site stats

joi, 7 iulie 2011

FRICA, RAZBUNAREA SI RANCHIUNA (reluare revizuita prea putin)












Am avut intr-o zi un meci de tenis incantator... Si rachetele si terenul si mingea au fost cuvintele... Frazele... Ideile... Am crezut la inceput ca este o gluma... Am aflat cand m-am intalnit fata in fata cu interlocutorul meu ca nu e... Si am priceput ca treaba are radacini destul de adanci, ancorate undeva in adancul inimii sale...

Mi s-a spus azi ca scriu pentru talpasi... Mi s-a mai spus ca scriu pentru multi si prosti... Mi s-a mai spus ca daca am adoptat un sistem de referinta m-am limitat... De fapt omul incerca, si cu prea putina perdeadin cate mi-am dat seama, inducerea ideii ca intreprinderea mea nu are valoare foarte ridicata... Pentru ca suprimand calitatea cititorilor, crede ca va anula tot ceea ce am scris... O minge ridicata la fileu cum s-ar zice...

Am inteles acum ca el incearca sa se convinga pe sine insusi... Omul nu stie cine citeste blogul, si tocmai de aceea este nerusinata si fara acoperire afirmatia... El incearca de fapt sa isi spoiasca fata proprie minimizand ceea ce fac... Nu este prima oara cand il caracterizeaza mitocania... I-am si spus-o de fapt in cateva randuri, chiar daca tin la el, sau poate tocmai fiindca tin la el... Stilul romanesc: da in altii ca sa pari tu mai tare...

Lasand deoparte neadevarul adresat mie si unor necunoscuti, din partea unui auto declarat "mai inteligent", se impune o intrebare... Cum adica? Pe cei cu instruirea cea mai rafinata trebuie sa ii invatam noi si nu viceversa?!! Ce rost ar avea? Nu ar insemna sa ma imbolnavesc de aceeasi boala romaneasca ce se manifesta prin nerecunoasterea valorii celor din jur? Refuz. Categoric.

Mi s-a spus ca sunt la concurs... Da. Este adevarat... Concurez... Dar cu mine insumi. Nu cu cineva anume. Si daca vrea cineva sa ma faca sa ma simt mai mic decat simt ca sunt trebuie neaparat sa dovedeasca afirmatia. Pentru ca este afirmatia lui, nu a mea... De vorbe, zicala romaneasca, e plin podu`...

Cand afirmi ceva trebuie sa fi facut o comparatie... Si cea corecta se face prin cuantificarea realizarilor personale... Iar eu stiu exact cine sunt... Nu ma poate dobora o vorba... O insiruire de cuvinte suierate...

Hotul nu crede ca exista oameni cinstiti... Crede ca ceea ce gandeste el, acum sau in trecut, gandesc neaparat si ceilalti... Si daca il arati cu degetul va spune ca si tu esti hot... Ca te stie el... Stie ca vei porni, din instinct de conservare, sa te aperi...

Si cand incepi sa te aperi devii fapt nesigur pe tine... Esti cu pantalonii jos... Usor de atacat in valuri... Cea mai buna aparare in acest caz este sa il pui pe cel care a comis-o in pozitie defensiva... Sa il provoci la duel... Deigur. nu cu pistoale, desi, uneori, poate ne vine sa o facem...

Asta inseamna sa setezi jaloane pentru identificare. Si in general omul nesigur de el nu accepta aceasta provocare... Stie, in adancul sau ca nu este ceea ce vrea sa para, si ca daca se va pune in pozitia de lupta va fi desconspirat... Si va refuza cu scuze patetice. Dar va continua cu atacurile... Cu bascalia... Nu se lasa nicicum... Sunt obositori uneori oamenii de genul asta... Te incarca energetic negativ...

Fiecare om are o valoare a sa intrinseca, si repet, pentru a cata oara, civilizatia a progresat prin elite! E un citat pe care l-am adoptat instantaneu in virtutea crezului ca nu le stiu pe toate... Desigur, l-am preluat de la o persoana cu o inteligenta mai rafinata si mai educata decat a mea... Si nu ezit sa recunosc acest lucru atunci cand se intampla...

Am mai spus in nenumarate randuri si imi reafirm crezul ca o inteligenta needucata se va rezuma doar la nivelul aburelilor parfumate din belsug cu tupeu, pentru ca nu poate face fata omului educat chiar daca acesta este mai putin inteligent... El ataca in continuu... Crede ca este unica lui sansa de supravieturire... Insa, la un moment dat, tarlaua se termina...

