NOI. DOAR NOI SUNTEM DE VINA

Putin inainte de a deschide ochii pentru inceputul zilei imi zburau prin minte, ca niste file de caiet aruncate intr-un vortex, cateva idei ce as fi vrut sa le impart cu voi astazi... Insa, precum se intampla de obicei, la doar cateva minute, undeva pe soseaua dintre pat si baie, le-am pierdut... Parca s-au topit, aidoma unei bucati de gheata, la vederea soarelui ce straluceste astazi cu putere...

Singurul gand care insista sa nu plece, ma sacaie, nedandu-mi pace, tine de o conversatie ce am avut aseara cu o familie de scotieni... Nu este prima oara cand aud aceste lucruri dar aseara parca s-au agatat de sufletul me ca niste carlige la capatul carora sunt atarnate niste greutati...

Pentru noi cei care nu suntem britanici si mai ales pentru cei din fostele tari comuniste este de neinteles cum  ar putea apare neintelegeri in Marea Britanie... De neinchipuit nu? Si totusi... Stim cu totii despre Irlanda de Nord, si atitudinea irlandezilor fata de englezi... De cand sunt aici am aflat cu stupoare ca si scotienii si-ar dori sa devina independenti... Oamenii cu care am vorbit aseara nu erau nici nebuni, nici imaturi, caci nu erau tineri, si nu erau nici primii de la care am auzit aceste vorbe... Aveau si argumente... Si nu glumeau. Deloc.

Cred ca momentul cand s-a apasat tragaciul si am intrat in modul "ALARMA" a fost acela in care au fost pomenite rezervele de petrol si gaze ce se gasesc pe coasta scotiana, o afirmatie condimentata cu aceea care imi confirma existenta unui partid neo-nazist in Marea Britanie...

Tot ceea ce am auzit m-a pus din nou pe ganduri, vis-a vis de planul de revigorare a socialismului in lume orchestrat de la Kremlin. Mi.am amintit ca exista investitori rusi in Marea Britanie si in Statele Unite, investitori ce au cumparat proprietati in valoare de miliarde.

Mi-am amintit apoi metodele fostului KGB care isi implementa agentii cu perfidie, prezentandu-i drept dizidenti sau oponenti ai regimului... Mi-am amintit cum am auzit de la locuitorii Insulelor Canare, locul de unde dictatorul socialist al Spaniei, Franco, a pornit un razboi civil, mai susotesc uneori pe la colturi ca si-ar dori si ei independenta fata de mama Spanie, fara sa se gandeasca la consecinte...

Pana la urma nici unii dintre cei ce isi doresc secesiunea fata de tarile mama nu se gandesc la consecinte, ci doar le sunt exploatate unele sentimente sau mai bine zis resentimente, care in mare parte se datoreaza crizei. Cine le exploateaza? Nu e greu de ghicit... Intocmai ca si hotii care pentru a ne fura trebuie sa cunoasca psihologia si comportamentul uman, socialistii stau la panda, prefacandu-se ca sunt altceva si ca s-au modernizat...

Ultimele actiuni ale lui Putin insa avertizeaza clar: asa ceva nu s-a intamplat. Schimbarea este doar de fatada.  Nimic nou sub soare. Metodele socialistilor vor fi mereu minciuna, dezinformare, inducerea in eroare, exploatarea unor dorinte legitime in cu totul alte scopuri s.a.m.d.... Poate ca ar trebui si altcineva in afara de mine sa le vorbeasca mai in detaliu despre principiul "divide et impera" precum si de pericolele ce ii pasc tuturor acelora care nutresc ganduri de injumatatire sau rupere, si sa le explice ca dorinta cea mai mare a socialistului este disparitia statului... De unul singur s-ar putea sa nu am spor si ce folos daca unii isi vor aminti mai tarziu ca au fost avertizati? Prevenit inseamna pregatit! Si le putem da drept exemplu: fosta Yugoslavie si intamplarile de acolo...

Cel mai ciudat este ca nici unii dintre cei care isi doresc astfel de lucruri nu isi doresc socialismul, desi prin actiunile lor il sustin, ceea ce dovedeste nivelul de intoxicare pe core il pot inocula socialistii fara ca subiectii sa simta macar... Si totusi... Pericolul cel mai mare care ne paste acum acesta este. O noua era socialista. Globalizata. Ea nu va veni. Sunt sigur de acest lucru.

