COMPROMISURI

Urasc compromisul. Din toate puterile mele. Ma dispretuiesc cand sunt nevoit sa il fac, oricat ar fi de mic, si oricare ar fi scopul. Nu am stiut niciodata sa il fac. Nu am stiut sa imi tin gura cand era mai bine sa tac, in conformitate cu reguliele de convietuire sociale aflate in vigoare...

Am urat nedreptatea dintotdeauna... Insa abia de curand am inceput sa inteleg ca nu pot fugi de ea... Se gaseste peste tot... Fiindca peste tot exista oameni mici si peste tot exista mediocritate.. Eu abia o suport pe a mea daramite pe a unora care in mod vadit mai au multe de invatat ca sa mna ajunga din urma...

De fapt asta ma si inspaimanta si ma si infurie... Numarul mare al acelora cu care nu te poti bate in idei pentru ca nu au bagajul necesar, iar in astia fudulia urla, stropsindu-se la tine... Singura solutie este sa ma inchid intr-un glob de cristal de unde sa pot scoate in voie limba la lume si sa le arat tutror celor care m-au agasat vreodata degetul mijlociu...

Stiu ca nu se poate... De aceea oftez... Si gandesc la ceea ce trebuie sa fac... Si, din nefericire este nevoie de compromis. Din nou. Iarasi... Daca vreau sa obtin ceea ce vreau sa obtin si daca vreau sa imi vad planurile de viitor implinite trebuie sa inghit si sa scrasnesc din dinti, cu gandul la motivatie...

Am planuri in ceea ce priveste muzica si scrisul. Nu ma las. Dar pentru moment inca trebuie sa sed bland. Cei care au crezut vreodata ca ma pot folosi dupa bunul lor plac au realizat ca nu pot face asta... Mi-a spus cineva nu demult ca se joaca cu creierul meu... Saracul... Nu intelesese ca i-am permis unele lucruri tot pentru ca imi era folositor... Am facut un compromis... Si stiu ca va trebui sa mai fac cateva...

Urasc compromisul... Daca stiam sa il fac astazi cine stie pe unde eram... Intotdeauna am considerat ca daca ai ceva in plus fata de altii nu tu trebuie sa te inclini tu in fata lor ci ei in fata ta... Sunt multi aceia in fata carora ma inclin dar stiu ca atunci cand a fost randul meu sa primesc onoruri am primit inapoi doar cuvinte ce evitau alunecos sa spuna "Da ma`!!! Esti OK!!!", chiar si atunci cand lucrul era evident, de parca le-ar fi cazut dintii si limba din gura imediat ce ar fi rostit cuvintele... Era clar adesea ca evitau sa faca acest lucru ca sa evite si recunoasterea in plan financiar...

Am trecut apoi printr-o faza in care toti cei din jurul meu se bateau pe umar si isi spuneau unii altora: "foarte tare!!!", pe la spate spunand cuvinte nu tocmai in concordanta cu cele afirmate numai cu cateva clipe, ore sau zile mai devreme...

Acum am de facut un compromis. Sau mai multe. Toata treaba va tine cateva luni. Poate un an. Sau poate doi. Mai mult nu. Oricum nu as rezista mai mult... Chiar si atat ma intreb daca pot... Il fac doar pentru ca imi respect angajamentele si pentru ca sunt responsabil pentru deciziile gresite ce le-am luat in trecut. Pentru ca trebuie sa pornesc motoarele de punere in aplicare a planurilor ce ma framanta...

Trebuie sa fac un compromis. Nu mai cant din februarie. Imi lipseste lucrul acesta. Ma rog, sporadic am mai cantat... Am eu o idee fixa impotriva cantatului cu negative de pe CD-uri... Desigur nici un fel de job nu mi se potriveste... Urasc munca, nu in sensul ca sunt lenes ci ins ensul ca urasc munca prost sau ne-platita, mai ales in Europa unde mi se pare mie ca se munceste nespus de mult pe bani putini...

Inteleg de ce si-au facut americanii Statele Unite fugind din Europa si de ce au vrut coloniile britanice de pe coasta de Est a Americii de Nord independenta... Si-au dorit o sansa reala... Si au realizat in doar 235 de ani lucruri mai mari decat milenara Europa, si nu ma refer aici strict la obiecte...

Inteleg si de ce strabunicul meu a ales sa emigreze in Statele Unite, pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, la fel cum inteleg si cum l-a inchis din nou Europa cand, din motive de sanatate, reintors, in 1913, aflat in covalescenta cand a inceput razboiul, nu a mai parasit niciodata satul in care s-a nascut bunica mea, dupa ce vazuse Detroit si Chicago... Europa nu se va schimba... Este un continent prea batran, prea bantuit inca de decadenta Imperiul Roman de balcanism si de exportul de socialism sovietic...

Trebuie sa fac acest compromis... Am trei planuri mari si late... Sa reusesc in muzica, sa scriu o carte si sa ma stabilesc in America. Asta am visat dintotdeauna (ma refer la America). Nu am muncit niciodata suficient pentru niciunele. Am fost mereu descurajat si deziluzionat de sumedenia compromisurilor grave, in flagranta contradictie cu starea mea naturala de agregare, ce trebuiau facute... Un efort ce parea urias si pe care nu am fost dispus sa il fac niciodata...

In mod categoric cred ca pentru mine cautarea "jumatatii", a "sufletului-pereche" s-a incheiat, desi exista un procent infim de probabilitate ca ceva sa se intample in curand... Asa ca tot ce mi-a ramas este sa reusesc... De unde adun atata putere si hotarare nu stiu...

Sunt un individ comod... Adevarat, in tinerete nu eram asa... Cine stie? Poate ca imbatranirea este un proces reversibil... Sau poate ca plecarea mea din Romania, unde oamenii imbatranesc inainte de vreme mi-a redat starea de normalitate...

Trebuie sa fac compromisuri... Cate?!! Nu stiu... Stiu doar ca nu sunt atat de grave ca cele ce trebuiau facute in Romania... Ma rog insa doar ca sa pot rezista, si sa nu rabufnesc... Mediocritatea unora ar jubila din nou... Si nu as mai suporta asta... Mi-as lua o mitraliera... Nu de alta , doar ca sa ma fac inteles mai usor...