o fi rusine cu ei insisi si de ce...

Platesc in fiecare zi dorinta mea de libertate pentru ca, desi nu vreau sa ma inregimentez la sitemul denaturat de valori al lumii de astazi, nu ma voi putea izola adiabatic niciodata de ea, si trebuie sa interactionez cu ea. Asta inseamna compromis. Si pentru mine, libertatea inseamna lipsa compromisului. Caci un om este cu atat mai vertical cu cat accepta mai putine compromisuri. Cum as putea sa sustin sau sa cred intr-o idee afectata de compromis, ba inca sa ii mai fac si pe altii sa creada in ea daca eu mereu renunt la chiar si o farama din lucrurile in care cred... Apropos, am incercat sa fac si acest lucru pentru a ma integra, pana nu demult, insa am realizat ca totul imi induce o maxima stare de nefericire...

Pana la urma libertatea inseamna pentru mine liniste... Pace... Impacare cu mine insumi... Muncesc ca sa le obtin educandu-ma... Antrenandu-ma zilnic ca sa pot plati pretul. Si libertatea ce o primesc in dar rasplateste eforturile mele. Si merita pretul ce il platesc. Libertatea aceasta se plateste. Dar pretul este neglijabil cand compar ceea ce primesc in schimb. As spune ca la matematica: atunci cand libertatea tinde la infinit, pretul tinde sa fie atat de neglijabil incat poate fi considerat a fi nul...