Lupta perfida dusa impotriva firii umane de catre socialistii care acum exploateaza efectele crizei economice, o lupta dusa acum din umbra, ca un soi de razboi de gherila purtat impotriva creierelor noastre, un razboi ce are drept scop adormirea instinctelor noastre de conservare si distrugerea amintirii ororilor produse de socialism,  este pe cale sa atinga dimensiunile ei finale. Si atunci cva trebui sa iasa la lumina. In momentul in care acest razboi dus impotriva firii umane, purtat de niste descreierati va deveni vizibil, majoritatea umanitatii i se va opune.

Atunci, credeti-ma, si cei de la Kremlin si viermii socialisti trimisi sau crescuti de ei prin lume vor avea o surpriza de proportii majore. Pentru ca sunt obisnuiti cu obedienta celor pe care ii ataca atat de violent. Sunt obisnuiti cu indivizi ce nu opun rezistenta, nu lupta pentru nimic, si spera mereu ca vor fi salvati de ceva sau altcineva in virtutea creierelor spalate de propaganda care acum are la indemana mijloace media de o forta ce o depaseste cu mult pe aceea a radioului si a ziarelor din vremea lui Hitler si Stalin...

Stiu acum de ce restartam mereu ideile razboinice: uitam si suntem egoisti, incluzand in egoism si lacomia. Uitam ce ni s-a intamplat si vrem doar binele nostru personal acum si/sau cat mai repede cu putinta. Uitam ca inaintasii nostrii gandind la viitorul nostru au luptat si muncit pentru ca existenta noastra sa fie mai buna, iar noi, astazi, din lasitate sau din ignoranta nu gandim aproape deloc la modul in care actiunile noastre colective afecteaza copiii nostri, ca sa nu mai vorbim de generatiile intregi ce vin dupa noi, de parca omenirea a inceput  cu noi si se va fi sfarsit tot cu noi...

Umanitatea devine tot mai putin umanitate, dezumanizandu-se singura, devenind din ce in ce mai isterica... Nimeni nu vrea sa isi recunoasca egoismul si lacomia... Nici lumea marilor afaceri unde indolentii urmasi crescuti in puf au crezut ca au dreptul sa faca orice le trece prin cap doar pentru ca pot, iar noi, ceilalti, animati de lacomie, am vrut sa avem de toate fara sa avem resursele necesare, si ne-am vandut existentele imprumutand fara limita, traind un fals belsug, crezand ca totul va fi ok. Si mai toti afirma ca nu avem nevoie de Cristos si de invataturile sale... Ei nu zau?!!

Astazi, lacomia ne-a adus pe cap criza. Si nu stim ce sa facem cu ea. Dam din colkt in colt. Habar nu avem cum sa iesim din mlastina aceasta. Nu putem renunta la visul unui trai lejer, fara mult efort... Dam vina unii pe altii. Nici prin cap nu ne trece ca am putea fi si noi de vina. Nu renuntam la a fi lacomi. Tanjim in continuare dupa aceleasi lucruri desarte, desi cand le avem descoperim ca ne aduc efemera bucurie, sau chiar nu ne-o aduc deloc, asa cum ne-a imaginat atunci cand ni le-am dorit... Desi o spunem mereu, cei mai multi au uitat ca banii sunt radacina tuturor relelor si in loc sa faca din ban un mijloc de a-si usura existenta, l-au inlocuit pe Dumnezeu cu banul, facand din adunarea bancnotelor un scop in viata... Ce existenta searbada si trista trebuie ca au acestia...

Aproape ca ti-e si mila de ei, iar daca actiunile lor nu i-ar afecta si pe cei din jur, parca nici nu i-ai lua in seama... Dar suntem interconectati. Din nefericire. Orice actiune a noastra afecteaza mediul in care, tousi, nu traim singuri. De aceea este important sa spunem lucrurilor pe nume. Mai nou ne este teama sa nu care cumva sa ofensam pe careva. Poate mojicia fi ofensata? Se cuvine sa  lasam ignoranta a-si face de cap fara sa o zgandarim? Este bine sa ne retragem cu lasitate atunci cand tupeul si nesimtirea isi arata coltii cu agresivitate? Judecati si voi. Eu am ajuns la concluzia ca NU. Demult.