site stats

duminică, 31 iulie 2011

PREDICA DE DUMINICA
















No comment...

Psalmii 111

1. Laudati pe Domnul! Voi lauda pe Domnul din toata inima mea, in tovarasia oamenilor fara prihana si in adunare.

2. Mari sunt lucrarile Domnului, cercetate de toti cei ce le iubesc.

3. Stralucire si maretie este lucrarea Lui, si dreptatea Lui tine in veci.

4. El a lasat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este indurator si milostiv.

5. El a dat hrana celor ce se tem de El; El Isi aduce pururi aminte de legamantul Lui.

6. El a aratat poporului Sau puterea lucrarilor Lui, caci le-a dat mostenirea neamurilor.

7. Lucrarile mainilor Lui sunt credinciosie si dreptate; toate poruncile Lui sunt adevarate,

8. intarite pentru vesnicie, facute cu credinciosie si neprihanire.

9. A trimis poporului Sau izbavirea, a asezat legamantul Sau in veci; Numele Lui este sfant si infricosat.

10. Frica Domnului este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc au o minte sanatoasa, si slava Lui tine in veci.

RAZBOI DE GHERILA IMPOTRIVA ROMANIEI















Romania se afla in stare de razboi. Nu este un razboi ce se duce cu mitraliere, tunuri si avioane de vanatoare. In fapt, cea mai mare parte a romanilor nici nu stiu ca se afla in stare de razboi, desi asista la el chiar in timp ce tu citesti aceste randuri...

Vorbeam deunazi cu o amica. Din tara. Si mi-a spus ceea ce eu stiam deja de multa vreme. Anume ca orice ai incerca sa faci, si oricat de mult te-ai zbate, te izbesti la un momentat de un zid invizibil. Si impenetrabil. Il simti. Dar nu stii nici locatia lui exacta si nici cum a fost el construit. Il intuiesti doar...

Asa si este... Este un sistem creat, implementat si ingrijit cu buna stiinta, din 1989 incoace... Numai ca sistemul este amenintat cu distrugerea, intrucat din 2009 cei care l-au conceput nu mai au multe butoane de acces la el...

Imi spunea un alt amic, mai acum un an, ca PSD este deja mort... Ne-am cam ciondanit pe tema asta atunci... Dar astazi se vede bine ca am dreptate... Nu numai ca naparca PSD nu a murit dar si-a strans toti puii sub aripa... Imi pare rau doar ca printre puii de naparca se afla si PNL... Dar este un PNL ce a fost preluat de oameni pregatiti pentru actiuni de infiltrare...

Caci Ion Iliescu si oamenii sai se pregateau inca dinainte de 1986, din moment ce in revista TIME, intr-o zi de luni, pe 28 aprilie 1986, numitul Iliescu Ion era dat drept succesor al lui Ceausescu, totul raportandu-se atunci la faptul ca fusese coleg de scoala cu Gorbaciov la Moscova... si daca se pregateau, de atata amar de vreme este mai mult decat clar ca stiau ca partidele traditionale ale romanilor vor capata viata din nou... Asa ca au pregatit un plan de lichidare al lor. Si le-a reusit. Cu amandoua!

Razboiul de gherila impotriva romanilor a inceput imediat in 1989, cand, dupa caderea lui Ceausescu, au fost facute cele mai multe victime si procentual, in mod total opus statisticilor normale, numarul celor raniti mortal a crescut suspect de mult...

Au urmat mineriadele, dupa care s-a instalat o aparenta liniste... O liniste indaratul careia, ceas de ceas, clipa de clipa, Romania era jefuita iar romanilor le era indusa o stare de resemnare... Si in fata distrugerii invatamantului. si in fata nedreptatilor si in fata birocratiei, si in fata schimbarii denumirii tiganului in "rrom"...

Insa din 2004 incoace, latul se strange in jrul unor cefe groase importante... Toate aflate in USL. Si acestea nu sunt dispuse sa cedeze fara lupta. Cu atat mai mult cu cat cea mai mare parte din cei 90 de miliarde de dolari ce ii datoreaza Romania se afla in buzunarele lor. Fac o paranteza aici: daca e vreunul care crede ca o datorie atat de mare se acumuleaza in sase luni de guvernare este pur si simplu un dobitoc...

Asa ca Iliescu si oamenii lui au iesit la atac. Este adevarat mai fatis, dar cu atat mai pervers. Scopul lor?!! Revenirea la butoanele de control pana nu se trezesc romanii de-a binelea si pana nu le este stricat mecanismul ce l-au creat cu atata efort, atata amar de vreme... Si de vreme ce Ion Iliescu si-a reafirmat crezul socialist, USL este prin asociere cu mentorul sau, tot o gasca de socialisti... Cu apucaturi de socialisti...

Razboiul de gherila este usor de sesizat... A devenit de fapt marketing de gherila... Si daca tii cont de faptul ca marketingul este arta de a crea o necesitate... Bombardament mediatic si cuvintele ce suiera ca si gloantele dum-dum din media aflata sub controlul USL, lupta dupa sistemul de gherila: ataca si dispari... Si fiindca sunt in aceeasi barca atacurile lor sunt concentrate si coordonate... De unde?!! Iti poti doar inchipui...

Si tot razboiul, cum spuneam se poarta cu un scop... Metoda este simpla: destabilizeaza mediul de viata. creaza neincredere, starneste panica, si cand lucrurile devin grave, preia controlul... Asta doreste USL. Ca romanii sa nu mai poata sa deosebeasca ce este adevarat si ce nu. Ca romanii sa fie demotivati in a mai actiona. Ca romanii sa devina o masa amorfa si docila...

Razboiul USL contra Romaniei nu se poarta numai intre granitele tarii insa... USL denigreaza toate actiunile actualei guvernari si ale Presedintelui legitim ales. Face asta peste tot: in ziare, la Parlamentul European si asa mai departe...

Toate aceste demosntreaza un singur lucru: pe cei de la USL ii doar exact in cot de romani. Ei au planurile lor. Socialiste. Si ma intreb asa ca prostul... Iliescu este tigan si var cu Cioaba... Tiganii au nevoie de un teritoriu... Este clar din moment ce initial au fost "rromi" iar acum se prezinta ca "rromany" cand mai fac cate o boacana in strainatate...

Oare cat din Romania sunt capabili sa promita Iliescu si gasca lui din USL pentru a obtine ceea ce vor? Si care roman sasnatos la cap va permite USL si urmasilor lui Iliescu sa mai apuce vreodata a pune mana pe butoanele de control ale tarii noastre? Caci a lor nu e. Sigur. Dar o vor!!! Ii lasam sau le dam un sut in dos???

vineri, 29 iulie 2011

APA SI ULEIUL (reluare)












Uite ca am regasit acest articol, scris cu multa vreme inainte ca Breivik sa fi facut ce a facut... De data aceasta cu siguranta nu imi face placere sa spun: "V-am zis eu!"... Randurile de mai jos au fost scrise intr-o miercuri, pe 26 ianuarie al acestui an...

Va spun ca lucrurile pulseaza ca si puroiul sub piele... Ateismul, religia mediocrilor s-a raspandit acum suficient pentru ca unii sa inceapa sa alerge dupa ceea ce poate fi posedat, desi adevaratii posedati, strambi de intunericul din interior, sunt ei insisi... Si, in timp ce crestinismul soi crestinii sunt luati peste picior, alte armate ale Raului, se infiltreaza pe nesimtite, precum heroina in venele societatii creaind, aidoma heroinei, o hidoasa adictie, provocand schimbari ale mediului, creind insecuritate, panica, furie, sau scrasniri ale dintilor, pana ce totul va exploda in fetele noastre, precum la Oslo...

Iata ce scriam acum ceva vreme...