De aceea aleg sa ma instruiesc. Continuu. Si din nou repet: mi-e frica sa nu raman in urma doar ca un individ mediu sau, si mai grav, mediocru... Educatia da posibilitatea de a decanta valori si de a identifica speculatiile inteligentei mai putin scolite... Nu mi-am facut niciodata testul de inteligenta... Presupun ca e de nivel mediu... Faptul ca sunt un idealist visator probabil ca nu are nici o legatura cu nivelul meu de inteligenta...

Insa visarea si idealismul ma pun mereu sa caut raspunsuri... Si aflu mereu ca inca nu m-am instruit destul... Sunt insa, in aceeasi masura, si un om realist... Nu ma pot minti pe mine si sigur nu vreau sa ii mint pe cei din jur... Ceea ce vedeti sunt ceea ce sunt... Si sunt constient de ceea ce sunt.

Asa ca atunci cand cineva face o afirmatie de genul acelora cu care am inceput acest articol ar face bine sa isi argumenteze sanatos afirmatiile nu acuzandu-ma pe mine ci dovedindu-ne el insusi, noua, celor mai "slabi" ca el ce poate... Pentru ca abureala de genul "te acuz ca sa te scuzi" nu mai tine la mine...

Sa nu permiteti nimanui niciodata sa va puna in pozitie defensiva daca nu argumenteaza solid... Toate lucrurile se cuantifica in viata... Tot ce am realizat tradeaza modul in care gandim si ne ofera experienta care la randul ei ne invata... Intotdeauna ne invata...

Ma intrebati daca as vrea sa fiu un lider de opinie? Da! As vrea! Insa nu stiu daca o merit... Nu eu trebuie sa fiu judecatorul unor astfel de lucruri ci aceia cu care interactionez... Ma intrebati daca as vrea sa schimb lumea? Da! As vrea... Cand priviti in jur intelegeti de ce... E nevoie... O simtitm cu totii... O simtim deopotriva cu totii... Si inteleptii si nebunii... Doar ca nebunii au renuntat...

Scriind, imi pun inteligenta, atat cat mi-a oferit-o Dumnezeu, la lucru... Scormonesc. Caut. Adun si decantez... Nu mi-am propus sa scriu nici pentru prosti, nici pentru cei destepti... Cea mai mare nenorocire este sa crezi ca tu esti totul cand de fapt esti nimic... Eu consider ca fac un schimb de experienta... Dau si primesc... Sunt provocat de ideile altora, idei ce apar in comentarii si ne duc apoi pe toti spre alte idei, noi si noi...

De aceea ma feresc sa par mai mult decat sunt... Dar mi-ar place sa fiu maine mai mult decat ceea ce sunt azi... Si asta nu voi obtine minimalizand eforturile si realizarile celor la fel de buni sau mai buni ca mine...

Mi-am facut curaj ca sa spun lucrurilor pe nume si sa pun pe hartie ceea ce imi trece prin cap... Si am realizat ca nu sunt singur... Ba chiar mi se pare ca suntem putini... Pentru ca daca ar fi asa, sunt convins ca lucrurile in tara ar sta semnificativ diferit...

Pot si cuantifica acest lucru: 12.343 din 21.680.974... Adica 0,057%... Din categorii sociale diferite, si cu ocupatii diferite... Raspanditi hai hui pe aceasta piatra numita Pamant... Si daca nu suntem multi, cat de prosti suntem de fapt?!!

Iata un exemplu clar in care cuantificarea contrazice in mod categoric afirmatia, ba inca mai mult, o demite... Urmeaza imediat intrebarea: de ce au fost facute atunci afirmatiile acelea? Bascalie, superficialitatea analizei sau invidie? Sau FRICA?

Am ajuns ajuns acasa tarziu, catre dimineata... Si cu putin inainte de a adormi am realizat ca o singura posibilitate o omisesem. Si ca aceasta era motivatia probabila si reala. Se numeste RAZBUNARE. Candva i-am zis omului, cu sinceritate, motivat de numarul celor care au urmarit ceea ce facea si de experienta personala, ca se impauneaza degeaba atata vreme cat doar foarte putini il asculta, si aceia in majoritate cunoscuti...

Ceea ce eu i-am spus ca sa il aduc la realitate el a folosit ca sa ma loveasca... Noroc ca stiu exact cine sunt... Imi pare sincer rau pentru ca nu vrea sa accepte realitatea... Dar ma bucur ca s-a ambitionat sa imi demonstreze ca nu am dreptate... Imi pare rau doar ca il motiveaza lucrurile gresite... Si incet, incet sunt obligat sa accept faptul ca nu avem compatibilitati... Doar ceva afinitati, datorate inertiei ce a aparut din faptul ca ne stim de o viata...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Eu cred ca: