MISOGINISM PASCAL...

Stiu ca in Romania, conform calendarului Ortodox am intrat in saptamana patimilor... Mai stiu, din proprie experienta, si din cele vazute cu ochii mei, ca, pentru cei mai multi, sarbatoarea pascala va fi un prilej de a chefui peste masura si mai putin de a comemora momentul nasterii crestinismului: invierea.

Peste tot in lume se duce o lupta salbatica impotriva crestinismului... Am aflat spre exemplu, cu stupefactia de rigoare ca una dintre cele mai bogate comunitati de pe mapamond este comunitatea homosexualilor... Imi pot inchipui doar instrumentele de propaganda ce le pot accesa astfel... De fapt exista dovezi circumstantiale in acest sens, precum lobby-ul ce se face in politica sau atitudinea schimbata artificial fata de cei care se dedau la astfel de practici...

Ca rezultat, numarul de homosexuali este in continua crestere. Si pentru aceasta noi toti suntem de vina. Nu cu intelegere trebuia privita aceasta malformatie genetica ci cu scepticism si cu dezaprobare. Ultimativ, actul iubirii este un act de vointa si nu unul care tine de instinctele noastre primare. Din acest punct de vedere abia acum, plecat din tara, in contact cu alte moduri de rationament si alte obiceiuri, am realizat ca noi romanii avem probleme serioase in comunicare. 

De fapt stiam acest lucru inca de cand eram in tara. Nimic de zis, toata latinitatea are astfel de probleme. In general insa, pentru noi romanii, aceasta boala pare sa fie cronica... Nu spunem ce gandim nici macar in intimitate... Romancele sunt macinate de extaze orgasmice cand sunt mintite iar o relatie bazata pe responsabilitati si sprijin reciproc le este aproape in totalitate necunoscuta: fie ca vor vrea sa fie "cocosul" in casa, ceea ce va afecta cumplit relatia datorita agresiunii asupra egoului masculin, fie isi vor schimba viata traita intens pe o existenta comoda, indiferent de actiunile barbatului...

Barbatul roman, in general, vede in femeie o masina de facut copii, curat, mancare si sex, atunci cand este in lipsa de metrese... Isi minte partenera cu o naturalete pe care eu unul personal nu am putut-o avea niciodata. Este misogin pana in maduva oaselor, desi in prezenta partemnerei va fi extrem de grijuliu si de atent, pentru ca stiti voi, "vorba dulce mult aduce" si pentru a preveni revolta spontana...

Si uite asa traiesc pana la adanci batraneti... Sunt destul de rare cazurile in care cuplurile din Romania sunt un adevarat parteneriat, un tandem in care egoismul se rasfrange asupra celor din afara familiei si nu intre membrii ei... Eu am foarte aproape cateva din ambele situatii...

De unde toate aceste ganduri?!! Ei bine, mi se spune de multa vreme si asta inca destul de des, ca as fi misogin... Insa este un crunt neadevar pe care nici nu trebuie si nici nu vreau sa il accept. Consider ca am o viziune santoasa despre ceea ce trebuie sa insemne o relatie. Adevarat, nu sunt dispus sa cobor stacheta, desi sunt dispus sa fac unele concesii, si, in mod firesc, sa fac si compromisuri pentru mentinerea unei relatii cu persoana potrivita...

Toate femeile din viata mea au un loc in sufletul meu ca si prieteni dragi... Uneori, chiar dupa atat vreme foste iubiri imi sunt cei mai de nadejde sfatuitori si cei mai dee incredere confidenti... Cine ma cunoaste cu adevarat nu poate afirma in ruptul capului ca sunt misogin... Ca nu sunt de acord cu feminismul, asa cum il inteleg romancele?!! Asta este o cu totul alta problema... Pana una alta, am ales sa ma informez despre miscarea feminista, ce inseamna ea din punct de vedere politic, si asa mai departe, ceea ce nu as putea spune despre cele mai multe dintre adeptele feminismului din Romania...

Uneori ma simt ca si Ioan, "vocea celui ce striga in pustie"... Vorbesc si vorbesc... Repet si ras-repet, iar lumea continua sa puna in aplicare la fel de aprig, sau si mai si, aceleasi apucaturi... Insa doar pentru ca practicile celor mai multi sunt diferite de ceea ce spun, ati avea tendinta sa credeti ca gresesc. Si totusi... 

Analiza atenta a ceea ce se intampla in jurul nostru. si a modului alterat in care am inceput sa percepem realitatea inconjuratoare ar trebui sa fie dovezi suficiente ca sa puna pe ganduri orice om care nu este animat doar de egoism... Nu e rau sa gandesti. Nu este rau sa analizezi. Este rau doar sa inchizi ochii, sa fii ignorant, doar pentru ca asteptand sa faca altii ceva in locul tau iti este mai comoda viata si doar pentru ca asa ai ales tu insuti, constient, desi ai capacitatea de a muta si muntii daca ai face ceva in acest sens...