Nu iti plac lucrurile asa cum sunt pe unde ai facut ochi... Vrei o schimbare... Asa ca pleci... Pleci ca sa schimbi adica... Ai auzit tu ca undeva, soarele straluceste mai tare si toti cainii sunt de rasa, purtand cu fala covrigii in coada, spre suprema ta relaxare...

Gandeam asa aiurea, de ce or fi vrand unii sa plece, daca acolo unde ajung vor sa traiasca la fel ca si in locul de unde au plecat initial? Adica de ce sa pleci daca nu vrei sa schimbi nimic din proastele obiceiuri pe care le ai? Am inteles... Oamenii vor bunastare...

Este mai simplu sa mergi intr-un loc in care altii au muncit timp de generatii ca sa o creeze... Nu ma impac insa cu ideea ca vrei sa iti impui ideile locului din care vii... Asta inseamna ca practic devii un parazit... Exemplele pot fi luate din Romania si pana in Statele Unite, in zig-zag peste tot prin lume...

In Romania? Uite... Probleme cu tiganii... Nu tiganii ca rasa sau ca etnie in sine... Au venit pe aici, au fost robi o perioada si acum sunt liberi sa faca ce vor... Singurul lucru ce li se cere este sa se adapteze legilor si obiceiurilor romanesti, care, oricum ar fi sunt mai civilizate decat cele de satra...

Tiganul insa refuza categoric, ba inca a devenit agresiv si indolent... Atunci la ce o mai fi stand prin partile locului? Dintr-o discutie cu C.V. am inteles ideea ca ei nu pot concepe notiunea de a-si vinde libertatea muncind pentru alti... M-am tot framantat... Ce nu e totusi in regula?!! Pana cand intr-un tarziu am realizat...

Pai nu este in regula... Cineva produce ceea ce altul fura sau isi insuseste prin inselaciune... Daca toti ar trai "libertatea" tiganului cine ar mai produce ceva pentru ca altul sa fure? O sa imi spuneti ca nu toti fura... Nu... Cativa mai merg la scoala... Aceia se dezic... Dar majoritatea se ocupa cu treburi ilicite... Acesta este adevarul... Nu ofera mai nimic societatii insa au pretentii maxime de la ea... Si uite asa, daca ai criticat situatia, ai devenit rasist...

Acelasi lucru se intampla cu orice individ care pleaca in locuri mai manoase doar cu gandul de inavutire rapida... Cand te asezi intr-un alt loc, bunastarea locului exista pentru ca oamenii sfintesc locul gandind si muncind intr-un anume fel... A incerca sa fentezi inseamna de fapt ca devii un virus... Un element de imbolnavire sociala...

Daca tot alegi sa pleci catre tari mai calde si viata mai buna pentru ce mai duci cu tine si balastul de care fugi de fapt? Nu inseamna aceasta oare sa iti dai cu stangul in dreptul? De ce sa duci cu tine boala de care ai fugit? De ce te simti nesigur? De ce crezi ca nu poti?

De ce sa vrei sa vorbesti doar limba maghiara in Romania purtandu-te ostentativ cu toata lumea, cand tu esti in fapt o minoritate? De ce sa vrei sa vorbesti doar spaniola sau chineza in America, si asta dupa ce te-ai chinuit sa treci granita, riscandu-ti viata, fugind de viata grea produsa de locurile in care exista cultura limbii tale materne?

Pana la urma, tot trebuie sa muncesti ca sa iti faci viata mai buna... Daca tot nu vrei sa te schimbi tu, dupa forma locului care este obisnuit sa traiasca bine facand ceea ce a invatat si sacrificand adesea foarte mult, la ce bun sa mai pleci? Nu este mai bine sa indrepti lucrurile in propria ta casa, imbunatatind obiceiurile locului...

Este un sacrificiu? Da! Dar acolo unde te duci s-au facut mult mai multe si se fac poate inca... Daca vrei doar sa profiti de bunastarea locului fara sa ii dai nimic inapoi cu ce esti tu mai bun decat tiganii, poporul nomad care paraziteaza continentul european astazi? Aaaa... Obiceiuri? Traditii vechi? Grupeaza-le intr-o comunitate. Nu incerca sa le mixezi cu forta. Nu merge. Sunt ca apa si uleiul.

Am recitit ce am scris... Nu mi-a iesit... O sa mai incerc... Ideea este buna, doar cuvintele le-am potrivit in mod neinspirat... Am invatat, nu mai stiu de unde ca orice ar fi, daca te-ai apucat de scris, scrie! Nu intotdeauna imi iese... Sper insa ca ideea este vizibila si la suprafata: de ce sa te muti in alta parte daca in tine nu vrei sa schimbi nimic?

15 MINUTE...

Am avut ocazia sa cunosc doi tineri englezi... Tatal lor este fan AC/DC si asa ne-am cunoscut... Din una intr-alta, discutand despre gusturi "aia micii" mi-au facut cunostinta cu "Kassidy", o trupa ce inca asteapta sa vada daca va reusi sau nu... Restul sunt piese ce imi plac pur si simplu... Daca Bob Seger este cunoscut impreuna cu "Old Time Rock`n`Roll", poate ca Rita Lee va fi o revelatie...



joi, 28 iulie 2011

ADIABATIC...










Chiar nu mai am chef sa scriu nimic despre nimic. Asa ca am sa scriu despre asta... M-au obosit intr-atat nebunia si prostia oamenilor incat as vrea doar sa merg la culcare si sa visez doar la copilarie...

Cred ca am fost un copil fericit... De fapt sunt sigur... Din momentul in care am gasit muzica (sau ea pe mine) am gasit mereu un loc de refugiu... Poate ca de aceea imi si permit atatea luxuri si fug de responsabilitati... Am in ce sa ma ascund...

Nu am cuvinte de fapt ca sa descriu magnitudinea la care se dezlantuie senzatiile in mine... Daca as putea face acest lucru as putea fi probabil mai usor de inteles... Am sesizat adesea ca ceea ce pentru mine este simplu si limpede nu poate fi inteles decat partial de cei apropiati, carora am curajul sa le spun tot ceea ce gandesc...

Asa ca, incet-incet, am ajuns sa ma simt din ce in ce mai inchis intr-un invelis adiabatic, foarte strans pe corp... Am nevoie de acest invelis ca de un costum de protectie impotriva mitocaniei, tupeului nesimtit, si a mediocritatii galagioase, care mereu te iscodeste, cautandu-ti nod in papura...

Fereasca sfantul sa faci si cea mai mica greseala. Tie nu iti este permis. Singurul perfect in imperfectiune are dreptul sa fie el. El, mascariciul de balci. Caci el, un Mare Maestru al Bascaliei, prezent peste tot in jur, va declara tuturor ca tot ceea ce ai afirmat pana atunci este fals. In virtutea a doar unei greseli... Ce mai conteaza ca singura lui mare realizare este ca nu are nici una?!!

Ma uitam in urma la cate lucruri puteam sa fac si cat de castigati ar fi fost multi daca, in loc sa imi dea la glezne, cum se zice in fotbal, mi s-ar fi alaturat sau m-ar fi sustinut... Au facut-o chiar si parintii mei... Dar ei au facut-o cu cele mai bune intentii si din dorinta de a ma vedea fericit...

Pe ceilalti insa ii suspectez de gelozie... De o gelozie bolnava... Ma bucur ca nu sufar de aceasta boala... Ma bucur sa pot aprecia pe cineva, mai ales atunci cand este mai valoros decat mine... Pe undeva ii inteleg pe cei bolnavi de care va pomeneam... Cand vad pe cineva care stie mai multe decat mine mi se starnge inima si surasul imi este un pic fortat, cel putin pana ma obisnuiesc cu ideea ca am fost surclasat... Insa dupa ce am trecut de aceasta etapa voi fi admiratorul sincer al persoanei in cauza...

Nu am chef sa scriu azi nimic... Asa ca am scris despre asta... Am chef sa dorm si sa visez... Sa visez ca sunt din nou copil... Si sa nu am absolut nici o grija pe lumea asta... Sa raman in vis... Mereu asa cum eram, cu toti cei pe care i-am iubit si ii iubesc, in jurul meu... Ma duc... Ma uit cu jind la culcusul meu din pat...

miercuri, 27 iulie 2011

OSLO. SOCIALISM CU METODE SCHIMBATE.















In revista "Ole" din Argentina a aparut un articol numit initial "Blestemul tiganilor", titlu ce a fost ulterior schimbat cu un altul ("Ca si in `94) dupa ce au inceput sa curga o serie de comentarii usturatoare pe site... Dar in url-ul de acces la articol a ramas formula "maldicion gitana"... Argentinienii ne fac tigani pe noi, romanii...

Cum spunea cineva ironic, ca si comentariu la un articol ce mentiona gafa revistei argentiniene, in curand si pakistanezii sau indienii o sa se socoteasca a fi de rasa ariana pura... V-am dat linkul sub numele revistei, cu alta culoare ca sa ii puteti lua la... suturi!

De trei zile stau si macin cele intamplate la Oslo... Si nu pot sa imi limpezesc senzatiile mixate... Cam in aceleasi zile am aflat si ca Amy Winehouse a parasit Planeta Plangerii... Am auzit multi care ii dezaproba comportamentul si adictia fata de alcool si droguri... Eu insa as fi mai atent putin...

Ceea ce s-a vazut la Amy a fost un efect... Cauza pare sa fi fost divortul parintilor ei... Avea noua ani la acea data... Oricum ar fi, Amy Winehouse a trait 27 de ani doar pe aceasta planeta, dar are realizari notabile spre deosebire de 99% dintre noi... A creat. A lasat ceva in urma...

Si Oslo... Intamplare incredibila, de o cruzime aparent incomensurabila... Majoritatea il condamna pe Anders Behring Breivik la modul categoric. Fara echivoc. Omul a ucis... A ucis 76 de oameni dupa rapoartele finale date ieri publicitatii... Si sa ucizi este, in mod indiscutabil, un lucru aflat in afara granitelor normalitatii...

"Sa nu ucizi" spune Biblia. Si trebuie sa credem in mesajul lui Isus... Insa ce te faci atunci cand esti agresat in continuu, credinta ta si valorile ce le-ai adoptat sunt folosite ca sa iti fie pus piciorul pe grumaz.?!! In mod normal, un crestin trebuie sa intoarca si obrazul celalalt... Si il intorci... O data... Si inca o data... Si inca o data... Insa daca vezi ca niciodata nu este suficient pentru agresor, la un moment dat trebuie sa spui "Destul!!!"...

Sentimentele mele sunt mixate insa nu numai datorita problemelor cu care se confrunta Romania din cauza tiganilor ci si datorita faptului ca formatiunea politica atacata este Partidul Laburist, cum este prezentat el la noi in presa... De fapt traducerea corecta este Partidul MUNCITORESC... Un partid de sorginte socialiasta... Ca si USL-ul din Romania... Hmm... Numai la auziarea cuvantului "socialism" oricine ar trebui sa se cutremure... Am vorbit indelung in ultima vreme despre acest lucru...

Asadar Breivik a apasat pe tragaci... Asa sa fie oare? Cum ajunge un om sa faca ceea ce a facut Breivik? Ce l-a motivat? Care a fost combustibilul ce a alimentat toate aceste evenimente? Tot punandu-mi intrebari despre cele intamplate am realizat ca situatia in care se percepea autorul atentatului de la Oslo era similara cu aceea a unui om agresat in propria sa casa, unde ar trebui sa se simta in siguranta...

Inchipuiti-va ca, din dorinta de a ajuta si de a fi om, primiti in casa cativa straini... Le acordati drepturi egale si nu ii tratati altfel pentru ca sunt straini... Cum v-ati simti daca, intr-o zi, strainii ar incepe sa isi impuna modul de viata pe care l-au vazut in casa de unde au fugit?!! Ba inca mai mult, cum v-ati simti daca, atunci cand le-o cereti, in loc sa plece ar incepe sa protesteze prin casa, sau, si mai grav, sa devina amenintatori si agresivi?!!

Statul trebuie sa ne apere drepturile... Ca sa ne simtim in siguranta... Spre exemplu, in Romania, sistemul instalat de Ion Iliescu si oamenii sai in 1989, toti aflati acum in USL, a oferit vreodata siguranta romanului de rand? Nici macar acum, cand Traian Basescu si PD-L incearca demolarea acestei structuri, ce arata mai degraba a crima organizata decat a stat, cei din USL nu lasa ca acest lucru sa se intample, aparand cu dintii si cu ghearele tot ceea ce au creat.

Pentru ca au creat cu un scop. Au avut un plan. Pe termen lung. De aceea nu au lasat ragaz romanilor sa isi traga sufletul din 1989 incoace. In 1990, minerii. In 1991 si 1992, minerii. Si, din 1989 incoace, au jefuit continuu. Au jefuit sistematic. Acest lucru a fost creat de USL la fel cum tot USL se face vinovat de mentalitatile induse, de distrugerea cu buna-stiinta a invatamantului romanesc...

Apropos de invatamant... Circula pe internet o scrisoare, vezi-doamne a unui elev care era furios pentru faptul ca generatia sa este blamata... Analiza textului insa demonstreaza ca nu un adolescent a scris acest lucru... Presupunand totusi ca un pusti de 18 ani ar fi scris textul; lucrurile stau cam asa din punctul meu de vedere: de vina suntem si noi, ca societate, adevarat. Insa setea de cunoastere ar fi trebuit sa ii mai mane si din urma pe unii.

Multumirea de a ramane un dobitoc acultural ce se tavaleste in manele este pentru mine de neinteles, la fel cum nu inteleg nici bascalia la adresa cartii... Vad pe aici in fiecare zi oameni, deloc putini care citesc... Englezii citesc. Mult. Foarte mult. La piscina, acasa... Nu ii obliga nimeni. Dar citesc. Si pe masura ce citesti, incepi sa inveti sa selectezi si ce ar trebui sa citesti...

Divaghez... Iar... Cumplita boala... Vorbeam despre Oslo si socialism... Un cutremur... Acum realizez ca Ion Iliescu a stiut ce face cand a anuntat existenta planului de relansare a socialismului... Caci planul socialistilor pare a fi schimbat... Ca de obicei se ascund indaratul unor false aparente...

Socialistii acum nu mai actioneaza direct ci creeaza mediul propice unor actiuni ca si cele de la Oslo. In Norvegia, Partidul Muncitorec (Laburist), un partid socialist, a alterat mediul normal, prin permisivitatea cu care a lasat sa intre in tara oameni despre care deja se stie ca nu vor accepta niciodata valorile occidentale, creind astfel un sentiment de disconfort si nesiguranta cetateanului norvegian, care, ajuns intr-un final la exasperare, a ajuns sa se transforme in Anders Behring Breivik...

Deci aceste a sunt noile metode ale socialistilor... Altereaza mediul, produc stres, ca sa provoace neliniste si nesiguranta, stiind ca oamenii se vor apara... Si cand lucrurile vor fi indeajuns de grave ei se vor prezenta drept salvatori, si vor incepe sa isi puna in aplicare restul planului... Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva... Dupa cum se vede, sub o forma sau alta, socialismul tot la violenta apeleaza... Chiar si daca numai instiga, tot este vinovat... Este cauza principala... De aceea socialismul trebuieste extirpat social...

In Romania, USL a jefuit tot ce se putea jefui. A pauperizat romanii. A distrus invatamantul. Dupa ce a facut toate acestea, iata, acum, mostrul USL nu se lasa rapus. Avand media la dispozitia sa, induce panica, si stres. Arunca minciuna neostenit. Pentru ca USL stie ca daca pierde alegerile urmatoare nu va mai putea niciodata sa isi infiga ghearele in romani...

Nu stiu cum sa il privesc pe Breivik... Dintr-un punct de vedere este un om curajos... Din alt punct de vedere nu ar trebui aprobat... Insa pana la urma imi amintesc ceea ce am scris odata: cine spune ca nu avem voie sa ne aparam atunci cand suntem agresati? Cine? Aceia care ne agreseaza?!!

Cumva, noi romanii ar trebui sa il intelegem pe Breivik... Avem o problema similara acasa, in Romania... O etnie galagioasa, agresiva, imuna la elevarea spirituala si care nu da semne ca ar vrea sa se integreze social, ba inca refuza fatis acest lucru si inghionteste in fiecare zi romanul... Romanul care inca doar scrasneste din dinti, si acumuleaza furie... Si astfel se creeaza presiune... O fi parte a planului USL? Nu stiu... Dar cand gandesc ca Ion Iliescu este varul lui Cioaba ma intreb si eu... Asa, intr-o doara...

PS: Aflu acum, din surse neverificate ca premierul norvegian l-ar fi sunat pe Putin la Moscova ca sa ii ceara sa opreasca ceva, inainte de evenimentele de la Oslo... Chiar daca nu despre Breivik era vorba, ce legaturi are Partidul Muncitoresc (laburist) norvegian cu unul ca Putin care a fost in KGB?!!

duminică, 24 iulie 2011

TABOO`S...










Am un vecin. Ma rog, am mai multi, dar Ken este englez. Gary, celalat vecin, este irlandez. Amandoi tipi de treaba. Ne vedem, ne salutam cordial, mai schimbam o vorba... Asa, ca intre vecini... Insa de la Ken am avut o surpriza placuta... Venita indirect...

Cum tot vorbeam noi de una de alta, imi spune intr-o zi ca el este co-proprietar al "Taboo"... Acum de, nu aveti de unde sti, dar Taboo este aici, in "cartier" ca sa zic asa, locul in care motoarele muzicale sunt turate la maximum... De dimineata pana seara...

Cand am aflat acest lucru, am ramas perplex... Cum adica, suntem vecini de mai bine de un an si eu nu stiam asta?!! Ca de obicei... Nu am sa ma pricep niciodata in a stabili relatii de acest fel...

Acu` de, tot omu` isi lauda marfa, asa ca nu am scapat ocazia de a-i spune ca stiu si eu sa cant... Omul s-a uitat la mine asa, un pic neincrezator, dar foarte politicos nu s-a manifestat nici ironic, nici in bascalie, cand i-am spus ca eu unul cu backing track-uri nu mai cant nici mort... Daca stia de Anna Lesko ii faceam si o comparatie... Da` nu avea de unde sa stie. Mai bine asa...

Pe sotia lui Ken, o cunosc mai mult din vedere. O doamna in adevaratul sens al cuvantului. Nu ii stiu numele spre rusinea mea, caci am facut cunostinta. Demult. Dar atat de des ne dam buna ziua, incat am uitat sa asez un nume langa chipul atat de familiar.

Femeile britanice par un pic mai cu initiativa. Din aceea sanatoasa. Si, desi un pic ironic si sagalnic spre deosebire de Ken, a sugerat sa vin intr-o duminica, la un "jam" cu bandul ce se produce in fiecare saptamana la "Taboo"...

Recunosc acum ca a fost un pic surprinzator pentru ei momentul in care am acceptat, si asta cu entuziasm. Probabil fusese doar o sugestie politicoasa... Dar nu puteam lasa sa imi scape ocazia, cu atat mai mult cu cat Ken, care inca si astazi mai bate la tobe prin trupe locale, si asa putine, cand le lipseste (motivat sau nu) bateristul, spusese ca trupa este ceva cu totul si cu totul deosebit, si ca, spre exemplu, cand canta "Sweet Home Alabama" realizezi ce piesa este abia pe la jumatate...

In sinea mea, am crezut atunci, ca romanul, ca de fapt este vorba de versiunea lui Kid Rock "All Summer Long"... Spun ca romanul, fiindca am crezut ca baietii o prezentasera ca fiind o idee "originala" precum se face de obicei la noi, unde paternitatea unei versiuni este asumata colectiv... Amarnic m-am mai inselat... Nici ca se putea mai rau...

Acea duminica in care trebuia sa ma duc sa "bag un jam" cu trupa s-a intamplat sa fie azi... Sau ieri?!! Am inceput sascriu "azi" si dupa ceas, este deja "ieri"... Orisicat de tare ma voi fi pregatit eu psihic, fiindca nu am mai cantat alaturi de o trupa de mai bine de un an si jumatate de cand am plecat din Romania, tot nu a fost suficient...

Cand am ajuns acolo, era doar Sam, omul despre care initial stiam ca are doar responsabilitatea clapelor... Am aflat ulterior live ca este si saxofonist, si inca unul extraordinar... Sosirea mea i-a creat o stare de disconfort lui Ken... Nu cred ca se astepta cu adevarat sa apar, desi cu vreo ora inainte ii spusesem ca vreau sa vin si m-am asigurat inca o data ca nu este nici o problema cu baietii...

Si au inceput sa apara baietii... De la inceput am intrat intr-o stare de neliniste... Percutii. Din acelea adevarate. Percutionistul, un tip cu alura Bob Marley... Apoi intra omul, nu cu bass-ul ci cu... contrabasul! In timp ce intrau pe rand chitaristul si vocalul deja ma intrebam in ce m-am bagat... Asa ca am luat un gin tonic... Si inca unul in continuare, "sudat"de primul...

Au inceput sa se instaleze. Stiam ca vocalistul, pe numele sau Douglas a cantat intr-o trupa de faima medie in Marea Britanie si ca era cunoscut. In plus stiam ca are si un instrument electronic deosebit pentru voci, cu care putea face solo-uri de instrumente folosindu-si corzile vocale...

Cum aveam doar o fereastra de doua ore, ma tot uitam la ceas... Si ei tot instalau... Si instalau... Imi propusesem ca la cinci si un sfert (dupa amiaza) sa plec. Apoi am zis cinci juma`... Nici asa nu a fost... Probe de sunet? Cam zece minute pentru tot grupul...

In timpul asta, nerabdarea mea crestea... Cumva, parca imi doream ca sa treaca timpul si sa ma pot extrage rapid, cu scuze plauzibile... Deja, fara sa ii fi auzit, stiam ca asist la o chestie super-tare... Si apoi au inceput sa cante... De la primele acorduri am realizat ca ceea ce faceau ei este o chestie inedita... Piese rock, amestecate cu jazz si cu inflexiuni latino-americane din acelea sanatoase...

Nu mai tin minte care a fost prima piesa... Eram prea cu gura cascata si ma intrebam cum sa fac sa ma ascund mai bine si cum sa fac sa ma dau scapat de acolo... Publicul nu era foarte numeros, dar era destul de plin si toate mesele erau ocupate... Probabil ca si cei cativa stropi de ploaie razleti au contribuit la treaba aceasta...

A doua piesa a fost "Ain`t No Sunshine When She`s Gone"... Folosirea echipamentului electronic, pe langa excelenta manevrare a instrumentelor dadea un aer ireal fiecarui cantec in parte... Un aer original... Erau interpretate in cu totul alt mod... Doug, vocalistul, avea calitati vocale indiscutabile si impresiona prin interpretarea in gen R Kelly (desi poate ar fi fost mai potrivit sa spun Mariah Carey)...

A treia piesa, "No Woman, No Cry" a lui Bob Marley, suprapusa la incalzirea cu ginul tonic a inceput sa ma faca sa vreau... Sa vreau sa cant si eu cu ei. Erau buni. Extraordinar de buni. Indiscutabil. Ma intrebam daca m-as putea ridica vreodata la nivelul acela de interpretare si cum va reactiona publicul, compus eminamente din britanici, si mai ales, din britanici care stiau muzica. Am aflat asta de la Douglas care a facut referire directa la acest lucru cand le-a cerut sa cante refrenul de la "No Woman, No Cry"...

Mi-am facut curaj si i-am facut semn lui Sam, singurul cu care vorbisem din trupa mai pe indelete... Raspunsul lui din semne a fost: "dupa asta"... Eram disperat... Ii spuneam "nuuuuu... asta"... Fiindca stiam piesa ca pe tatal nostru... Deja trecuse si de cinci si jumatate... Ultima oara cand m-am uitat pe ceas era si treizeci si sapte... Asa ca, atunci cand au terminat "No Woman, No Cry", eram imbufnat si gata de plecare...

Numai ca, exact atunci il vad pe Sam cum ii spune vocalistului ca as vrea sa cant si eu... Douglas, fara sa ezite s-a repezit in microfon si a spus ceva de genul "Aaaa... Il avem aici pe Chris, si sper ca va canta o versiune de piesa de douazeci de minute ca sa ma pot odihni si eu"... A spart astfel gheata pentru mine si ii multumesc... Uite ca abia acum imi aduc aminte: baietii au ajuns cu intarziere. Era dupa amiaza. Dar cand au inceput, Doug a spus publicului asa: "Good morning everybody. You`re late!". Va puteti inchipui reactia...

Eram inca in afara zonei ce ar fi putut fi numita scena... Si inca incercam sa ma retrag onorabil... Insa nu a existat nici o solutie decat aceea de a ma pune la microfon... I-am intrebat pe baieti daca am putea face ceva cu totul nou si, poate, diferit pentru ei... Imi venise ideea salvatoare... Canatnd la chitara acustica pentru prieteni am ajuns sa fac o versiune relativ ciudata a piesei The Doors, "Light My Fire"... Si se potrivea cu stilul lor...

Le-am spus baietilor in viteza acordurile si m-am indreptat spre microfon... Da` chitaristul din spate zice: "nu vrei sa canti si la chitara?" Oooops... "Nu", zic... Omul, foarte amabil insista: "uite iti dau chitara mea acustica"... Era prea mare bataie de cap sa pun Gretsch-ul meu in actiune in momentul acela... Ce sa mai spun? Am acceptat... Si mi-am zis, "fie ce-o fi"...

In timp ce cantam, simtem cum lucrurile se intetesc... Simteam ameteala aceea placuta, indusa probabil de andrenalina... Si simteam cum trupa incepe sa isi contopeasca ADN-ul... Cand am terminat de cantat "Light My Fire" am deschis ochii... Si daca nu era zi, si nu eram in Tenerife, as fi jurat ca sunt la Bucuresti in "Spice"... Absolut aceeasi reactie... Aceeasi senzatie placuta, ce mi-a lipsit din februarie incoace... Si ca de obicei, nu stiam cum sa reactionez mai bine... Dupa ce am ingaimat ceva de genul "trebuie sa plec am dat sa ma indepartez de langa microfon, cand unul din baieti, cred ca era chitaristul, zice hotarat: "inca una"...

Trecusem hopul cel mare si acum tracul initial trecuse... Nu m-as mai fi oprit... Nu stiam cat e ceasul, stiam doar ca trebuia sa fiu la ora sase altundeva. Acel loc il uram pentru moment dar este un contract ce plateste toate extravagantele mele... Dar nu m-am putut opri... Asa ca am ales pe loc a doua piesa: "Wish You Were Here" a celor de la Pink Floyd"...

Nu a fost greu sa aleg... Vazusem cu coada ochiului in public un om care venise special sa ma vada, impreuna cu sotia si cei doi baieti ai sai, si care imi ceruse o piesa Pink Floyd cu cateva zile inainte... In plus Pink Floyd impune respect oriunde, si mai erau si alti oameni care aflasera ca voi canta cateva piese la Taboo... Batusem eu toba... Nu m-am putut abtine... Dar nu m-am asteptat sa vina chiar atat de multi din cei care promisesera... Tot dintr-o meteahna romaneasca bag seama ca nu m-am asteptat...

La final, cand am terminat si "Wish You Were Here" eram deja intr-o cu totul alta lume... Am vazut oameni stand in strada, la intrarea in Taboo... Un loc nu foarte mare de altfel... A trebuit sa strang mana tuturor... Nu stiam cum sa raspund mai bine felicitarilor... Parca imi era un pic rusine... Sotia lui Ken a venit si m-a pupat. pe amandoi obrajii. Ken, fericit ca nu il facusem de ras probabil, m-a felicitat si mi-a multumit...

Pe drumul catre casa, andrenalina inca isi facea efectul asupra mea... Eram in viteza... Eram in al noualea cer... Imi fusese teama... Nu mai cantasem asa de atat de multa vreme... Imi lipsise teribil, nici nu stiam cat de mult imi lipsise... Retraiam clipa cu clipa emotiile de final... Si pot sa ma bucur linistit... Inca am toate lucrurile la locul lor...

Si daca ar fi sa raspund astazi interpelarii, deloc rautacioase ale unui fost coleg de la Etajul 4, care spunea ca "trupa s-a refacut acum in proportie de 97,7% si functioneaza 100%", as spune asa: Vasi, stii ca te iubesc si ca te respect din tot sufletul ca om si ca muzician. M-am bucurat sa aflu despre voi dupa cele ce mi-ai spus. De aceea sunt sigur ca te vei bucura si tu sa auzi ca acel rest de 0,58% functioneaza la fel de 100%. Britanicii aplauda"...

Stiu ca cineva a filmat. Mai stiu ca cineva a facut fotografii... O sa il rog pe Ken sa imi faca rost de cat se poate de mult material din toate acestea... Nu stiu nici numele trupei si nici ale celorlati baieti din trupa in afara de Douglas si Sam, dar le multumesc pentru extraordinara ocazie ce mi-au oferit-o... Si ca un fapt inedit, oamenii cantau de doar doua saptamani pe scene... Cat s-au pregatit nu stiu... Dar sunt sigur ca asta este doar inceputul unui lung drum pentru ei. Daca nu se despart desigur...

sâmbătă, 23 iulie 2011

15 MINUTE...

Elvis Aaron Presley (8 ianuarie 1935 - 16 august 1977) este numele care mi-a schimbat viata intr-un mod cum nimeni altcineva nu a facut-o... Stiam dintotdeauna ca imi place muzica, dar sa il vezi pe Elvis la televiziunea comunista a fost un soc pentru pustiul de 8 ani care eram pe atunci...

Elvis a fost un talent absolut natural. Nu a facut niciodata vreo scoala de muzica... Totul in el era ritm asa cum a descoperit si Bill Haley cand l-a cunoscut... Elvis a infuentat multi artisti extrem de cunoscuti... De aceea am sa sa postez azi nu trei ci patru piese...

Doua sunt versiuni diferite ale piesei "That`s All Right (Mama)", piesa de pe una din fetele primului disc cu Elvis produs de casa de discuri Sun in 1954, cantate pe rand de Paul McCartney si Eric Clapton... A treia este versiunea cu Mark Knopfler (Dire Straits) a piesei Blue Moon Of Kentucky), piesa de pe cealalta fata a primului disc lansat in 1954 de Sun Records...

Si pentru a exemplifica bine de ce Elvis a fost si ramane ceea ce este, iata o parte din ceea ce s-a numit "`68 Comeback Special", precursor a ceea ce azi se numeste "unplugged" unde Elvis canta si la chitara... Daca se indoieste cineva ca este el la chitara, la un moment dat se vede clar cum jackul iese iar chitara sa nu se mai aude... Fara sa se piarda, Presley canta "somebody pulled the plug"...

Elvis a fost primul in multe feluri nu numai in muzica... Spre exemplu prima transmisiune live pe satelit este un coinecrt cu Elvis... Vorbesc mereu despre radacinile corecte ale rock-ului, radacini pe care multi in Romania le ignora complet fie din ignoranta fie din dorinta de a epata... Spun acum, categoric ca, pana nu ne invatam lectia de muzica inceputa cu Elvis in anii `50 ai secolului trecut nu vom avea niciodata nimic de soi... Si pentru ignorantii care nu au aflat inca sa se stie: rock-ul a pus lumea in miscare. Pana si rap-ul s-a inspirat din rock... Unii au deformat hidos rock-ul, dar daca ai baza corecta nu poti gresi... Stiu ca unora le place mai mult viteza... Balansul nu se poate studia. Cu el te nasti. Sau nu.

PS: Alaturi de Paul MacCartney, Eric Clapton si Mark Knopfler se afla Scotty Moore, chitaristul ce a imprimat piesele cu Elvis in 1954...




vineri, 22 iulie 2011

INTEGRAREA RROMILOR (de Paul Everac)

Sunt la consulatul nostru din Milano, stau de vorba linistit cu consulul pe problemele populatieiromanesti din Italia. La o usa se produce nitica foiala. Doi rromi pretind viza pe pasaport, iar ajutorul de consul incearca sa le demonstreze ca nu au dreptul. Rromii se supara. Au devenit cinci, li s-au alaturat doua femei indarjite cu fuste largi si un barbat tepos. Consulatul staruie in refuz, explica inca o data si inca o data ca cererea n-are temei legal. Romii s-au facut saispe, au umplut holul. Decibelii au crescut simtitor.

Consulul se duce in persoana sa discute. E huiduit. Var si eu privirea sa vad ce se intampla; sunt huiduit. Nimeni nu mai iese din consulat! Afara in curte asteapta alti douazeci. Sunt, cum s-ar zice, prizonier! Cu sotie cu tot! Consulul e livid, caci unul din “delegati” il ameninta ca se atinge de fiicele lui intr-o dimineata cand merg la scoala, sau cand vin. N-o sa fie bine. Domnul consul se perpeleste, vorbeste precipitat cu Centrala, la Bucuresti, explica situatia.

Framantarea creste. A sosit ora pranzului, dar nici vorba sa putem pleca la masa. Depindem acum de ministerul nostru de Externe. Consulul explica, gesticuleaza, roaga. In fine, soseste si solutia: sa li se dea vize! Sa fie integrati. Vorba aceea, integrarea rromilor, in tanara noastra democratie.

Ma duc, dupa un lung interval, la Timisoara si imi caut un vechi prieten. Nu-l gasesc in vila de la adresa stiuta. Cunoaste cineva unde s-a dus? Nu, nu cunoaste nimeni. Amicul e cadru universitar, il pot dibaci prin Decanat, prin Rectorat. Incep investigatiile si dau in final de el. Slava Domnului, ma temeam ca a murit. N-a murit, a fost un pic... presat. Cine l-a presat, ministerul? Nu, o ceata destul de compacta de rromi. Aceia i-au ochit vila . Le-a placut. Au dorit sa o cumpere neaparat. El n-a catadicsit sa stea de vorba. Dar ei au venit mai aproape, s-au grupat in jurul lui, in casele din vecini, l-au mai agatat o data, de doua ori, i-au mai facut cate o boacana in curte, la garaj, un mic necaz intamplator, l-au... s-o spunem pe cea dreapta, “integrat”! In cateva saptamani, traiul devenind ne-trai, a fost silit sa le vanda vila , sa se mute in alta parte. Sa numim fapta: integrarea rromilor.


Altfel baieti buni, unii, cu dare de mana babana. Probabil cu studii la Paris . Probabil experti in operatiuni cu devize, aur, valuta. Manuitori de salbe. Lansatori de fete frumoase. Sprijinitori de baieti schilozi. La noi, oricum, pietari. Din aceia harnici, care se scoala dis-de-dimineata si il intampina vioi pe taran la bariera, ii dau binete si ii iau marfa, sa o aduca pe piata. Volens nolens. Si apoi mi-o dau mie, cu pret dublu decat mi-ar da-o taranul producator. O intregesc, ca sa zicem asa, o integreaza: integrarea rromilor.


Ma uit cu placere la rromi, mai ales la cei muncitori, cu dare de mana. Aveau cate un palatel ornat cu turnulete. Au acum cate un cartier compact. Ba am vazut si o comuna, sau doua, impodobite toate cu palatele. Romanii nu si-au definit inca un stil specific in constructie; tiganii, da! Ei merg inainte, spre integralism.


Merg si cei saraci, iesiti din bordeie si corturi. De cate ori ma apropii de Contesti sau de Cetateni de Arges vad asezarile rromilor intinzandu-se, cucerind teren, umpland pamantul dupa indemnul biblic. Al cui e pamantul? Cine mai stie? Probabil, al statului roman. Ca si romii. Mai ales cei ce au starnit mila prin Franta si Italia. Au zis ei acolo “saru-mana boierule, mancati-as aia si aia” dar aici, cu francii luati, au pus mana pe pamant, pe vile, si din sfantul cersit o sa apara noi si noi turnulete ale integrarii rromilor.


La o statie se suie in autobuz o familie numeroasa de rromi. Ocupa cateva locuri, se mai foiesc, isi arunca vorbe unul altuia, vorbe foarte sonore, fara nicio pavaza. Lumea tace, n-are incotro. Curand urca si un controlor de bilete, ba doi, sa prinda infractorii din doua parti. Suntem luati la intrebari, ne prezentam fiecare documentele. Pe romi nu-i intreaba nimeni, sunt ocoliti. Nu sunt “integrati”. E mai bine, daca esti controlor, sa nu iti faci de lucru cu ei. Lasa-i sa mearga gratuit, saracii, cum o sa ii pui sa plateasca? Cum o sa-ti plateasca lumina, caldura? Sa-i silesti? Ce, nu ti-e bine? Raman dezintegrati. Doar e tara lor, a lui Peste! A lui Papura Imparat !


Paul Everac

OSLO. DURITATEA SAU CORECTITUDINEA POLITICA?!!












Odata cu atentatul de astazi de la Oslo se pun in mod categoric cateva probleme serioase... Si asta doar pentru ca Norvegia nu este o tara in care violentele sa fie un lucru comun... Ba chiar dimpotriva...

Ce se intampla in Europa occidentala?!! Aparent totul este un haos... Dorinta de "corectitudine politica" a democratiei vest europene a fost intampinata cu nesimtirea mediocritatiii celor tolerati, care cred ca isi pot face casa asa cum vor ei in gradina oricui, oricand vor... Totusi... Mereu si mereu imi reamintesc de planul de revigorare a socialismului fluturat de Ion Iliescu in fata membrilor PSD in februarie 2010 la Congresul partidului pe care l-a mosit atatia ani...

Este greu sa faci vreo legatura intre Rusia si acte de acest gen oricum ar fi... Interesele Rusiei sunt tinute in secret... Singurele momente in care Rusia iese la rampa este atunci cand capata voce aspra si amenintatoare la diverse reactii oficiale sau neoficiale dar facaute publice din Occident...

Si faptul ca Rusia a fost exportatoare pe fata pana nu demult nu numai a socialismului ci si a metodelor violente de implementare a socialismului, stipulate teoretic de Marx Engels si Lenin, trebuie sa ne dea de gandit...

Acum incep parca sa se contureze mai clar si rezultatele relatiilor dintre statele membre ale fostului bloc comunist si tari arabe precum Irak, Siria, Egipt... Le stim cu totii din vremurile ce nu demult sunt trecute, cand Ceausescu le vizita... Toate erau popoare "infratite" sau "prietene" cu poporul roman...

Ca lucrurile pot fi manevrate si coordonate de pe culoarele Kremlinului si fostului KGB nu ma indoiesc... Stiu. Ideea pare fantasmagorica... Dar a sosit astazi momentul Oslo cand, in fata Ministerului Petrolului daca nu ma insel explodeaza o bomba... Asta in conditiile in care politicienii au fost amenintat si de un cleric irakian, daca este sa dam crezare zvonurilor...

Stiu ca toti politicienii sunt corupti si doritori de putere... Din acest motiv, invocand libertati, dar dorind de fapt doar sa isi creeze o masa de alegatori, au acceptat si impus rezolutii in chestiuni privind homosexualitatea, imigratia, si asa mai departe... Toate acestea au un efect de bumerang...

Pentru ca cei tolerati, nu au avut de gand sa se opreasca niciodata... Acum acest lucru este evident... Nu numai in Europa. Este evident si in Romania, unde o populatie guraliva si agresiva si-a autoalocat numele de rrom, folosind in afara Romaniei termenul de "romany", creind astfel confuzii grave...

Cred ca pentru romani este momentul sa inceapa sa gaseasca solutii de rezolvare a problemei... Acesta este un rarisim caz in care nu sunt de acord cu presedintele Romaniei, care spunea ca oriciene are dreptul sa traiasca. Nu dreptul la viata trebuieste suprimat, ci dreptul la a permite orice, oricui, oricand...

Si tot pornind de la evenimentul din Oslo si discutiile pe marginea lui mi-a venit si o idee nastrusnica... Romania ar putea cumpara o insula undeva in America de Sud, cat mai la sud, unde sa stramute populatia guraliva care ne face de rusine, incepand cu Ion Iliescu, varul sau primar Cioaba si cartierul Ferentari... Sa le dea si lor astfel un teritoriu pe care sa il numeasca oricum numai sa nu aibe ca radacina "ro"... Sa nu ne mai acuze de "rasism" cand le cerem sa plateasca taxe si sa se supuna legilor si cutumelor romanesti...

Nu de alta, dar maine-poimaine ne trezim pe cap cu cereri pe care daca le vom refuza va trebui sa ne rafuim cu ei... Nu ca ar fi cine stie ce problema... Tiganul in principiu este las... De aceea umbla in stoluri, facand de obicei zarva mare ca sa intimideze... Nu va faceti griji... La primul semn de pericol fug care incotro... La ei asta este o treaba genetica...

MANUSA PARFUMATA














In ultimele sale zbateri, isterice si neputincioase, USL isi arata cu adevarat hidosenia fetei... Multi romani sunt socati sa realizeze ca indivizii care le vorbeau atat de linistit si de frumos din 1989 pana acum cativa ani sunt de fapt niste animale pline de vulg si sterile din punct de vedere creativ...

Caci, intocmai dupa modelul educatorului lor, Ion Iliescu, si elevii, din diferite generatii, apartinatori ai aceluiasi mecanism, nu au fost educati ci antrenati. Sua mai bine spus dresati...

Au fost dresati sa atace la comanda, sa minta cu nerusinare, sa urasca to ce este romanesc si sa iubeasca doar ce pot avea. Au fost dresati sa tradeze Romania, sa iubeasca inainte de toate banul. Dar mai presus de orice au invatat sa nu le pese de nimeni altcineva si sa fie imuni la dezastrul pe care il provoaca.

USL, sub conducerea PSD-ului creat de Ion Iliescu, sunt ca un stol de lacuste: se stabilesc intr-un loc, si nu se lasa pana nu il pustiesc... Iar atunci cand se simt in pericol se strang la un loc si ataca furibund, salbatic, in toate partile...

In vremurile ce pentru mine nu sunt demult si deloc apuse, cel putin atata vreme cat USL exista ca entitate politica in Romania, se practica cenzura la toate nivelurile... Cel care incerca sa se opuna declaratiilor sforaitoare ale comunistilor, erau pe rand ridiculizati, amenintati, li se punea pumnul in gura si daca nimic nu dadea rezultate se trecea la solutia finala...

Astazi insa adeptii dresati ai acestui sistem trebuie sa fie mult mai atenti. Nu pot cenzura asa, ostentativ... Nu pot pune pumnul in gura nimanui fara sa il imbrace intai intr-o manusa parfumata. Si desi promotorii socialismului folosesc notiunea de egalitate, cel mai adesea promoveaza inegalitatea dupa criterii ce le sunt numai lor convenabile!

Am intrat pe site-ul ziare.com in 2009 cu dorinta clara de a demasca minciunile spuse cu o seninatate feroce, ce demasca in mod evident obedienta si dresajul ce anima pe mai toti sustinatorii USL... Se mai incearca astfel de lucruri siu pe Vox Publica (blogul de comentarii si opinii al Realitatea, unde o adunatura de lichele ratate precum Mihai Gotiu si Iulian Leca, dejecteza mirosul pestilential al minciunii hade si deja intrate in putrefactie de atata uzura... Ma intreb adesea daca Gotiu si Leca nu sunt cumva un soi de doi in unu, urmare a unei patologii hidoase...

In ultima vreme insa, articolele de pe ziare.com au fost demascate si aratate cu degetul de catre din ce in ce mai multi oameni... Si, tot desigur, cei de la ziare.com au impus cenzura... Si oricat ar fi facut-o de fin rezultatul tot denota epiderma groasa ca a unui pachiderm... In plus, faptul ca s-au scremut sa gaseasca o solutie anti-democratica denota si inclinatiile lor, si scolile de dresaj prin care au fost trecuti...

Caci este clar acum ca baietii au fost dresati in scoli unde se vorbeste despre psihologie si manipularea masei de manevra... Imi vine in gand mereu "Stefan Gheorghiu"... Asa ca, de ceva vreme veti gasi cele mai aprige comentarii impotriva minciunii si mincinosilor de pe ziare.com, cu litere minusule si aproape ilizibile, conform unui "rank"... Nu mai vorbesc despre faptul ca "rank"-ul maxim este acordat ciu predilectie acelora care sustin articolele ziare.com...

Unii au reusit sa ii pacaleasca, dand senzatia ca sunt de partea lor... Eu nu am putut face asta. Nu regret. Ziare.com nu sunt o chestie atat de importanta... Si asa in ultima vreme doar mai trec pe acolo ca sa ma amuz cu ineptiile titlurilor, sa mai dau calificative comentariilor si sa le mai dau de lucru administratorilor trimitandu-le notificari despre comentarii cu adevarat nepotrivite, ceea ce este usor, caci mediocritatea sustinatorilor USL este un izvor nesecat de limbaj vulgar si trivialitati...

Sa nu va mintiti insa... Acum pumnul in gura este acoperit de o manusa parfumata doar pentru ca ei nu mai au putere... Feriti-va de aceea sa le-o mai acordati... USL trebuie sa dispara. Se vede clar acest lucru pana aici, in mijlocul Atlanticului, de pe o insula...

Ca si sfat va invit sa NU le vizionati site-ul, ca sa nu ii finantati prin numarul de vizitatori de care se prevaleaza atunci cand solicita preturi pentru reclama... Au fost dresati sa iubeasca in mod patologic verbul "a avea" si "a stapani"... Nu-i putem vindeca, dar ii putem izola... De aceea va invit doar sa completati, daca vreti, chestionarele din dreapta... Ca sa ii loviti si mai tare... Sa se sature. Sa plece odata. Sa ne scapam de ei, ca sa putem redeveni complet normali si noi...

miercuri, 20 iulie 2011

ANONIMAT (reluare)

De cand se stie, romanului i-a placut anonimatul... Si a fost mai intotdeauna un creator de suprarealism... Asta se intampla in vremuri pe care le credeam demult uitate, cand scria anonime ca sa isi toarne un coleg de serviciu, ca sa mai faca o "bucurie" unui vecin, sau pur si simplu din lipsa de ocupatie...

Bineinteles ca nu toti faceau asta... Dar au facut-o suficient de multi imbecili lipsiti de "cojones" sau femei ovarectomiate incat sa apara termenul de "reclamagiu de profesie"...

Ei si inchipuiti-va ce bucurie pe toti acesti impotentii emotionali cand a aparut Internetul si intr-un tarziu au aflat in ce fel le poate alimenta dezvoltarea patologica si malformata a unui ego mic, scofalcit si vai si amar de el...

Randurile acestea mi-au fost inspirate de chelalaiturile jalnice aparute ca si comentarii la unele din primele mele postari... Nu sunt suparat pe omul in cauza oricine ar fi el...

Am fost pentru o vreme. Pana am reusit sa inteleg. Acum imi pare rau doar. Pentru el. Si mi-e mila. Caci traind cu mizerii in inima nu poti fi un om prea fericit...

Nici nu vreau sa imi inchipui o astfel de stare, in care sufletul sta mic, chinuit, zbarcit inainte de a fi batran, aruncat intr-un colt de inima...

Trebuie sa fie o mare suferinta sa traiesti astfel clipa de clipa. Sa razi dar sa nu fii fericit. Sa zambesti fara sa vrei sa faci asta. Sa fii dezaxat emotional si atat de patetic incat singura bucurie ti-o provoaca micile mizerii pe care le scrii sub numele "Anonim".

Sa ti se umfle inima de placere si relaxare doar cand tastezi anonim si dai enter...Daca vreodata veti reusi sa identificati cine a facut astfel de lucruri impotriva voastra nu ii certati.

Mustrati-i... Faceti-o fara mila... Faceti-o cu asprime.... E spre binele lor... E spre binele nostru... E spre binele tuturor... Si spuneti-i asa:

"Desigur, tu anonimule, crezi ca esti un om de o frumusete rara. Si la interior si la exterior. Toti au fost curve cu tine si tu nu ai fost curva nimanui... Dar... Poate mai citesti odata ceea ce ai scris si, mai important, cum ai semnat... Cu atentie. Cu mare atentie... Sau cu voce tare. In fata oglinzii. Si pentru fiecare minciuna scrisa in numele tau sau al altora ai sa vezi cum cade cate o masca. Exact ca si foile de ceapa cand se usuca... La exterior si la interior...

Nu am nimic de dovedit nimanui... Nici nu astept nimic de la nimeni. Singurele momente in care sunt eu cu adevarat sunt atunci cand trec peste rusinea ce ar trebui sa te copleseasca pe tine ca sa spun celor ca tine ca imi este rusine de rusinea lor. Am de dat ceva din mine altora, asa cum si tu dai... Acum, iata, fiecare da ce are nu?

Pentru mine prieteniile nu se fac din interes. Si un prieten adevarat este acela care se ridica din pat in miez de noapte atunci cand tu ai o problema. Eu asa fac pentru prietenii mei. Nu sunt multi. Dar sunt adevarati. Prietenii nu iti ofera cadouri cu gandul ascuns ca vor trage foloase din aceasta... Acele cadouri le-au inventat grecii antici. Primul cunoscut in istorie este calul troian, un cadou care a ras de pe fata pamantului o cetate intreaga... Dragostea? Trebuie sa fie fireasca. Numai asa poate fi trainica. Altfel e un surogat. Probabil ca nu ai cunoscut-o niciodata. Nu e tarziu. Eu am gasit-o...

Vorbesti despre tradare, inselatorie si minciuna... Zici ca eu sunt asa... Si daca deformezi realitatea (o sa ma repet acum) in forme ce tin de patologic, cu ce te ajuta? Pui in carca mea uraciunea inimii tale. Cu ura... La ce iti foloseste asta? Te miri ca ai primit un bocanc in dos. Normal. In viata te-ai obisnuit sa ocolesti problemele iar atunci cand nu ai argumente reale ataci in disperare si murdaresti tot in jur... Si viata ta si pe a altora... Bocancul in dos este de la mine. Cadou. Utopic. Mi-ar place sa nu fie atat de utopic... Ispita e grea...

Deci, bocancul e cadou. Ca o masura corectionala. Pentru faptul ca ai atacat o persoana care nu ti-a facut nimic si pe care nu o cunosti. Nu indeajuns. Asa ca bocancul nu este o pedeapsa prea aspra. Si nici nemeritata. Au mers la razboi multi oameni, desi nu au vrut, oameni mai nobili decat noi cei de azi. Nu pentru ca au vrut. Ci pentru ca a trebuit. Copii mai primesc o palma peste fund... Si cei mari trebuie scuturati uneori mai serios, desi exista riscul ca nici atunci sa nu se trezeasca... Onoarea este o idee pentru care oameni nobili s-au duelat...

Exact de aceea bocancul. Nu pentru ca vreau. Pentru ca trebuie. Nu din madrie. Nu din disperare. Ci pentru onoare. Prea multi astazi isi permit sa faca ceea ce faci tu pentru ca oamenii de bun-simt nu au ripostat... Pentru ca unii nu inteleg in alt fel. Prostii nu inteleg niciodata ca sunt prosti. Nebunii nu vor recunoaste niciodata ca sunt nebuni. Mincinosii nu recunosc nici atunci cand li se demonstreaza ca au mintit. Unii ajung de se mint atat de tare incat si cred ceea ce spun.

Tu crezi ca daca bagi capul in nisip nu ti se vede dosul nu? La fel cred inca multi altii. Nu am sa renunt niciodata sa spun adevarul in fata. Nimic din cele scrise de tine nu m-a intimidat... Dimpotriva... Acum sunt sigur ca am dreptate! Sunt constient ca Dumnezeu ma vede. Stiu ca sunt un pacatos, dar macar incerc sa corijez asta... Ma straduiesc sa nu supar pe nimeni. Prostia si nesimtirea ma fac totusi sa ripostez. Nu ma vei vedea ripostand in nici un alt caz. Si pana la riposta am o rabdare de care ma mir si eu uneori...

Hristos le-a rasturnat mesele celor care faceau comert in incinta templului de la Ierusalim. Si Isus Hristos nu era un om disperat si cu viermele rautatii in inima, el este cea mai mare nadejde a umanitatii... De ce te-ai astepta atunci ca eu, un simplu om, sa nu ma revolt sau sa nu ripostez impotriva nesimtirii si prostiei? Prostia nu este o scuza. Este o boala. Curabila. De aceea nu am mila pentru omul prost. Cu atat mai putin pentru nesimtit, care face ceea ce face in mod constient.


Desigur, sunt lipsit de diplomatie... La ce mi-ar folosi? Nu ma fereste de rautatea oamenilor... Tot ce poti spune despre mine incepe si se termina cu "odata" sau cu "am auzit"... Inseamna ca am facut ceva impresie, si ca sunt important in patologia ta, nu gluma! De aceea aleg sa raman ceea ce sunt... Pana ieri vroiam sa stiu exact cine esti. Nu mai vreau, desi sunt aproape... Nici nu ar fi greu de dedus. Dar este un exercitiu total neinteresant si e o pierdere de vreme.

Daca as avea o imaginatie atat de bogata ca si a ta as scrie poate un roman... Vad ca intriga se gaseste destula intr-o minte tulbure... Sau mai multe... Poate se vand. Dar ma indoiesc de asta, atata vreme cat nu iti imbunatatesti stilul si nu depasesti faza de mediocritate superficiala...

Dedublarea personalitatii in spatele titulaturii de "anonim" tine de patologie, pentru ca asa poti sa iti inchipui ca esti altcineva si sa iti suprimi eventualele crize de constiinta in cazul in care s-ar dovedi ca ai facut o mare nedreptate.
Ma indoiesc ca te poti vindeca... Dar poti sa ne dovedesti tuturor ca ne-am inselat"...